În cadrul unei predici susținute recent, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre Sfântul Auxentie, mare rugător și făcător de minuni, subliniind importanța credinței, a iubirii aproapelui și a rugăciunii necontenite.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica ÎPS Teodosie:
”Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, între sfinții pe care îi prăznuim astăzi, se află și Sfântul Auxentie, care, încă din copilărie, a iubit pe Dumnezeu mai presus de toate. Credința sa era atât de puternică încât i-a uimit chiar și pe părinții lui, aceștia minunându-se de rugăciunea necontenită pe care o făcea.
Auxentie, după ce și-a petrecut copilăria în curăție, a învățat carte și cunoștea bine Scripturile, dar și învățăturile filosofice. A fost chemat să fie soldat de cinste în armata împăratului, însă a refuzat, dorind să fie doar soldat al lui Hristos. Astfel, și-a adâncit cugetarea și preocuparea sa într-o rugăciune continuă.
Fiind un om cu viață duhovnicească aleasă, a fost hirotonit călugăr, iar mai apoi diacon și preot. Slujind cu râvnă oamenilor, îi îndruma pe calea cea dreaptă a credinței. Cu toate acestea, a dorit să se retragă într-un loc de liniște, așa că s-a suit pe un munte și acolo s-a rugat necontenit. Văzând râvna sa, credincioșii i-au construit o chilie pe acel munte, care mai târziu a fost cunoscut sub numele de Muntele lui Auxentie.
Acolo, mulți creștini și monahi veneau pentru a primi binecuvântare și vindecare de la Sfântul Auxentie. Deși asupra lui se revărsau harisme mari, el spunea mereu:
„Eu doar mă rog, eu nu pot să fac minuni. Cel ce face minuni este însuși Dumnezeu.”
Cu toate acestea, veneau la el mulți bolnavi și oameni chinuiți de duhuri necurate, iar Sfântul Auxentie, cu puterea rugăciunii, îi izbăvea. Niciun om posedat de un duh necurat nu pleca de la el fără să fie vindecat.
Dumnezeu i-a dăruit și darul înainte-vederii, astfel încât să poată deosebi oamenii sinceri de cei vicleni. Într-o zi, doi tineri au venit la el: unul credincios și altul necredincios. Cel credincios i-a cerut Sfântului Auxentie darul de a face voia lui Dumnezeu și de a împlini poruncile Sale, iar sfântul i-a spus:
„Binecuvântat să fii, tinere, că dorești ceea ce este mai de folos unui om aici, pe pământ! Dacă vrem să fim cu Dumnezeu și să primim de la El daruri, bucurii și binecuvântări, trebuie să rămânem în rugăciune continuă și să nu ne depărtăm de El.”
Cel necredincios, însă, s-a apropiat fără să privească spre Sfânt, iar Auxentie i-a spus:
„Tu de ce ai venit? Căci n-ai venit la mine, eu sunt doar slujitorul lui Dumnezeu. Dacă nu crezi în El, de ce mai ceri ajutor? Vei avea semn și necaz, ca să te întorci la Dumnezeu.”
Tânărul a plecat bolborosind și mânios, fiind nemulțumit că Sfântul nu l-a primit ca pe celălalt. La scurt timp, însă, fiica lui a fost cuprinsă de un demon și s-a chinuit cumplit. Atunci a înțeles că disprețul său față de omul lui Dumnezeu a atras asupra lui o pedeapsă. S-a smerit, a luat fiica și s-a întors la Sfântul Auxentie, cerându-i ajutoru: ”Sfinte, iartă-mă pentru că am venit întâi ca un nepăsător și necredincios! Am văzut câte minuni faci, dar pentru că nu am avut necaz, nu am crezut în Dumnezeu. Acum însă cred că numai Dumnezeu mă poate ajuta să-mi scap fiica din acest necaz mare.”
Atunci, Sfântul Auxentie i-a zis:
„De crezi acum, roagă-te lui Dumnezeu, și mă voi ruga și eu împreună cu toți cei de față. Dumnezeu va face milă, căci această copilă este nevinovată. Dar să nu mai fii niciodată necredincios și să rămâi statornic în credință, căci noi de la Dumnezeu venim și El este Cel care le-a făcut pe toate. Dacă ne încredem în Dumnezeu, vom avea calea către El, iar El ne va izbăvi de tot răul.”
