Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a explicat semnificația teologică a praznicului Schimbării la Față a Domnului în predica rostită joi, 6 august, după Sfânta Liturghie oficiată în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din localitatea Dobromir, județul Constanța.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a arătat că momentul Schimbării la Față de pe Muntele Taborului a fost o pregătire a apostolilor pentru înțelegerea Pătimirii, Morții și Învierii lui Hristos, dar și o descoperire a slavei dumnezeiești și a vieții veșnice pe care Dumnezeu o pregătește oamenilor.
Schimbarea la Față, pregătirea apostolilor pentru Înviere
ÎPS Teodosie a explicat că apostolii nu puteau înțelege de ce Mântuitorul vorbea despre pătimirea Sa, fiind convinși că Mesia nu putea trece prin suferință și moarte. Tocmai de aceea, Hristos i-a luat pe Petru, Iacob și Ioan pe Muntele Taborului și le-a descoperit slava Sa dumnezeiască.
„Iată, acum le dezvăluie de ce le-a arătat această minune: că aceasta va fi viața tuturor după ce El Se va scula din morți și va da viață tuturor prin răscumpărarea adusă prin pătimirile, moartea și îngroparea Sa”, a explicat Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
Ierarhul a amintit că bucuria trăită de cei trei apostoli pe Tabor a fost atât de mare, încât Sfântul Apostol Petru și-a dorit să rămână pentru totdeauna în acel loc, fără să înțeleagă încă pe deplin rostul descoperirii dumnezeiești.
ÎPS Teodosie: „În Schimbarea la Față era un crâmpei din viața cea viitoare”
Vorbind despre sensul profund al praznicului, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că Schimbarea la Față reprezintă o anticipare a Împărăției lui Dumnezeu și a stării de slavă în care vor ajunge cei mântuiți.
„Schimbarea la Față a Domnului este o mare minune, pentru că Dumnezeu, prin Fiul Său, a vrut să arate măcar o mică măsură din cum va fi viața cea viitoare. În Schimbarea la Față era un crâmpei din viața cea viitoare”, a spus ÎPS Teodosie.
Potrivit ierarhului, bucuria pe care au simțit-o apostolii în acel moment este imaginea bucuriei pe care o vor trăi cei care vor dobândi viața veșnică.
Hristos este „Lumină din Lumină”
În continuarea predicii, Înaltpreasfinția Sa a explicat că lumina care a strălucit pe Tabor nu venea din exterior, ci era însăși lumina dumnezeirii lui Hristos.
„Hristos, pentru că era nu numai om, ci și Dumnezeu, Își arată Dumnezeirea Sa, că El este Lumină din Lumină, născut din Tatăl, ca Lumina din Lumină, și Își arată pe Muntele Taborului strălucirea Dumnezeirii Sale”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
El a adăugat că și oamenii sunt chemați să primească lumina harului dumnezeiesc, care îi pregătește pentru viața veșnică.
„De aceea să-L iubim și să adunăm și noi lumina lui Dumnezeu, a harului, că harul este lumina pe care ne-o dă nouă Dumnezeu, să fie arvună spre viața cea veșnică”, a îndemnat ÎPS Teodosie.
Îndemn la pregătirea pentru Împărăția lui Dumnezeu
În încheiere, ierarhul i-a chemat pe credincioși să trăiască în rugăciune, post, pocăință și participare la viața liturgică a Bisericii, pentru a dobândi viața veșnică.
„De aceea să ne sârguim să dobândim această viață veșnică, rugându-ne neîncetat, postind, crezând cu toată puterea, mărturisindu-ne păcatele, participând la toate slujbele de curățire, cum este slujba Sfântului Maslu, și să avem astfel arvuna bucuriei vieții celei veșnice (…). Să rămânem cu Dumnezeu aici, că dacă suntem aici cu Dumnezeu, vom fi cu El și în viața cea viitoare”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
La finalul Sfintei Liturghii, Arhiepiscopul Tomisului a pus piatra de temelie a unui paraclis închinat Sfântului Mare Mucenic Mina, care va fi construit în cadrul parohiei din Dobromir. Totodată, ierarhul l-a felicitat pe părintele paroh Sorin Titu pentru activitatea desfășurată în comunitate.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 6 august, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din localitatea Dobromir, județul Constanța:
„„Schimbatu-Te-ai la Față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta pe cât li se putea.”
