Duminică, 14 decembrie 2025, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică puternică la Duminica Evangheliei celor chemați la cină, chemând credincioșii la responsabilitate duhovnicească, la participare reală la viața Bisericii și la pregătire concretă pentru Nașterea Domnului.
În centrul cuvântului său s-a aflat avertismentul inspirat din finalul pildei: „Adevăr vă spun vouă: niciunul dintre bărbații aceia care au fost chemați și n-au venit nu va gusta din cina mea”, urmat de o constatare directă privind realitatea participării la biserică: „Suntem 86% creștini ortodocși. Dar câți vin la biserică? Nu vin nici 10%. Iată ce mare păcat!”
Pilda celor chemați la cină și refuzurile „ieftine, trecătoare, vremelnice”
ÎPS Teodosie a reluat firul Evangheliei, arătând cum cei dintâi invitați la cină se scuză, invocând griji și preocupări obișnuite: „Mi-am cumpărat țarină”, „Mi-am cumpărat cinci perechi de boi”, „Mi-am luat femeie”. În tâlcuirea sa, aceste refuzuri devin o oglindă a omului care amână mereu întâlnirea cu Dumnezeu.
„Care este păcatul cel mai mare de astăzi? Îndreptățirea de sine”, a subliniat ierarhul, arătând că oamenii își justifică absența de la cele sfinte „pentru motive ieftine, trecătoare, vremelnice”, deși sunt chemați la o cină „care nu are sfârșit”.
„Cina” – Nașterea Domnului și darul deplin al lui Hristos
Înaltpreasfinția Sa a explicat sensul duhovnicesc al „cinei”, legând-o de sărbătoarea care se apropia: Nașterea Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu întrupat.
„Cina este chiar sărbătoarea pe care o așteptăm: Nașterea Pruncului Iisus… pentru că El a venit să ne dăruiască Însuși Trupul Său… Dar, odată cu Trupul, ne dă și Sufletul și Dumnezeirea Sa”, a spus Arhiepiscopul Tomisului, arătând că nu există dar mai mare decât împărtășirea omului din viața lui Dumnezeu.
Statistica participării la biserică: „Iată ce mare păcat!”
Momentul cel mai apăsat al predicii a fost legat de contrastul dintre identitatea declarată și practica reală.
„În țara noastră suntem 86% creștini ortodocși. Dar câți vin la biserică? Nu vin nici 10%. Iată ce mare păcat!”, a afirmat ÎPS Teodosie, adăugând că ar fi nevoie de „câteva mii de biserici” nu doar ca spațiu, ci „pentru ca toți să vină”, exprimând nădejdea că „mai târziu mulți vor înțelege aceasta”.
Chipul „slujitorului tuturor”: Hristos, vindecătorul și hrănitorul lumii
În partea a doua a cuvântului, ierarhul a așezat în prim-plan lucrarea Mântuitorului, descriindu-L pe Hristos drept Slujitorul tuturor, Cel Care a ridicat suferința oamenilor și a purtat grijă de nevoile lor.
„Nimeni n-a slujit… așa cum a slujit Mântuitorul Hristos”, a spus ÎPS Teodosie, amintind vindecările, învierile și minunea înmulțirii pâinilor: „A hrănit odată cinci mii de bărbați… din cinci pâinișoare de orz și doi pești”, arătând că Dumnezeu „ne dă hrana în fiecare zi” și că bunătatea Sa ține lumea în rânduială.
Exemplul Sfântului Apostol Pavel: întâlnirea cu Hristos schimbă viața
ÎPS Teodosie a evocat apoi convertirea Sfântului Apostol Pavel, descriind întâlnirea acestuia cu Hristos în lumina dumnezeiască: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”, ca pildă vie despre cum rigoarea formală, fără cunoaștere duhovnicească, poate fi vindecată prin adevărata întâlnire cu Dumnezeu.
