La data de 9 aprilie 2025, după oficierea Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfințite în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o cuvântare dedicată sfinților 40 de mucenici africani, mărturisitori ai credinței în vremea împăratului Deciu.
„Hristos a mai mult pătimit pentru noi, să pătimim și noi pentru El”
Ierarhul a evocat cu putere exemplul celor 40 de mucenici care au refuzat să renunțe la Hristos, suferind chinuri cumplite pentru credința lor:
„Iată, astăzi prăznuim cei 40 de mucenici africani sub stăpânirea romană, așa cum era atunci, care au pătimit pentru Hristos, nevoind să respecte porunca împăratului Deciu, care se lepădase de credința creștină și acum era un înfocat prigonitor al creștinilor. (…) Dar Terentie, Pompie, African și Maxim, care erau foarte curajoși, au venit și au vorbit în numele lui Hristos cu multă îndrăzneală.”
IPS Teodosie a descris suferințele sfinților mucenici, care au fost bătuți, străpunși cu țepușe, înfometați, legați și, în cele din urmă, decapitați:
„Au fost bătuți cu vine de bou, cu toiage pline de țepi, curgea sângele lor, și ei, cu mai mult curaj, propovăduiau. Atunci, împăratul a poruncit să fie străpunși pe spate cu țepușe înroșite în foc și să se toarne pe rănile lor oțet amestecat cu sare, ca să suporte dureri mai mari. Dar ei propovăduiau cu Hristos și strigau: «Hristos a mai mult pătimit pentru noi, să pătim și noi pentru El și împreună cu El.»”
„De Hristos nu ne putem lepăda niciodată”
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat răspunsul plin de curaj al mucenicilor atunci când li s-a cerut să renunțe la credința lor:
„După ce ați stat cu aceste dureri, mai vreți să mărturisiți pe Hristos al vostru? Și ei au răspuns: «De Hristos nu ne putem lepăda niciodată, pentru că El este bucuria, nădejdea și tăria noastră.»”
IPS Teodosie a amintit și de drama familiilor martirilor, cărora aceștia le-au răspuns cu nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu:
„Noi vom merge la Hristos, și dacă vom merge acolo, Hristos vă va purta de grijă mai mult decât putem să vă purtăm noi de grijă.”
Îndemn la jertfă, rugăciune și milostenie
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a făcut o paralelă între curajul mucenicilor și nevoințele noastre din post, îndemnând la o viață duhovnicească plină de jertfă:
„Să ne încurajăm și noi, să ducem postul cu mai multă jertfă. Mucenicii au dat ca jertfă chiar viața lor. Să dăm și noi jertfă prin postul mai aspru, rugăciunea continuă, milostenia și grija față de cei sărmani. Să ne dăruim unii altora gândurile cele frumoase și credința noastră, căci fără credință nu putem să fim aproape de Dumnezeu.”
„Să avem bucurie permanentă când aducem jertfă lui Hristos”
În final, IPS Teodosie a înălțat o rugăciune pentru întărirea în credință și statornicie în viața duhovnicească:
„Să-L rugăm pe bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile acestor sfinți mucenici, să ne țină și pe noi întru pază poruncilor Sale și să avem bucurie permanentă când aducem jertfă lui Hristos.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 9 aprilie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim cei 40 de mucenici africani sub stăpânirea romană, așa cum era atunci, care au pătimit pentru Hristos, nevoind să respecte porunca împăratului Deciu, care se lepădase de credința creștină și acum era un înfocat prigonitor al creștinilor. Dintre aceștia, patru au venit să propovăduiască pe Hristos cu multă îndrăzneală. Toți creștini erau urmăriți, pentru că împăratul țitul dăduse poruncă să nu mai rămână creștini, ci să treacă toți la cinstirea așa-zisilor zei păgâni. Dar Terentie, Pompie, African și Maxim, care erau foarte curajoși, au venit și au vorbit în numele lui Hristos cu multă îndrăzneală.
Era un guvernator al împăratului Deciu care a venit să îi judece pe aceștia și s-a mirat de îndrăzneala lor. De aceea, le-a spus: „Iată, pentru această îndrăzneală vom începe să vă arătăm că putem să vă pedepsim întâi cu bătaie, apoi cu temniță și, dacă nici de bătaie, nici de temniță nu vă înfricoșați și nu vă întoarceți la cinstirea zeilor noștri, atunci vă vom ucide.” Dar cei patru au răspuns: „Stăpânul, Dumnezeul și învățătorul nostru, ne-a învățat să nu ne temem de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă. De aceea, răbdăm toate câte vor veni asupra noastră.”
Au fost bătuți cu vine de bou, cu toiage pline de țepi, curgea sângele lor, și ei, cu mai mult curaj, propovăduiau. Atunci, împăratul a poruncit să fie străpunși pe spate cu țepușe înroșite în foc și să se toarne pe rănile lor oțet amestecat cu sare, ca să suporte dureri mai mari. Dar ei propovăduiau cu Hristos și strigau: „Hristos a mai mult pătimit pentru noi, să pătim și noi pentru El și împreună cu El.”
I-au închis în temniță și, după o vreme, i-au scos din temnițe, i-au lăsat flămânzi, i-au legat cu lanțuri de grumaz, de mâini și de picioare, îngreunându-i ca să nu poată să se miște. Nu le-au dat nici hrană, nici apă. I-au întrebat: „După ce ați stat cu aceste dureri, mai vreți să mărturisiți pe Hristos al vostru?” Și ei au răspuns: „De Hristos nu ne putem lepăda niciodată, pentru că El este bucuria, nădejdea și tăria noastră.”
Au adus ighemonul pe soțiile a trei dintre ei care au început să se roage și să le spună: „Iată, noi suferim, avem copii, voi stați în această credință a voastră, dar noi ce vom face?” Și toți au răspuns: „Noi vom merge la Hristos, și dacă vom merge acolo, Hristos vă va purta de grijă mai mult decât putem să vă purtăm noi de grijă.”
Și iată, toți aceștia, după ce au fost bătuți și chinuiți, iarăși li s-au tăiat capetele și așa s-a sfârșit vieții lor, cu mărturisire vie și puternică. Iată, această mărturisire a lor a fost vestită peste tot, cât de puternici au fost cei 40 de mucenici. Și adaugă numărul lor și Sfântul Mucenic Dema, care a pătimit în aceeași zi, dar în altă perioadă, și Sfântul Grigore al V-lea, patriarhul Constantinopolului.
Să ne încurajăm și noi, să ducem postul cu mai multă jertfă. Mucenicii au dat ca jertfă chiar viața lor. Să dăm și noi jertfă prin postul mai aspru, rugăciunea continuă, milostenia și grija față de cei sărmani. Să ne dăruim unii altora gândurile cele frumoase și credința noastră, căci fără credință nu putem să fim aproape de Dumnezeu. Să-L rugăm pe bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile acestor sfinți mucenici, să ne țină și pe noi întru pază poruncilor Sale și să avem bucurie permanentă când aducem jertfă lui Hristos, ca să nu unim cu jertfa Sa, fără de sânge, dar răscumpără Dumnezeu a păcatelor noastre, de a ne îngriji să ne bucurăm să ne bucurăm. Amin.”
