În seara Duminicii Floriilor, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat prima Denie a Pătimirilor în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța. În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, ierarhul a vorbit despre semnificațiile duhovnicești ale acestei săptămâni sfinte, evocând viața Sfântului Iosif, fiul patriarhului Iacob.
Sfântul Iosif – o pildă de fidelitate și jertfă
„Astăzi este pomenit Sfântul Iosif, fiul lui Iacob și al Rahelei. Viața sa este o icoană a Mântuitorului Hristos. A fost vândut de frații săi, pus într-o groapă, prigonit și osândit pe nedrept. Și totuși, el nu s-a răzbunat, ci a fost rânduit de Dumnezeu să devină salvatorul fraților săi și al Egiptului”, a spus IPS Teodosie.
Ierarhul a amintit cum Iosif a fost ispitit de soția faraonului și a preferat să fugă gol, decât să cadă în păcat. A fost aruncat în închisoare, dar Dumnezeu i-a dăruit darul tălmăcirii viselor. A ajuns să fie mâna dreaptă a faraonului și să chivernisească roadele celor șapte ani de belșug, pregătind Egiptul pentru șapte ani de foamete.
Pilda iertării și a dragostei frățești
„Iosif nu s-a răzbunat pe frații săi, ci le-a spus: ‘Nu vă temeți! Voi m-ați vândut, dar Dumnezeu a rânduit aceasta ca să vă hrănesc”.
IPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să urmeze pilda Sfântului Iosif: „Să ne înțipărim în inima noastră curăția, bărbăția, iertarea și dărnicia. Să ne ducem viața cât mai curat, cât mai departe de păcat, de răutate și de orice rău care vine asupra noastră.”
O săptămână sfântă de jertfă și lumină
Arhiepiscopul a încheiat cu un apel la trăirea autentică a Săptămânii Mari: „Fiecare zi are o semnificație. Să ne pregătim pentru Cruce și Înviere. Să rămânem în viața de acum cu nădejdea vieții viitoare, moștenind lumina și harul lui Hristos.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după slujba Deniei oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, duminică, 13 aprilie:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, este prima Denie a Pătimirilor, în Duminica Floriilor seara. Fiecare zi din această săptămână are o semnificație aparte. Astăzi este pomenit Sfântul Iosif, fiul lui Iacob, patriarhul, și al soției sale Rahela. Rahela a avut doar doi fii: pe Iosif și, apoi, pe Beniamin.
Sfânta Evanghelie de astăzi, prin pildele din pagina atât de frumoasă a Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, ne arată ce înseamnă să facem ceva hotărât. Ne dă, mai întâi, o pildă: un om avea doi fii și s-a dus la unul dintre ei și i-a spus: „Mergi și lucrează în via mea.” Și acela a zis: „Merg!”, dar nu s-a dus. S-a dus la al doilea și l-a rugat: „Mergi și lucrează în via mea.” Și acesta a zis: „Nu voi merge.” Dar i-a părut rău și s-a dus. Sigur, care a făcut voia? Cel care a făcut fapta, nu cel care a spus vorba.
Adeseori, și noi suntem înșelați: spunem că facem ceea ce nu facem, iar alții, care vorbesc puțin, fac mai mult decât cei ce vorbesc mult. Pornind de la acest cuvânt, vedem că Sfântul Iosif a avut vise. Dumnezeu i-a descoperit că soarele, luna și unsprezece stele se închinau stelei lui – un vis profetic. Dar frații l-au înțeles greșit: au crezut că se referă la părinți și la ei și au început să-l invidieze pe Iosif.
Tatăl său i-a făcut o haină frumoasă, pentru că era înțelept și cuminte. După o vreme, prin rânduială, Dumnezeu – care adeseori schimbă răul în bine, când este pentru salvarea celor mulți – a îngăduit ca, din invidia fraților, aceștia să-l vândă ca rob în Egipt. Mai întâi i-au murdărit haina. Au vrut să-l omoare, dar Ruben, cel mai mare dintre frați, a zis: „Să nu ne pângărim și să fim ucigători ai fratelui nostru. Mai bine să-l vindem în Egipt.”
