Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, i-a îndemnat pe credincioși să își poarte cu răbdare și credință crucea vieții, arătând că aceasta reprezintă „semnul puterii lui Dumnezeu, al înțelepciunii și al dragostei dumnezeiești”.
Mesajul a fost transmis sâmbătă, 11 iulie, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, după săvârșirea Acatistului Învierii Domnului, a Acatistului Icoanei Maicii Domnului Prodromița și a Acatistului Sfântului Mare Mucenic Procopie.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a arătat că toate minunile săvârșite de sfinți își găsesc împlinirea în cea mai mare minune a creștinătății – Învierea Domnului.
„Cele trei acatiste din seara aceasta au fost copleșitoare prin versurile lor, care au dezvăluit marile minuni ce s-au făcut prin Sfântul Mare Mucenic Procopie și prin icoana Maicii Domnului Prodromița. Iar cea mai mare minune, care străjuiește toate minunile și toate sărbătorile, este Învierea din morți a Mântuitorului Hristos”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfântul Procopie – model de curaj și statornicie în credință
Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața Sfântului Mare Mucenic Procopie, explicând că acesta, cunoscut înainte de botez cu numele de Neania, a avut o descoperire minunată a Sfintei Cruci, prin care Dumnezeu l-a chemat la credință.
ÎPS Teodosie a amintit că însuși Mântuitorul Iisus Hristos l-a botezat și i-a schimbat numele în Procopie, iar mai târziu sfântul a rămas neclintit în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, convertindu-i la credință chiar și pe părinții săi.
Ierarhul a subliniat că Sfântul Procopie este pomenit și în rânduiala Tainei Cununiei, fiind un ocrotitor al familiilor și al mirilor, deoarece întreaga sa viață a fost unită cu dragostea lui Dumnezeu.
„Sfântul Procopie este pomenit la Taina Cununiei. De ce? Pentru că el a fost întotdeauna unit cu dragostea lui Dumnezeu. (…) Sfântul Procopie mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru toți mirii”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
„Să purtăm fiecare crucea”
În partea a doua a predicii, ÎPS Teodosie a evidențiat însemnătatea Sfintei Cruci în viața creștinului, pornind de la exemplul Sfântului Procopie.
„Sfântul Procopie s-a săvârșit în chip minunat, pentru că Dumnezeu l-a ajutat și l-a învrednicit să fie mare mucenic. La sfintele lui moaște s-au făcut și se fac multe minuni, iar el ne îndeamnă să purtăm fiecare crucea, pentru că ea este semnul puterii lui Dumnezeu, al înțelepciunii și al dragostei dumnezeiești”, a spus ierarhul.
Minunea Icoanei Maicii Domnului Prodromița
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit și despre istoria Icoanei Maicii Domnului Prodromița, una dintre cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni din Sfântul Munte Athos.
El a reamintit că icoana a fost comandată de călugării Nifon și Nectarie de la Schitul românesc Prodromu și încredințată pictorului Iordache din Iași. După ce acesta a pictat veșmintele și trupurile, chipurile Maicii Domnului și ale Pruncului Iisus nu au putut fi desăvârșite de mâna omului.
Potrivit tradiției, după o noapte petrecută în rugăciune, pictorii au găsit icoana terminată în chip minunat, fețele Maicii Domnului și ale Pruncului fiind zugrăvite fără intervenție omenească.
ÎPS Teodosie a amintit și numeroasele minuni săvârșite prin această icoană de-a lungul timpului: vindecări, întoarceri la credință și ocrotirea miraculoasă a copiilor fidele ale icoanei, inclusiv în timpul unor incendii.
Îndemn la rugăciune și cinstirea Maicii Domnului
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să se apropie cu încredere de Maica Domnului și să cinstească Icoana Prodromița.
„Această icoană este o dovadă a dragostei Maicii Domnului față de noi, românii. Ea a făcut minuni atât în țara noastră, cât și în Sfântul Munte și continuă să le facă.
De aceea, să ne rugăm cu multă credință, fiindcă această icoană ne poate aduce tuturor bucurie, sănătate, izbăvire de boli, de păcate și de toate greutățile.
