În noaptea Sfintelor Paști, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică plină de lumină și har în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, în fața miilor de credincioși veniți să primească Sfânta Lumină.
„Nicio noapte nu-i mai sfântă ca noaptea Învierii Domnului”
În debutul cuvântului de învățătură, ierarhul a subliniat unicitatea nopții pascale: „Nicio noapte nu-i mai sfântă ca noaptea Învierii Domnului. Acum strălucește cel mai puternic Lumina cea cerească, pentru că Cel ce a coborât din cer, iată, a înviat din morți. El era și în cer, și pe pământ cu trupul, cum a fost și în iad cu sufletul”.
Înaltpreasfinția Sa a explicat că Sfânta Liturghie din noaptea Învierii aduce „cele mai mari daruri”, pentru că în ea se reînnoiesc darurile Învierii lui Hristos. „Am gustat nu doar cu limba, ci mai mult cu sufletul, cu inima, cu credința și cu dragostea noastră — din darurile lui Dumnezeu cele mai scumpe și mai sfinte”, a spus părintele arhiepiscop.
„Credința trebuie mărturisită cu dragoste și jertfă”
Vorbind despre importanța mărturisirii credinței, Înaltpreasfințitul Teodosie a afirmat: „Această sărbătoare trebuie să ne umple pe noi nu numai de credință, ci și de mărturisirea credinței, de entuziasmul credinței. Credința trebuie mărturisită cu sufletul, cu inima, cu dragostea, cu jertfa și cu toată puterea noastră”.
Arhiepiscopul Tomisului a îndemnat credincioșii să rămână ancorați în dreapta credință ortodoxă, singura în care Dumnezeu revarsă în fiecare an lumina Învierii. „Să ținem credința noastră ortodoxă, că numai la această credință curată, dreaptă și deplină răspunde Dumnezeu”.
„Lumina adevărată a ortodocșilor”
Predica a continuat cu o chemare la unitate și la păstrarea credinței în mijlocul lumii. „Să ne rugăm și pentru cei ce nu au credința noastră, să vină și ei la credință, cum s-a rugat Mântuitorul Hristos: ‘Ca toți să fim una’. Și în Răsărit, și în Apus să fie aceeași lumină a Învierii, aceeași credință, același adevăr”.
„Se vede lumina adevărată a ortodocșilor, cum strigă în fiecare an cei ce nu sunt ortodocși și cei ce sunt ortodocși: ‘Lumina adevărată a ortodocșilor!’”, a adăugat ierarhul.
„Această chemare să ne învrednicească bunul Dumnezeu pe toți”
În încheiere, Înaltpreasfințitul Teodosie a rostit o rugăciune pentru ca toți credincioșii să moștenească împărăția luminii și a vieții veșnice: „Această chemare să ne învrednicească bunul Dumnezeu pe toți — să moștenim viața cea veșnică și să fim acolo cu strămoșii, părinții, patriarhii, proorocii, cu toți sfinții, în Împărăția luminii și a bucuriei și a vieții veșnice, de care toți avem parte. Amin.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris integral predica rostită de ÎPS Teodosie în noaptea de Înviere:
”Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți,
Nicio noapte nu-i mai sfântă ca noaptea Învierii Domnului. Acum strălucește cel mai puternic Lumina cea cerească, pentru că Cel ce a coborât din cer, iată, a înviat din morți. El era și în cer, și pe pământ cu trupul, cum a fost și în iad cu sufletul, cum zicem noi la fiecare Sfântă Liturghie când înconjurăm Sfânta Masă. Cu adevărat, sfințenie mare a venit asupra noastră. Toată sfințenia lui Dumnezeu ne îmbracă astăzi în haina Învierii și avem legătură cu Hristos Cel înviat, dar și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.
