În cadrul predicii rostite după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a îndemnat credincioșii să își păstreze vie credința și să ia exemplu de la mucenicii care L-au mărturisit pe Hristos cu prețul vieții lor.
Puterea mărturisirii și curajul sfinților mucenici
Arhiepiscopul Tomisului a amintit de curajul sfinților mucenici prăznuiți în această zi, subliniind că aceștia nu s-au temut de nicio prigoană, ci au văzut în mărturisirea lui Hristos o mare binecuvântare:
„Acești sfinți mucenici erau foarte curajoși. Ei nu se temeau de nicio prigoană, căci pentru ei prilejul de a-L mărturisi pe Hristos era o bucurie și o mare nădejde. Au mărturisit pe Hristos chiar cu propria lor viață.”
IPS Teodosie a îndemnat credincioșii să nu se lase tulburați de greutățile vieții și să aibă în vedere exemplul acestor sfinți:
„Uneori, creștinii din vremea de astăzi se supără pentru o jignire, suferă pentru că le-a răpit cineva ceva. Să nu ne supărăm pentru nimic! Trebuie să ne luptăm să ținem mintea trează, credința vie și curată, să avem bucuria de a-L mărturisi pe Hristos în orice împrejurare.”
Sfântul Aristobul, apostolul Britaniei
În cadrul predicii, Înaltpreasfințitul Părinte a făcut referire la Sfântul Aristobul, unul dintre cei 70 de ucenici ai Domnului, care a fost trimis episcop în Britania:
„Sfântul Aristobul a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu cu multă tărie și l-a împărtășit fără frică. A fost bătut și batjocorit, dar, cu cât era mai chinuit, cu atât mai mult vorbea și nu se înfricoșa.”
De asemenea, IPS Teodosie a evidențiat faptul că, astăzi, episcopia din Marea Britanie, unde sunt peste un milion de români, are un urmaș vrednic al acestui sfânt.
Îndemnul la trezvie și viață duhovnicească
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat importanța trăirii credinței cu intensitate și a comuniunii cu Dumnezeu:
„Harul lui Dumnezeu să rămână în mintea și în inima noastră în permanență, iar noi să avem bucuria de a-L avea pe Dumnezeu necontenit în viața noastră și să trăim după voia Lui.”
De asemenea, IPS Teodosie a evidențiat binecuvântarea de a participa la Liturghia săvârșită noaptea, un moment de profundă comuniune cu Dumnezeu:
„Dumnezeu să ne primească sfintele rugăciuni și să vă răsplătească tuturor jertfa din această noapte, căci Liturghia săvârșită noaptea este cea mai bine trăită și primită de Dumnezeu. Atunci nu se aud zgomote și nu avem nicio altă grijă decât grija spre Dumnezeu.”
În final, Înaltpreasfințitul a îndemnat credincioșii să se pregătească pentru viața cea veșnică prin mărturisirea sinceră a credinței și trăirea autentică a Evangheliei:
„Să trăim credința intens, ca să avem și bucuria împlinirii credinței întru viața cea viitoare și veșnică, de care să ne învrednicească Bunul Dumnezeu.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie rostită după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, sâmbătă, 15 martie 2025:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Eu am mai vorbit despre acești sfinți ieri, pentru că s-a făcut Vecernia și s-au pomenit acești sfinți din ziua de astăzi. Iată, acești sfinți mucenici erau foarte curajoși. Ei nu se temeau de nicio prigoană, căci pentru ei prilejul de a-L mărturisi pe Hristos era o bucurie și o mare nădejde. Au mărturisit pe Hristos chiar cu propria lor viață, ceea ce este o mare binecuvântare. De aceea, Sfântul Agapie i-a încurajat pe ceilalți. Printre ei se aflau și citeți, și ajutători ai Bisericii, iar aceștia au venit înaintea chinuitorilor cu mare nădejde, știind că, de vor primi mucenicia, se vor întâlni îndată cu Hristos. Iată ce trăire curată, vie și vrednică de toată cinstea aveau acești sfinți!
Uneori, creștinii din vremea de astăzi se supără pentru o jignire, suferă pentru că le-a răpit cineva ceva. Să nu ne supărăm pentru nimic! Trebuie să ne luptăm să ținem mintea trează, credința vie și curată, să avem bucuria de a-L mărturisi pe Hristos în orice împrejurare și să nu fim sminteală nimănui, ci pildă de credință, de răbdare, de înțelepciune și de dragoste pentru toți.
Iată, Sfântul Aristobul, care este unul dintre cei 72 de ucenici, ucenic al Sfântului Apostol Pavel, a fost trimis episcop în Britania. Acum, acest sfânt ierarh are un urmaș chiar un român de-al nostru. M-am gândit atât de profund că, înființându-se episcopie în Marea Britanie, unde sunt peste un milion de români, acesta are un înaintaș foarte vrednic. Sfântul Aristobul, unul dintre cei 70, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu cu multă tărie și l-a împărtășit fără frică. A fost bătut și batjocorit, dar, cu cât era mai chinuit, cu atât mai mult vorbea și nu se înfricoșa. A fost târât pe ulițele de atunci, a fost chinuit și umilit, dar el vorbea despre Hristos. Iar cei care îl auzeau și îl vedeau însângerat erau convinși că el nu vorbește de la sine, ci vorbește de la Dumnezeu.
Așadar, și noi să vorbim și să trăim cu Dumnezeu, iar viața noastră să fie o jertfă curată. Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile Sfântului Aristobul, episcopul Britaniei, și ale celorlalți mucenici care au pătimit, să ne fie și nouă milostiv, să ne ajute să ne ținem mintea trează, să avem mereu trezvie și să nu ne îndepărtăm de Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu să rămână în mintea și în inima noastră în permanență, iar noi să avem bucuria de a-L avea pe Dumnezeu necontenit în viața noastră și să trăim după voia Lui.
Să fim fii credincioși ai Bisericii, să-L iubim pe Dumnezeu mai mult decât pe oricine, să ne iubim semenii și să avem bucuria că, trăind în această comuniune cu Dumnezeu și cu semenii noștri, ne pregătim pentru viața cea veșnică, de care să ne învrednicească Bunul Dumnezeu!
Dumnezeu să ne primească sfintele rugăciuni și să vă răsplătească tuturor jertfa din această noapte, căci Liturghia săvârșită noaptea este cea mai bine trăită și primită de Dumnezeu. Atunci nu se aud zgomote și nu avem nicio altă grijă decât grija spre Dumnezeu.
Să rămânem cu această grijă spre Dumnezeu și să trăim credința intens, ca să avem și bucuria împlinirii credinței întru viața cea viitoare și veșnică, de care să ne învrednicească Bunul Dumnezeu. Amin!”