Să fim vrednici să cinstim această sfântă icoană, iar Maica Domnului nu ne va rămâne niciodată datoare. Dimpotrivă, ne va ajuta să ne izbăvim de toate necazurile și nevoile, prin mila și ajutorul Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 11 iulie, după Acatistele Învierii Domnului, al Maicii Domnului Prodromița și al Sf. M. Mc. Procopie, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, cele trei acatiste din seara aceasta au fost copleșitoare prin versurile lor, care au dezvăluit marile minuni ce s-au făcut prin Sfântul Mare Mucenic Procopie, prin icoana Maicii Domnului Prodromița. Iar cea mai mare minune, care străjuiește toate minunile și toate sărbătorile, este Învierea din morți a Mântuitorului Hristos.
Sfântul Procopie era un om care a trăit o viață curată. El se numea Neania și, iată, într-o seară sfântă, a avut o mare arătare a Sfintei Cruci.
S-a minunat, căci era vie și strălucitoare. Crucea a coborât din cer și a văzut două persoane strălucitoare, de-a dreapta și de-a stânga ei. Nu știa ce înseamnă acest semn și Crucea s-a ridicat la cer și iarăși s-a coborât. S-a rugat să afle ce este acest semn și, pentru că avea o chemare de la Dumnezeu, Dumnezeu i-a descoperit că acesta este semnul răscumpărării.
De aceea Dumnezeu l-a chemat și Însuși l-a botezat, pentru că el Îl căuta pe Dumnezeu cu sete, cu râvnă, cu postire și cu rugăciune neîncetată, deși încă nu era creștin. Însuși Iisus Hristos, Căruia I se ruga și a Cărui era Crucea, l-a botezat și i-a zis: „De acum înainte, numele tău nu mai este Neania, ci Procopie.”
Sfântul Procopie a făcut mari minuni.
Era, în vremea aceea, multă prigoană asupra creștinilor. Sfântul Procopie nu s-a temut de nimic, ci, dimpotrivă, s-a întărit și mai mult în credință. Mama lui era păgână; s-a dus și l-a pârât. De asemenea, și tatăl său. Dar, prin rugăciunea lui, amândoi au venit la credință.
Mama lui a venit la credință văzând suferința celor douăsprezece fecioare care, crezând în Hristos, răbdau orice chin.
Și rănile lui Procopie erau cumplite, căci l-au umplut de răni prin bătăi și cu multe unelte de tortură cu țepi de fier, iar carnea îi cădea de pe trup. L-au închis în temniță, crezând că va muri. A doua zi însă a ieșit fără niciun semn al chinurilor, iar tot poporul s-a minunat.
Și au început să se închine Dumnezeului pe Care Îl chema în ajutor Sfântul Procopie. Mulțime de oameni au primit credința. După aceea, s-au alăturat și cele douăsprezece fecioare, uimite de această minune.
Mama lui a fost chemată să vadă minunile care se făceau cu fiul său. Și a văzut fecioarele acelea spunând:
„Noi suntem gata să mergem la moarte, pentru că, pentru noi, moartea este fereastra deschisă spre viața cea veșnică.”
Și astfel s-a creștinat și mama lui, iar apoi și tatăl său. Multe familii au primit credința în Hristos.
Sfântul Procopie este pomenit la Taina Cununiei. De ce? Pentru că el a fost întotdeauna unit cu dragostea lui Dumnezeu.
Iar cei care primesc dragostea și devin, prin Taina Cununiei, mire și mireasă, un singur trup și o singură făptură, trebuie să păstreze această dragoste. De aceea, Sfântul Procopie mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru toți mirii.
Sfântul Procopie s-a săvârșit în chip minunat, pentru că Dumnezeu l-a ajutat și l-a învrednicit să fie mare mucenic. La sfintele lui moaște s-au făcut și se fac multe minuni, iar el ne îndeamnă să purtăm fiecare crucea, pentru că ea este semnul puterii lui Dumnezeu, al înțelepciunii și al dragostei dumnezeiești.