Și l-au vândut. Sfântul Iosif este chipul Mântuitorului Hristos. De aceea, la prima Denie, în Duminica aceasta, este amintită viața Sfântului Iosif. Și iată, mai întâi, așteptând să vină cei care cumpărau slugi, l-au pus într-o groapă și l-au lăsat acolo. În groapă l-au ținut și flămând. După aceea l-au vândut, iar tatălui său i-au dus haina muiată în sângele unei fiare și i-au zis: „Nu cumva aceasta este haina fiului tău Iosif?”
Iar tatăl său, uitându-se, a zis: „A lui este. L-a mâncat o fiară sălbatică.” Tare mult a început să plângă și să se tânguiască și a zis aceste cuvinte: „Plângând mă voi pogorî la fiul meu în iad.”
Atunci nu era nicio altă cale: pentru orice suflet, oricât de bun ar fi fost – și dreptul Iov s-a dus în iad – și a zis: „Plângând mă voi pogorî la fiul meu în iad.”
Dar iată, fiind vândut, Iosif – care era un om frumos la chip, sănătos la minte și plăcut de toți – a ajuns să fie primit de faraon, cel ce purta grijă de eunucii Egiptului. Femeia faraonului a început să îl îndrăgească pe Iosif și a gândit să se încurce cu el în păcat.
Atunci se purtau haine simple, lungi, cum avea și Iosif. A tras femeia faraonului de Iosif ca să stea cu ea, iar Iosif a plecat dezbrăcat, numai să nu cadă în păcat. Dar femeia, de necaz că nu s-a încurcat cu ea, a zis: „Lasă că îl fac eu să primească o pedeapsă, să regrete ce a făcut.” Și l-a pârât pe Iosif că el a vrut s-o necinstească.
Atunci a ajuns în închisoare.
În închisoare, Iosif s-a întâlnit cu alți doi condamnați ai faraonului: paharnicul, care turna lui faraon în pahar, și cel ce făcea pâinea – pitarul. Aceștia au avut niște vise și nu era cine să le tâlcuiască. Iosif le-a tâlcuit și unuia, și altuia.
Paharnicul a visat că turna din nou vin în paharul lui faraon, iar pitarul a visat că a făcut pâine pentru faraon și a pus-o să se răcească. Și au venit păsările cerului și au început să mănânce din acea pâine caldă.
Au întrebat: „Ce înseamnă visele acestea?”
Pitarului i-a spus: „Pregătește-te, că nu vei mai ieși de aici, sau dacă vei ieși, vei fi condamnat.” Paharnicului însă i-a zis: „Tu vei fi eliberat. Și adu-ți aminte și de mine când vei ajunge la faraon, cum ți-am tâlcuit visul.”
Și a ajuns așa cum a zis Iosif. Pitarul a fost condamnat la moarte, căci i s-au adus și alte acuzații, iar paharnicul a fost eliberat.
Și iată cum a visat Faraon. Faraon a visat două vise: pe malul Nilului erau șapte vaci grase care pășteau, și au venit alte șapte vaci slabe și le-au înghițit pe cele grase. Și încă un vis: șapte spice goale au înghițit șapte spice pline.
Faraon nu știa ce să înțeleagă. A chemat toți înțelepții să-i tâlcuiască visele, dar n-a putut niciunul. Atunci, văzând că se tânguiește, paharnicul i-a spus lui Faraon:
„Iată, eu în temniță am stat cu cel care ți-a slujit aici. Să știi că n-a fost vinovat de ce ți-a spus femeia ta. Dar acela e cel mai înțelept om. Mi-a spus cum voi fi eliberat. El este în stare să tâlcuiască visele.”
Și l-a scos din închisoare pe Iosif. I-a spus visele, iar Iosif i-a zis:
„Stăpâne, visul tău este unul singur, deși ai visat și spice, și vaci. Acesta este visul tău și tălmăcirea lui: vor fi șapte ani de belșug, de roade bogate, după care vor urma șapte ani de secetă, încât bogăția celor șapte ani, dacă nu este bine chivernisită, va aduce mare jale și foamete în ceilalți șapte ani. De aceea, ai grijă, Stăpâne, să chivernisești bine roadele primilor șapte ani, că va fi foamete în tot pământul și vei putea hrăni mulțime de oameni.”