În această cheie, ierarhul a arătat că toți au cale de mântuire, însă „cine nu apucă pe această cale nu dobândește mântuirea”, pentru că „mulți se încurcă în grijile și învârtirile vieții acesteia trecătoare”.
Îndemn direct pentru Post: „Cei ce n-ați postit, măcar de mâine să începeți să postiți”
În apropierea Praznicului Nașterii Domnului, ÎPS Teodosie a insistat asupra pregătirii prin post și trezvie:
„Suntem în data de 14. Mai avem 11 zile până la Nașterea Domnului. Cei ce n-ați postit, măcar de mâine să începeți să postiți. Nu vine sărbătoarea pentru cei ce nu se pregătesc”, a spus Arhiepiscopul Tomisului, arătând că sărbătorile creștine nu sunt simple comemorări, ci retrăiri și înnoire: „Noi vorbim, dar prin noi vorbește Hristos. Suntem la Cina cea de Taină”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 14 decembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”„Adevăr vă spun vouă: niciunul dintre bărbații aceia care au fost chemați și n-au venit nu va gusta din cina mea.”
Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi Sfânta Evanghelie ne pune înainte o pagină atât de frumoasă și pilduitoare. Ne arată că un om oarecare a făcut o cină mare și a chemat pe mulți. A trimis pe slujitorul său să spună mai întâi celor apropiați să vină la această cină. Dar ei s-au scuzat.
Unul a zis: „Mi-am cumpărat țarină și mă duc s-o văd.”
Altul a zis: „Mi-am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc.”
Al treilea a zis: „Mi-am luat femeie și de aceea nu pot veni.”
Văzând acestea, stăpânul, aflând de la slujitorul său, i-a spus slugii sale: „Du-te degrabă în piețele și în ulițele cetății și pe toți câți îi vei afla, adu-i aici la mine.” Și a adus pe mulți.
Dar, intrând stăpânul să vadă câți sunt la cină, a văzut că mai este mult loc și i-a trimis pe slujitorii săi, zicând: „Mergeți la drumuri și la garduri și pe toți ologii, pe bolnavi, pe șchiopi și pe orbi aduceți-i la mine, ca să mi se umple casa cinei.”
Și iată, așa au făcut. Și după aceea au cinat, iar stăpânul a spus ceea ce v-am spus la început: „Niciunul dintre aceia care au fost chemați și n-au venit nu va gusta din cina mea.”
Dar cine sunt cei dintâi chemați? Sunt iudeii, evreii.
Care este cina? Cina este chiar sărbătoarea pe care o așteptăm: Nașterea Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu întrupat, pentru că El a venit să ne dăruiască Însuși Trupul Său, pe care l-a luat din Fecioara Maria. Dar, odată cu Trupul, ne dă și Sufletul și Dumnezeirea Sa.
Ce cină poate fi mai valoroasă decât aceasta, când Dumnezeu, Creatorul cel Atotputernic, Atotțiitor și necuprins, ne împărtășește din darurile Sale cele bogate și sfinte, ca să avem și noi parte cu El în Împărăția cea cerească?
De aceea, tâlcuind această pildă, trebuie să spunem că oamenii, atunci când sunt chemați la biserică, nu vin toți. În țara noastră suntem 86% creștini ortodocși. Dar câți vin la biserică? Nu vin nici 10%.
Iată ce mare păcat! Ar trebui să mai construim câteva mii de biserici, ca să aibă toți loc în ele, dar să le construim pentru ca toți să vină. Credem că mai târziu mulți vor înțelege aceasta.
Care este păcatul cel mai mare de astăzi? Îndreptățirea de sine. Iată pentru ce nu vin oamenii la Dumnezeu: pentru motive ieftine, trecătoare, vremelnice.
Stăpânul ne cheamă la o cină care nu are sfârșit. Cea mai mare bucurie o simt oamenii atunci când stau la masă; uneori își pun și muzică. La cina lui Dumnezeu însă cântă îngerii și cântă sfinții.
