Trei sfinți mărturisitori pomeniți la Liturghia Darurilor în Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”
Vineri, 11 aprilie 2025, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, în cadrul căreia a fost rostit un cuvânt de învățătură dedicat sfinților prăznuiți în această zi: Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sfântul Vasile Mărturisitorul și Sfânta Antuza.
Despre Sfântul Sava de la Buzău: mărturisitor în fața prigonitorilor
În cuvântul său, IPS Teodosie a evocat mărturia Sfântului Sava, cântăreț la biserica în care slujea preotul Sansala, în vremea prigonirii creștinilor din ținuturile Buzăului:
„A fost chemat Sfântul Sava la lepădarea de credință, de care n-a putut nicicum să se lipsească, ci cu mare curaj a mărturisit credința. Vorbea despre Hristos cu multă însuflețire. Chinuit în multe feluri, plin de răni, continua să-L mărturisească pe Hristos.”
Ierarhul a subliniat că, după ce a fost aruncat în râul Buzău și și-a sfârșit viața mucenicește, trupul său a fost recuperat și cinstirea lui a devenit repede cunoscută:
„Moaștele sale s-au arătat făcătoare de minuni. Iulius Soranus, guvernatorul Sciției Mici, le-a adus la Tomis, unde au fost primite cu bucurie de episcopul Bretanion și de creștini.”
Ulterior, Sfântul Vasile cel Mare a cerut aceste moaște și a mulțumit într-o epistolă pentru evlavia credincioșilor din Sciția Mică.
Despre Sfântul Vasile Mărturisitorul: apărător al sfintelor icoane
În continuare, IPS Teodosie a vorbit despre curajul Sfântului Vasile Mărturisitorul, episcop în cetatea Paria, care a apărat cinstirea icoanelor în vremea iconoclasmului:
„A mărturisit peste tot că icoanele sunt chipuri ale Mântuitorului Hristos, ale Maicii Domnului și ale sfinților. Le-a refăcut pe cele distruse și le-a readus în biserici. A fost izgonit din scaun, dar nu a încetat să propovăduiască adevărul.”
Ierarhul a explicat că icoanele sunt plămădite din realitate, pentru că Însuși Hristos a lăsat chipul Său pe năframa Veronicăi:
„Chipul Său a făcut minuni. A vindecat pe domnitorul Edesei, Avgar. Și Sfântul Vasile Mărturisitorul s-a sfârșit în această mărturisire și bucurie.”
Despre Sfânta Antuza: pildă de rugăciune, postire și milostenie
În finalul predicii, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața de nevoință a Sfintei Antuza, fiica împăratului iconoclast Constantin Copronim, care a refuzat căsătoria, a trăit în post și rugăciune și a intrat în mănăstirea „a bunei înțelegeri”:
„Purta haină de păr aspru sub veșmintele împărătești, nu mânca la masă, doar pâine uscată și apă. La 52 de ani, și-a sfârșit viața și s-a bucurat de primirea sufletului său în Împărăția cerească.”
Îndemn la rugăciune, milostenie și apropiere de Dumnezeu
În încheiere, IPS Teodosie a chemat credincioșii să urmeze pilda sfinților pomeniți:
„Să ne desprindem de grijile trecătoare ale acestei vieți, să ne apropiem necontenit în rugăciune, în smerenie și în dragoste de Dumnezeu. Să facem jertfă neîncetată, rugăciune neîntreruptă, milostenie și dragoste față de semenii noștri.”
„Ca să avem parte aici de arvuna bucuriei, iar în viața viitoare, de moștenirea vieții celei veșnice, ca să fim împreună cu Hristos, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, sub acoperământul Maicii lui Dumnezeu, care să ne ocrotească în toată viața cea viitoare.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 11 aprilie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată sfinți mărturisitori și mucenici pe care îi prăznuim astăzi. Sfântul Sava de la Buzău, a cărui Acatist l-am făcut aseară, a fost un mare mărturisitor. El era cântăreț la biserica unde preotul Sansala făcea Sfânta Liturghie. Erau atunci cotropitori în ținuturile Buzăului și, iată, aceștia îndemnau la erezia lui Arie, care fusese combătută. Sau erau și păgâni, și toți erau împotriva credinței celei adevărate. Aduseseră și idoli, ca să jertfească cei care erau acum creștini mărturisitori.
A fost chemat și Sfântul Sava la această lepădare de credință, de care n-a putut nicicum să se lipsească, ci cu mare curaj a mărturisit credința. Și mărturisirea sa a fost înaintea multora care îl ascultau și vorbea despre Hristos cu multă însuflețire. Și s-a dus vestea despre răbdarea lui, despre moartea lui mucenicească, pentru că a fost chinuit în multe feluri și nu și-a sfârșit viața, plin de răni, continua să mărturisească pe Hristos. De aceea a fost aruncat în râul Buzău și acolo și-a sfârșit viața.