Sfânta Icoană Prodromița este o icoană comandată de părinții Nifon și Nectarie de la Sfântul Munte Athos, de la Schitul românesc Prodromu. Aceștia au dorit ca icoana să fie pictată la Iași, unde se spunea că se aflau pictori foarte iscusiți.
Cei doi părinți au fost trimiși de soborul Schitului Prodromu la Iași pentru a găsi un pictor priceput. L-au găsit pe pictorul Iordache și i-au pus o singură condiție: să se roage neîncetat în timp ce pictează icoana, să postească și să nu mănânce în timpul lucrului.
Au făcut întocmai. Au reușit să picteze trupurile și veșmintele, însă chipurile Maicii Domnului și ale Pruncului Iisus nu le-au putut zugrăvi, pentru că, oricât s-au străduit, nu le ieșea nimic.
Atunci s-au rugat cu și mai multă stăruință. Simțindu-se neputincioși, au lăsat deoparte toate uneltele de pictură și au plecat.
A doua zi, când au venit să vadă dacă pot continua lucrarea, au găsit icoana terminată. Chipul Maicii Domnului și chipul Fiului ei erau zugrăvite cu o frumusețe și o strălucire deosebite. Toți s-au minunat de această minune. Maica Domnului însăși își desăvârșise chipul ei și pe cel al Fiului său.
Icoana a pornit apoi spre Sfântul Munte, însă pe drum a fost întâmpinată în numeroase orașe și sate, unde s-au săvârșit multe minuni. Ea a fost înzestrată de Dumnezeu cu darul multor tămăduiri. A poposit și la Galați, precum și în alte locuri, unde mulți oameni aflați în suferință și boli și-au recăpătat sănătatea.
Se spune că, la un moment dat, un învățător necredincios a cerut ca icoana să fie dusă în casa lui. Părinții au fost însă prudenți, deoarece au văzut că vorbea cu îndoială, și i-au spus că nu pot face acest lucru.
Atunci el a venit personal și a încercat să ia icoana. În clipa în care s-a apropiat de ramă, s-a auzit un zgomot puternic și s-a produs un cutremur care i-a înspăimântat pe toți cei de față. În acel moment, omul și-a recunoscut greșeala, a căzut în genunchi și a cerut iertare Maicii Domnului.
Ajungând la Schitul Prodromu, icoana a continuat să săvârșească multe minuni.
Acolo era un părinte grav bolnav, țintuit la pat. Acesta a cerut să fie dus înaintea icoanei. În timp ce se ruga, a început să meargă, deși nu mai putuse umbla de multă vreme. A ajuns înaintea icoanei, s-a închinat, iar Maica Domnului l-a vindecat.
Și multe, foarte multe minuni s-au făcut, nu numai prin această icoană, ci și prin copiile fidele ale ei.
La o mănăstire închinată Icoanei Prodromița a fost așezată o copie a icoanei făcătoare de minuni. La un moment dat, biserica, fiind din lemn, a ars în întregime, însă icoana a rămas neatinsă de foc. Când au căutat-o printre ruine, au găsit-o întreagă, fără să fie atinsă nici de flăcări, nici de vreun cărbune. Toți cei de față s-au minunat.
Aceste minuni continuă și astăzi. Sfântul Munte, Grădina Maicii Domnului, este locul pe care ea și l-a ales pentru rugăciune, curăție și închinare. Acolo se află numeroase icoane făcătoare de minuni, despre care am auzit și în Acatistul Icoanei Prodromița din această seară.
Această icoană este o dovadă a dragostei Maicii Domnului față de noi, românii. Ea a făcut minuni atât în țara noastră, cât și în Sfântul Munte, și continuă să le facă.
Avem și noi o mănăstire închinată Icoanei Prodromița, deasupra Hârșovei.
De aceea, să ne rugăm cu multă credință, fiindcă această icoană ne poate aduce tuturor bucurie, sănătate, izbăvire de boli, de păcate și de toate greutățile.
Să fim vrednici să cinstim această sfântă icoană, iar Maica Domnului nu ne va rămâne niciodată datoare. Dimpotrivă, ne va ajuta să ne izbăvim de toate necazurile și nevoile, prin mila și ajutorul Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos.”