Apoi, la Sfântul Auxentie a fost adusă o femeie, soția unui mare demnitar, care orbise. Aceasta, venind cu smerenie, i-a zis:
„Greu este să trăiești fără vedere. Am auzit că poți să mă ajuți!”
Sfântul Auxentie i-a răspuns cu blândețe:
„Eu nu te pot ajuta să-ți vindeci orbirea, ci doar Dumnezeu, Cel care a vindecat orbul din naștere. El este Cel care te poate vindeca.”
Atunci s-a rugat împreună cu cei de față, spunând:
„Să ne rugăm ca această femeie să-și primească vederea, căci a venit cu sinceritate. Vederea nu i-o dăm noi, ci i-o dă Dumnezeu!”
Și astfel, prin rugăciunile Sfântului, femeia și-a recăpătat vederea. Aceasta, fiind recunoscătoare, a dăruit multe daruri, iar Sfântul Auxentie le-a împărțit pe toate săracilor, căci era foarte milostiv și avea o dragoste nemăsurată pentru cei aflați în suferință.
De asemenea, a fost adus la dânsul un olog care zăcea în pat de ani de zile. Sfântul Auxentie, văzându-l, a zis:
„Eu nu am putere să ridic pe cineva dintr-o boală atât de grea, ci doar Dumnezeu. Dar mă voi ruga și vă îndemn și pe voi să vă rugați împreună cu mine: Doamne, Cel ce ai vindecat pe slăbănogul care de 38 de ani zăcea în pat, trimite harul Tău și vindecă și pe acest om.”
Și, îndată, ologul s-a ridicat, iar toți cei de față s-au minunat de puterea rugăciunii Sfântului Auxentie.
Sfântul Auxentie nu doar că a fost un mare făcător de minuni, dar și un apărător al dreptei credințe. A participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic (451), unde s-a dezbătut învățătura greșită că în Hristos sunt două firi, dar o singură voință. Sfântul Auxentie, împreună cu ceilalți Părinți, a susținut adevărul de credință:
„În Iisus Hristos sunt două firi – dumnezeiască și omenească – și două voințe, dar voința omenească se supune neîncetat voinței dumnezeiești.”
Așa și noi trebuie să ne supunem voii lui Dumnezeu, căci voința dumnezeiască este totdeauna curată și spre folosul nostru. Dumnezeu, care este Binele absolut, nu ne vrea decât binele, chiar și atunci când trecem prin necazuri. Acestea sunt îngăduite pentru trezirea conștiinței noastre, ca să ne întoarcem la El. De aceea, să nu cârtim în fața necazurilor, a bolilor sau a suferințelor, ci să ne rugăm, căci Dumnezeu este doctorul sufletelor și al trupurilor noastre.
De aceea, să luăm această pildă de la Sfântul Axente, că nu putem să-L iubim pe Dumnezeu dacă nu ne iubim pe semenii noștri și să iubim nu numai pe cei ce ne fac bine, pe apropiații noștri, pe rudeniile noastre, ci să iubim pe toți oamenii. Toți sunt ai lui Dumnezeu. De iubim pe toți oamenii, urmăm dragostei lui Dumnezeu, și dragostea împlinește toate cele cu lipsă și aduce la lumină pe toți cei ce sunt într-un întuneric.
Rugăm pe bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile acestui Sfânt Auxentie, care ne-a luminat pe noi nu numai prin cuvintele sale de învățătură, că învăța adevărul, dar și prin faptele sale, să ne călăuzească. Să iubim pe toți oamenii, și pe cei ce ne iubesc, și pe cei ce ne urăsc, și pe cei ce ne fac bine, și pe cei ce ne fac rău, că scopul vieții noastre este iubirea lui Dumnezeu și a semenilor. Iar dacă iubim permanent și pe Dumnezeu, și pe toți oamenii, iubirea ne va chema la unirea cu Dumnezeu, aici atât cât se poate, dar în viața viitoare ne vom uni deplin cu Dumnezeu, întru viața cea veșnică, de care să avem parte cu toții. Amin.”, a spus ÎPS Teodosie.