Toți cei care ajung în ceruri sau care, după judecata cea din urmă, vor ajunge cu Hristos în viața cea veșnică vor avea o bucurie care nu poate fi cuprinsă nici în cuvinte, nici măcar în gânduri, pentru că Dumnezeu este infinit, iar bucuria lui Dumnezeu nu poate fi cuprinsă.
„Un om oarecare”, cum spune pilda. Cine este acela? Este Însuși Dumnezeu. Cine sunt slugile? Sunt prorocii și apostolii. Dar cea mai importantă slugă este Însuși Fiul lui Dumnezeu. El ne-a chemat la cina Sa, pentru că El, din Fiu al lui Dumnezeu, S-a făcut Fiu al Omului și S-a făcut slujitorul tuturor.
Nimeni n-a slujit în lumea aceasta, în istoria omenirii, așa cum a slujit Mântuitorul Hristos. Pe toți bolnavii i-a vindecat: mii de bolnavi, orbi, șchiopi, muți. Pe leproși i-a curățit, pe morți i-a înviat, când a fost cazul. Tuturor li S-a făcut toate, ca să împlinească cererile lor.
Pe flămânzi i-a hrănit, pe cei care au venit să-L asculte și au stat cu El în loc pustiu. A hrănit odată cinci mii de bărbați, afară de femei și copii, din cinci pâinișoare de orz și doi pești. Dar la El s-au înmulțit, pentru că El ne dă hrana în fiecare zi.
El face să rămână soarele cu lumină, iar luna să-și ia lumina de la soare, și stelele. El face să plouă pe pământ. Dacă n-ar fi Dumnezeu bun cu noi, care suntem îndărătnici, n-am trăi decât puțini ani. Dar Dumnezeu ne așteaptă pe toți să ne împărtășim din dragostea Sa, din îndurarea Sa, și ne așteaptă să fim toți cu El la masa bucuriei, la această cină despre care vorbește Sfânta Evanghelie de astăzi.
Bucuria pe care o simt oamenii la Dumnezeu este de necuprins în cuvinte. Un singur om a fost răpit la cer ca să-L vadă pe Hristos în ceruri, lângă Tatăl și Duhul Sfânt, împreună cu strămoșii, cu patriarhii și cu prorocii care erau deja în ceruri. Acesta a fost Sfântul Apostol Pavel.
El nu L-a cunoscut pe pământ pe Hristos și, deși știa Legea Veche, era apărător al Legii Vechi, nu era în stare să vadă că Legea a fost călăuză către Hristos și că Hristos a venit și Legea s-a împlinit. Pe cei care nu cinsteau Legea, ci Îl cinsteau pe Hristos, îi lega și îi ducea la judecata Sinedriului.
Dar era cu neputință să înțeleagă. Era râvnitor al Legii celei vechi, pentru că era fiu de fariseu, iar fariseii erau formaliști. Ei știau Legea, dar o interpretau doar pentru ei, considerându-se îndreptățiți, cei mai de sus în popor, pentru că știau Legea.
De acest gând a fost amăgit și Sfântul Apostol Pavel, dar nu a avut nicio viclenie; așa înțelesese de la învățătorii săi. Și atunci, văzând câtă râvnă avea să apere Legea, Hristos S-a gândit că poate să-I ducă Numele înaintea neamurilor, care aveau nevoie de un om cu cunoștință și cu multă râvnă.
Sfântul Apostol Pavel avea și o cultură vastă: citise filozofii, poeții, știa Legea, știa cultura timpului din Grecia și din Roma, pe toți cei care au scris cărți de filozofie și poezie. Și iată, Dumnezeu l-a ales în chip minunat, când mergea să mai lege niște creștini, să-i ducă la Sinedriu.
Și într-o lumină orbitoare a strigat: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”
Și el a întrebat: „Dar cine ești?” Și era orb acum. Și atunci i-a spus Iisus: „Iisus Nazarineanul, pe Care tu Îl prigonești. Greu îți este să lovești cu piciorul în țepușă.”