Sfânta Liturghie din noaptea Învierii aduce cele mai mari daruri, pentru că se înnoiesc darurile Învierii lui Hristos. Cu adevărat, moartea noastră este biruită, și toți cei ce ne-am împărtășit în noaptea aceasta am gustat nu doar cu limba — mai puțin cu limba, ci mai mult cu sufletul, cu inima, cu credința și cu dragostea noastră — am gustat din darurile lui Dumnezeu cele mai scumpe și mai sfinte.
Sunt darurile Învierii, pentru că în Înviere este cuprinsă și Jertfa Mântuitorului Hristos, Care a murit pe Cruce. El a murit ca să învieze cu trupul nostru cel muritor și, prin Înviere, trupurile noastre, cele care au fost îmbrăcate cu păcate, cu slăbiciuni, cu dureri, s-au îmbrăcat în nemurire. De aceea zice cântarea: „A înviat Hristos și niciun mort nu mai este în groapă”, pentru că toți cei din groapă, pe care i-a înviat Hristos, nu vor mai muri, rămân cu Hristos în Învierea Sa.
Această sărbătoare trebuie să ne umple pe noi nu numai de credință, ci și de mărturisirea credinței, de entuziasmul credinței. Credința trebuie mărturisită cu sufletul, cu inima, cu dragostea, cu jertfa și cu toată puterea noastră. Și iată, această credință noi o înnoim la fiecare Sfântă Liturghie, căci Sfânta Liturghie este slujba atât de cuprinzătoare, care cuprinde toată viața Mântuitorului: de la Naștere, propovăduire, Patimi, răstignire pe Cruce, moarte, îngropare, Înviere și Înălțare de-a dreapta Tatălui.
La fiecare Sfântă Liturghie, noi înnoim aceste momente mântuitoare. Dar iată, cel mai intens trebuie să simțim sfințenia Învierii Domnului în această noapte, care este noaptea plină de lumină, unde întunericul nu pătrunde nicidecum. Să ne bucurăm, să ne veselim, să fim tot timpul purtători ai acestui mare dar al Învierii noastre. Că moartea a fost biruită de Înviere, răul a fost biruit de harul lui Dumnezeu, care s-a arătat în lumina Învierii Domnului.
Să ținem credința noastră ortodoxă, că numai la această credință curată, dreaptă și deplină răspunde Dumnezeu, în fiecare an.
Să ne rugăm și pentru cei ce nu au credința noastră, să vină și ei la credință, cum s-a rugat Mântuitorul Hristos în grădina Ghetsimani: „Ca toți să fim una.” Și în Răsărit, și în Apus să fie aceeași lumină a Învierii, aceeași credință, același adevăr, aceeași dragoste a lui Dumnezeu revărsată pentru noi toți.
Niciodată să nu gândim că vom găsi această credință, această lumină a Învierii și a adevărului în altă parte decât în Biserica noastră drept-slăvitoare, unde se revarsă de sus, în văzul tuturor — ortodocși și neortodocși — se vede lumina adevărată a ortodocșilor, cum strigă în fiecare an cei ce nu sunt ortodocși și cei ce sunt ortodocși: „Lumina adevărată a ortodocșilor!”
Să rămânem cu această lumină în permanență, să ne stăpânească dorul după Dumnezeu. Pentru că, oricât de bine ne-ar fi în viața aceasta, oricât am crede, nu suntem deplini în libertatea noastră de a-L iubi pe Dumnezeu până când nu ne vom întâlni cu El „aievea”, în Împărăția cea Cerească, dar mai ales în viața care se va arăta într-o lumină neîncetată după judecata cea din urmă și chemarea noastră în dreapta Mântuitorului, să moștenim Împărăția cea veșnică, care este gătită îngerilor și sfinților lui Dumnezeu.
Această chemare să ne învrednicească bunul Dumnezeu pe toți — să moștenim viața cea veșnică și să fim acolo cu strămoșii, părinții, patriarhii, proorocii, cu toți sfinții, în Împărăția luminii și a bucuriei și a vieții veșnice, de care toți avem parte. Amin.”