Atunci Faraon l-a pus pe Iosif să fie el chivernisitorul.
Și Iosif, cel vândut ca rob, iată, a ajuns atât de mare încât a fost pus peste toate bogățiile Egiptului.
Și au flămânzit și Iacob cu fiii săi. Și au auzit că în Egipt este pâine. I-a trimis să aducă pâine fiii lui Iacob, care au venit, dar nu a venit și cel mai mic, Beniamin.
La început nu l-au cunoscut pe Iosif, căci arăta atât de bine, dar Iosif și-a cunoscut frații și i-a întrebat:
„Câți sunteți?”
Ei au răspuns:
„Am mai avut un frate care s-a pierdut; l-a mâncat o fiară.”
Au spus minciuna.
Iosif i-a iertat, știa că de la Dumnezeu a fost aceasta. Și le-a cerut ca data viitoare să aducă și pe fratele lor mai mic.
Și iată, au venit. Iar la plecare, Iosif le-a pus banii cu care au plătit grânele în saci și i-a oprit, controlând sacii. Și le-a zis:
„De ce ați furat banii?”
A spus aceasta ca să le întoarcă vicleșugul cu care ei l-au vândut.
Atunci s-a descoperit și le-a spus:
„Nu vă temeți! Voi sunteți frații mei. Nu mă mai cunoașteți? Ce face bătrânul vostru tată?”
Și i-au spus, și iată s-a descoperit. Și a fost adus și Iacob în Egipt. După aceea au rămas acolo, în Egipt, iar mai târziu a urmat robia urmașilor lui Iacob. S-a uitat cât bine a făcut Iosif în Egipt, cum Iacob cu fiii săi au scăpat Egiptul și toată lumea de foamete. Evreii erau puternici, urmașii lui Iacob, și nășteau mulți copii, iar egiptenii s-au gândit că vor ajunge să fie dominați de ei. Atunci au luat hotărârea să fie sacrificați toți întâii-născuți de parte bărbătească, ca să nu se mai înmulțească poporul Israel în Egipt.
Și iată, vânzarea lui Iosif, hrana pe care o dă Iosif și toate celelalte – curăția lui Iosif, care n-a vrut să păcătuiască – închipuie pe Mântuitorul Hristos. Iosif a fost curat și, de aceea, Dumnezeu i-a dat atâtea daruri.
Și iată: dacă în Egipt au fost hrăniți israeliții și de acolo au fost hrănite toate popoarele, această pâine vremelnică, pentru hrana cea de toate zilele, simbolizează pâinea vieții pe care o aduce Hristos. Iosif este chipul lui Hristos, fidel. De aceea, vedem cum Dumnezeu pregătește pentru noi calea mântuirii.
Să înțelegem și să nu uităm această dragoste și înțelepciune a lui Dumnezeu, care are grijă de noi toți, nu doar ca să rămânem în viața de acum, ci mai ales ca să moștenim viața cea viitoare.
De aceea, să întipărim în mintea și în inima noastră curăția, bărbăția, iertarea, dărnicia lui Iosif. Că Iosif nu s-a răzbunat pe frații săi, ci și-a dat seama că de la Dumnezeu a fost rânduiala. Putea măcar să le aducă un reproș – dar nu le-a adus nimic. Dimpotrivă, ei se rușinau, iar Iosif le-a spus:
„Vă rușinați? Nu vă dezvinovățiți, că Dumnezeu a îngăduit ca să trăim toți! Iată, prin această pildă, că voi m-ați vândut, ca după aceea eu să vă hrănesc.”
Că totdeauna Dumnezeu răstălmăcește răul cu binele, dacă e spre folosul celor mulți. Și iată, aceasta trebuie să înțelegem: să fim folositori celor mulți și să avem întotdeauna dragoste de Dumnezeu, dragoste de semenii noștri; să ne ducem viața cât mai curat, cât mai departe de păcat, de răutate și de orice rău care vine asupra noastră.
Îl rugăm pe Sfântul și Dreptul Iosif să fie și pentru noi o pildă de înțelepciune, de credință, de dragoste frățească, de bucurie spirituală.
Să ne bucurăm și să avem mare înțelepciune mai departe. Amin.