Dar moaștele sale au fost recuperate și a fost așezat într-un sicriu frumos. Și iată, aceste sfinte moaște ale sale s-au arătat făcătoare de minuni. Iulius Soranus, care era guvernator al Sciției Minor de atunci, a gândit să aducă moaștele Sfântului Sava la Tomis și le-a adus aici. Au fost primite cu mare entuziasm, cu mare bucurie, de episcopul Bretanion de atunci, cu rang de mitropolit. Mulți creștini de aici s-au închinat.
Dar Sfântul Vasile cel Mare, iată, a cerut ca aceste moaște să ajungă în Capadocia și a trimis scrisoare la ierarhul Bretanion, care i le-a trimis. Și acesta a făcut o scrisoare de mulțumire și a lăudat evlavia creștinilor de aici, din Sciția Mică, unde venise și împăratul Valens să ceară episcopului Bretanion să treacă la erezia lui Arie, dar el s-a împotrivit cu multă tărie. Și iată, credincioșii l-au urmat. Sfântul Sava s-a sfârșit la anul 372 și este pomenit cu mare cinste și cu mare bucurie ca un martir al Bisericii noastre.
Astăzi prăznuim și pe Sfântul Vasile Mărturisitorul, un ierarh evlavios și plin de credință, care a trăit în vremea împăraților ce prigoneau sfintele icoane, pe care le socoteau idoli. Iar Sfântul Vasile, care era în cetatea Paria episcop, a mărturisit peste tot că icoanele sunt, cu adevărat, chipuri ale Mântuitorului Hristos, care, ca Fiu al lui Dumnezeu, S-a întrupat pentru noi – chipul Maicii Domnului și chipurile sfinților.
A luptat pentru ca aceste icoane să fie așezate din nou în biserică. Toate icoanele distruse, Sfântul Vasile Mărturisitorul le-a refăcut și le-a adus în biserici. Și el a fost izgonit din scaun, dar a continuat să cinstească sfintele icoane și să propovăduiască că icoanele nu sunt idoli, ci sunt reprezentări reale și sunt pline de darul lui Dumnezeu.
Pentru că Însuși Fiul lui Dumnezeu, întrupându-Se și dăruind chipul Său în timpul patimilor Sale, pe năframa pe care I-a dat-o Veronica să se șteargă de sudoare în chinurile Sale, a imprimat chipul Său atât de fidel. Și chipul Său a făcut minuni, că a vindecat pe domnitorul Edesei, Avgar. Și iată, Sfântul Vasile Mărturisitorul s-a sfârșit în această mărturisire și în această bucurie.
Prăznuim și pe Sfânta Antuza. Aceasta era fiica împăratului Constantin Copronim, un prigonitor al sfintelor icoane. A vrut tatăl său s-o căsătorească, dar n-a vrut aceasta. Ea se ruga tot timpul. A murit tatăl său și toată averea sa a împărțit-o săracilor și a dat să se facă mănăstiri. Și iată, împărăteasa Elena, care a venit, a luat-o în palatul său de împărăteasă și a îmbrăcat-o în haină strălucită. Dar Antuza purta pe dedesubt o haină de păr aspru și se ruga tot timpul și nu mânca din bucatele de la masă, ci doar apă bea și mânca pâine uscată.
Dar era stăpânită de dorul de a trăi mereu în rugăciune. De aceea s-a retras la mănăstirea de maici, numită „a bunei înțelegeri”. Aici, în mănăstire, era multă armonie și Antuza se ruga cu postire, cu rugăciune, cu multă dragoste. Și iată, nu-și înceta rugăciunea niciodată și făcea și toate ascultările mănăstirii. Servea pe toți la masă, dar ea nu mânca; la sfârșit lua puțină pâine uscată și bea apă.
Și așa, petrecând cu multă rugăciune, în smerenie, în slujirea semenilor săi, cu adevărat, la 52 de ani, sfârșindu-i-se viața, s-a bucurat ca Dumnezeu să-i primească sufletul în împărăția Sa cea cerească, unde se veselește cu toți aleșii și sfinții lui Dumnezeu, întru lumina cea neînserată.
De aceea, să rugăm și noi pe Sfântul Sava de la Buzău, pe Sfântul Vasile Mărturisitorul, pe Sfânta Antuza, ca, cei care se roagă pentru noi în ceruri, să ne ajute să ne desprindem de grijile trecătoare ale acestei vieți, să ne apropiem necontenit, în rugăciune, în smerenie și în dragoste de Dumnezeu. Să facem jertfă neîncetată, rugăciune neîntreruptă către Dumnezeu, milostenie și dragoste față de semenii noștri, ca să avem parte aici de arvuna bucuriei, iar în viața viitoare, de moștenirea vieții celei veșnice, ca să fim împreună cu Hristos, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, sub acoperământul Maicii lui Dumnezeu, care să ne acopere în toată viața cea viitoare.
Amin.”