Preacucernice părinte paroh, preacucernici părinți chemați la această sărbătoare, preacuvioase părinte, iubiți credincioși,
Iată, am poposit astăzi în acest loc hărăzit de Dumnezeu să fie un loc al nevoințelor pentru părintele Sorin Titu, cel care a venit și a făcut lucruri frumoase în această parohie și vrea să zidească și un paraclis în cinstea Sfântului Mare Mucenic Mina, având și sfinte moaște aduse aici, ca să binecuvinteze ziua de astăzi, când am pus temelia noii biserici, mai mici, închinate Sfântului Mare Mucenic Mina, făcătorul de minuni.
Sărbătoarea de astăzi este una atât de strălucită.
Mântuitorul Își anunța pătimirea Sa și zicea: „Iată, ne suim la Ierusalim. Fiul Omului va fi dat în mâinile celor păcătoși, care Îl vor batjocori, Îl vor bate, Îl vor răstigni și Îl vor omorî, dar după trei zile va învia.”
La una dintre aceste trei vestiri, că trei vestiri au fost făcute despre pătimirea Sa, Petru L-a luat deoparte și I-a zis: „Doamne, să nu se petreacă cu Tine acestea!” Dar Iisus l-a certat și i-a zis: „Mergi înapoia Mea, satano, că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.”
Cu adevărat, când Mântuitorul vorbea despre Împărăția Sa cea veșnică, apostolii și toți oamenii nu pricepeau, nu știau ce este veșnicia. Știau că toți oamenii sunt hărăziți să moară și să-și ducă trupul în mormânt, iar sufletele în iad.
Dar Mântuitorul a venit să ne răscumpere din păcat și din împărăția iadului și erau prea puțini pricepuți ca să înțeleagă acest adevăr veșnic al Mântuitorului.
De aceea, văzând că nici apostolii Săi nu pricep, unele le-au priceput. De pildă, le vorbea despre Trupul Său și le-a zis: „De nu veți mânca Trupul Fiului Omului și de nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață întru voi. Eu sunt Pâinea cea cerească, care S-a pogorât din cer. Cine va mânca din Pâinea aceasta va fi viu în veci. Cel ce nu va mânca Trupul Fiului Omului și nu va bea Sângele Lui nu va avea viață întru el.”
Și mulți din mulțime au început să vorbească între ei și să zică: „Ce sunt cuvintele acestea? Cum să ne dea Trupul Său să-L mâncăm? Nu înțelegem ce spune.”
Și au plecat mulți.
Au rămas apostolii, iar Mântuitorul i-a întrebat: „Voi de ce nu plecați?” Și apostolii au răspuns: „La cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice.”
Acestea le-au priceput într-o măsură, dar pătimirea și moartea Sa, pentru El, Care era nevinovat, căci știau că numai vinovații sunt osândiți la moarte, nu le pricepeau.
De aceea, ca să priceapă ce urmează după pătimire și după moarte, că El le-a vorbit de înviere, dar nu știau cum va fi învierea, i-a luat pe Muntele Taborului pe cei mai aleși dintre ucenicii Săi: Petru, Iacob și Ioan. Și aici S-a rugat înaintea lor. Și, în timp ce Se ruga, S-a schimbat la Față, încât strălucea Fața Lui mai mult decât soarele, iar veșmintele S-au făcut mai albe decât lumina. Și s-au arătat, vorbind cu El într-un nor de lumină, Moise și Ilie. Despre ce vorbeau aceștia?
Vorbeau despre sfârșitul lumii. Atât de fericiți au fost apostolii, încât n-au simțit niciodată o bucurie și o fericire ca atunci. De aceea, Petru a vrut să nu se mai sfârșească acele clipe și a zis: „Doamne, bine este să rămânem noi aici. Dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una.” Nu știa ce vorbește.
Și, după ce a spus aceste cuvinte, a strălucit un nor atât de puternic, încât i-a orbit pe cei trei apostoli și au căzut cu fețele la pământ. Dar Mântuitorul, după aceea, a venit, i-a atins și le-a zis: „Sculați-vă și nu vă temeți.” Apoi au auzit un glas mare: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; de Acesta să ascultați!”