„Ce să fac, Doamne?”
Și a zis: „Mergi și ți se va spune ce trebuie să faci.”
Și după ce a fost botezat, a avut nevoie de o pregătire. S-a dus și a stat în asceză. Trei ani a postit continuu și, după acești trei ani în care s-a rugat lui Dumnezeu să-l ierte, Hristos l-a chemat să-L vadă pe El în ceruri.
Văzându-L în ceruri, cum spune el, nu știa dacă era în trup sau în afară de trup, dar nu murise, era viu. Și atunci ce a văzut acolo? A fost uimit. Este cel care ne istorisește atât de frumos cât de minunată este viața cerească, unde cei ce au fost chemați de Hristos cu sufletele în cer se bucură de Hristos.
Și atât de frumos și de bine este acolo, și atâta bucurie și fericire este acolo, încât a revenit în trup. Dar, revenind în trup, măsura gândurilor și a cuvintelor este mică și săracă pentru a putea descrie ceea ce se află în cer pentru cei pe care Hristos i-a răscumpărat și i-a dus în cer.
El pe toți ne-a răscumpărat, obiectiv. Toți avem cale de mântuire, dar cine nu apucă pe această cale nu dobândește mântuirea. De aceea și Evanghelia de astăzi ne cheamă pe toți la cina Domnului. Pentru toți a venit Fiul lui Dumnezeu, a luat trup și ne cheamă la ospățul Său atât de minunat.
Dar nu toți se pot împărtăși, pentru că mulți se încurcă în grijile și învârtirile vieții acesteia trecătoare și se scuză că nu pot ajunge la biserică, că sunt prea ocupați, că nu pot ține post, că e prea greu, că nu se pot ruga, că nu înțeleg ce este rugăciunea.
De aceea să luăm aminte, să ne trezim conștiința, să ne pregătim, să întâmpinăm Nașterea Domnului. Suntem în data de 14. Mai avem 11 zile până la Nașterea Domnului. Cei ce n-ați postit, măcar de mâine să începeți să postiți. Nu vine sărbătoarea pentru cei ce nu se pregătesc.
Noi trebuie să ne pregătim pentru această mare sărbătoare, pentru că nouă ni se adresează. Și sărbătorile creștine nu sunt amintiri sau comemorări, cum spun unii, ci sunt retrăiri ale momentului istoric care s-a petrecut acum peste 2000 de ani, când Fiul lui Dumnezeu S-a născut în peștera din Betleem.
Aceste evenimente străbat timpul, dar pe noi ne aduc la timpul când s-au petrecut. Noi trebuie să fim la ziua Nașterii Domnului, contemporani cu momentul Nașterii Domnului, cu păstorii care au venit să I se închine, cu magii care au venit de la Răsărit, cu toți cei care au primit sărbătoarea aceasta.
Sărbătorile se înnoiesc. De aceea și noi, când săvârșim Sfânta Liturghie, când rostim cuvintele noi, slujitorii: „Luați, mâncați… beți dintru acesta… acesta este Trupul Meu, acesta este Sângele Meu”, ce simțim? Noi vorbim, dar prin noi vorbește Hristos. Suntem la Cina cea de Taină, de aceea, nicio sărbătoare creștină nu cade în timp ca o simplă amintire, ci este o reînnoire și o readucere în actualitate a tuturor faptelor pe care le-a săvârșit Hristos pentru mântuirea noastră.
Să ne bucurăm de toate acestea în fiecare zi, în fiecare clipă, să trăim sărbătorile intens și să avem bucuria ca aceste sărbători să înnoiască și firea noastră.
De aceea ne rugăm Mântuitorului Hristos să ne facă și nouă parte, să fim dintre cei care nu numai aici sărbătoresc Nașterea Domnului, ci să intre în Cina Domnului pentru veșnicie, să fim cu Hristos și mâine, și poimâine, și în vecii vecilor. Amin.”
