ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit joi, 14 mai, după Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, despre viața și mucenicia Sfântului Mucenic Isidor din Chios, evidențiind statornicia în credință și curajul mărturisirii lui Hristos în fața persecuțiilor.
În cuvântul său, ÎPS Teodosie a arătat că Sfântul Isidor a fost un om al rugăciunii, al postului și al milosteniei, care, deși a fost ales în armată datorită vredniciei sale, nu a încetat să-L mărturisească pe Hristos.
„Sfântul Mucenic Isidor din Chios a fost un om care, primind credința în Hristos, tot timpul se ruga, postea și îi ajuta pe toți cei ce aveau trebuință de ajutor. Era rugător, milostiv și tot timpul avea bucuria să îi ajute pe semenii săi”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că sfântul a refuzat categoric să aducă jertfă idolilor, deși a fost amenințat cu moartea.
„Eu nu pot să aduc jertfă decât Dumnezeului meu, Iisus Hristos, Care este Dumnezeu și Om, căci S-a întrupat și a primit răstignire și moarte pentru mântuirea noastră. Eu cu El trăiesc. Pe El Îl am tot timpul în sufletul, în trupul și în viața mea”, a citat ÎPS Teodosie din mărturisirea Sfântului Isidor.
Predica a insistat asupra răspunsului dat de mucenic celui trimis de împăratul Deciu, care încerca să-l convingă să aducă măcar o singură dată jertfă idolilor.
„O singură dată dacă voi aduce jertfă străină, Îl voi necinsti pe Dumnezeul meu. De aceea nu pot să aduc jertfă”, a spus Sfântul Isidor, potrivit relatării prezentate de ierarh.
„Asupra sufletului meu nu poți să ai stăpânire”
ÎPS Teodosie a evidențiat și cuvintele prin care Sfântul Isidor și-a afirmat libertatea sufletească înaintea prigonitorilor:
„Dacă va trebui să mor pentru Hristos, voi fi fericit, că tu ai stăpânire asupra trupului meu, dar asupra sufletului meu nu poți să ai stăpânire.”
Ierarhul a relatat apoi chinurile la care a fost supus sfântul, arătând că acesta a continuat să-L slăvească pe Hristos chiar și după ce i-a fost tăiată limba.
„I-au tăiat limba și mai limpede vorbea cu limba tăiată”, a spus Arhiepiscopul Tomisului, adăugând că ighemonul trimis să-l judece și-a pierdut, la rândul său, puterea de a vorbi.
Minunile de după mucenicie
În continuarea predicii, ÎPS Teodosie a vorbit despre rugăciunea făcută de Sfântul Isidor înainte de moarte și despre cinstirea moaștelor sale.
„Doamne Dumnezeule, Iisuse Hristose, Îți mulțumesc că m-ai ajutat să vorbesc, să rabd aceste chinuri, dar Tu ai răbdat mai mult pentru noi toți”, s-a rugat mucenicul înainte de tăierea capului.
Potrivit relatării prezentate în predică, trupul sfântului nu a fost atins de animale, iar o femeie cu numele Mironia l-a luat și l-a îngropat cu cinste.
„La mormântul său se făceau multe vindecări. De aceea au fost scoase din mormânt moaștele sale și trupul era frumos, mirositor și galben ca aurul, iar mulți se vindecau”, a spus ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 14 mai, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim în chip deosebit mai ales doi mucenici, cărora li s-au adăugat și alții.
Sfântul Mucenic Isidor din Chios a fost un om care, primind credința în Hristos, tot timpul se ruga, postea și îi ajuta pe toți cei ce aveau trebuință de ajutor. Era rugător, milostiv și tot timpul avea bucuria să îi ajute pe semenii săi.
Dar el a fost ales și în armată. Era voinic, frumos la chip și era de folos în armata în care a fost ales. Dar el nu se putea opri din cinstirea Dumnezeului Celui adevărat, Iisus Hristos, Fiul Care a coborât din sânul Tatălui Ceresc și ne-a adus nouă răscumpărarea păcatelor și mântuirea noastră.
De aceea, mărturisea pe Hristos peste tot și s-a auzit despre aceasta. A fost chemat de un voievod al împăratului să aducă jertfă idolilor. El s-a împotrivit și a spus:
„Eu nu pot să aduc jertfă decât Dumnezeului meu, Iisus Hristos, Care este Dumnezeu și Om, căci S-a întrupat și a primit răstignire și moarte pentru mântuirea noastră. Eu cu El trăiesc. Pe El Îl am tot timpul în sufletul, în trupul și în viața mea.”