Iată, au fost încredințați încă o dată că Cel ce le vorbea era Fiul lui Dumnezeu, căci glasul Tatălui din cer s-a auzit ca un tunet cu aceste cuvinte de viață.
Și, sculându-se de la pământ la îndemnul Mântuitorului, Care Se atinsese de capetele lor, n-au mai văzut decât pe Iisus singur și nu mai era acea strălucire de care au fost orbiți și din pricina căreia au căzut cu fețele la pământ.
Iar Iisus le-a spus ucenicilor: „Vedeți să nu spuneți nimănui cele ce ați văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morți.”
Iată, acum le dezvăluie de ce le-a arătat această minune: că aceasta va fi viața tuturor după ce El Se va scula din morți și va da viață tuturor prin răscumpărarea adusă prin pătimirile, moartea și îngroparea Sa.
Iubiți credincioși, Schimbarea la Față a Domnului este o mare minune, pentru că Dumnezeu, prin Fiul Său, a vrut să arate măcar o mică măsură din cum va fi viața cea viitoare. În Schimbarea la Față era un crâmpei din viața cea viitoare.
Câtă bucurie au avut apostolii! De aceea, Petru nu voia să se mai despartă de acele clipe.
Dar cu trupul cel muritor nu se poate dobândi această viață. Întâi trupul trebuie să moară, să ajungă în pământ, să se curețe, iar după învierea cea de obște va fi viața viitoare deplină.
Până atunci, numai sufletele celor care s-au pregătit pentru viața viitoare se vor bucura de vederea lui Dumnezeu în Rai, în Împărăția cea cerească.
La sfârșit, când cerul cel material va dispărea, iar pământul va arde și se va curăți, el va da din sânurile sale trupurile tuturor. Iar Fiul lui Dumnezeu, Care Se află în cer cu trupul, Se va coborî pe pământ să-i judece pe toți. Cei vii, care vor fi găsiți înainte de arderea pământului, dacă vor fi drepți, vor fi ridicați pe norii cerului. Ei vor coborî apoi pe pământ împreună cu Mântuitorul, Care va veni la judecată, alături de cei drepți care vor ieși din pământ cu trupurile lor. Trupurile celor ridicați pe norii cerului se vor schimba într-o clipă și se vor face trupuri nestricăcioase și nemuritoare.
Hristos Mântuitorul ne arată, prin această Schimbare la Față, viața cea viitoare, pentru care să ne pregătim intens cu toții. Și iată de unde era lumina din lăuntrul Său: că El Însuși era lumină.
Dar pentru noi de unde este lumina?
Pentru noi vine de la Dumnezeu.
Hristos, pentru că era nu numai om, ci și Dumnezeu, Își arată Dumnezeirea Sa, că El este Lumină din Lumină, născut din Tatăl, ca Lumina din Lumină, și Își arată pe Muntele Taborului strălucirea Dumnezeirii Sale.
De aceea să-L iubim și să adunăm și noi lumina lui Dumnezeu, a harului, că harul este lumina pe care ne-o dă nouă Dumnezeu, să fie arvună spre viața cea veșnică.
Să ne bucurăm că, la Schimbarea la Față, Domnul, aflat în trup, ne arată cum trebuie să ne schimbăm și noi, că trupurile acestea sunt stricăcioase. Prin putrezire și prin înviere, sau prin schimbare, pentru cei ce vor fi vii atunci și vor fi luați pe norii cerului.
De aceea să ne sârguim să dobândim această viață veșnică, rugându-ne neîncetat, postind, crezând cu toată puterea, mărturisindu-ne păcatele, participând la toate slujbele de curățire, cum este slujba Sfântului Maslu, și să avem astfel arvuna bucuriei vieții celei veșnice, de care trebuie să ne bucurăm în toată viața aceasta vremelnică și să rămânem cu Dumnezeu aici, că dacă suntem aici cu Dumnezeu, vom fi cu El și în viața cea viitoare, de care să ne împărtășească Bunul Dumnezeu pe toți.
Amin!”