De aceea s-a împotrivit să aducă orice jertfă.
Și i-a spus cel trimis de împăratul Deciu:
„Adu măcar o dată jertfă acestor zei pe care îi cinstește împăratul. Și după aceea vei aduce jertfă cui vrei tu.”
Și Isidor a răspuns:
„O singură dată dacă voi aduce jertfă străină, Îl voi necinsti pe Dumnezeul meu. De aceea nu pot să aduc jertfă.”
Și voievodul i-a spus:
„Dacă nu aduci jertfă, vei primi mare pedeapsă, chiar până la moarte.”
Și a răspuns Isidor:
„Dacă va trebui să mor pentru Hristos, voi fi fericit, că tu ai stăpânire asupra trupului meu, dar asupra sufletului meu nu poți să ai stăpânire. De aceea eu rămân statornic. Aduc jertfă numai Dumnezeului meu, pentru că aceste lucruri omenești, pe care voi le numiți zei, n-au suflet, n-au auz, n-au viață. Cum să mă închin la aceste obiecte, care sunt închipuiri omenești?”
Și, de aceea, Sfântul Isidor a rămas statornic în credința sa și se bucura dacă va avea prilejul să-L mărturisească pe Hristos.
Văzând cum vorbește și mulțimile îl ascultă și se iau după el și încep și ele să spună că Dumnezeul lui este Dumnezeul adevărat, acel voievod trimis de împăratul Deciu a zis:
„Iată, vei fi bătut și chinuit!”
Și l-au bătut mai mulți ostași cu vine de bou și avea răni, dar nu se plângea de răni, ci Îl slăvea pe Hristos și cerea mereu ajutorul Lui. Pentru că vorbea atât de mult și limpede, iar mulțimile de păgâni îl ascultau, în cele din urmă au zis să-i taie limba.
I-au tăiat limba și mai limpede vorbea cu limba tăiată. De aceea, ighemonul care a venit să-l chinuiască din partea împăratului Deciu, și-a pierdut și el limba. A căzut la pământ și nu mai putea să vorbească.
Cel chinuit vorbea, iar cel ce a venit să-l chinuiască și să-l aducă la jertfirea idolilor nu mai putea să vorbească. Atunci a cerut să scrie ce trebuie să facă și le-a spus soldaților:
„Iată, acum tăiați capul acestuia care se împotrivește zeilor noștri și poruncii împăratului!”
Și, fiind dus să i se taie capul, Sfântul Isidor se ruga mereu și zicea:
„Doamne Dumnezeule, Iisuse Hristose, Îți mulțumesc că m-ai ajutat să vorbesc, să rabd aceste chinuri, dar Tu ai răbdat mai mult pentru noi toți. Noi avem păcate, Tu n-ai avut păcate. Ai venit să răscumperi păcatele noastre. De aceea Îți mulțumesc.”
Și a fost dus într-un loc și a cerut să facă rugăciune întâi. Și a făcut rugăciune și s-a rugat lui Hristos Dumnezeu ca, dacă a sosit vremea să-L mărturisească, să-l primească în locașurile Sale.
Și cu adevărat, i s-a tăiat capul, iar după ce i s-a tăiat capul, l-au lăsat să fie hrană câinilor, dar nu s-a atins niciun câine și nicio jivină de trupul său.
Și o femeie cu numele Mironia i-a luat trupul său, l-a pus într-un sicriu și l-a dus în părțile sale. L-a îngropat cu cinste, iar la mormântul său se făceau multe vindecări. De aceea au fost scoase din mormânt moaștele sale și trupul era frumos, mirositor și galben ca aurul, iar mulți se vindecau. Și această femeie a zidit acolo o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Isidor.
Și iată, Sfântul Mucenic Isidor s-a încununat cu bucurie, cu dragostea lui Dumnezeu, și Dumnezeu nu l-a lăsat să fie de batjocură. Ssufletul lui s-a dus în cer, dar trupul lui a rămas un odor scump pe pământ și toți s-au bucurat de aceasta.
Să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această zi frumoasă cu Sfântul Isidor și Sfântul Terapon, care a fost episcopul Ciprului, iar acesta a fost un mărturisitor, un iubitor de Dumnezeu, un rugător și, cu adevărat, a făcut multe lucrări frumoase și s-a încununat cu darul lui Dumnezeu pentru a-i face pe oameni să creadă și să-L mărturisească pe Hristos.”
