Sâmbătă, 28 februarie, după Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea „Sfântul Cuvios Gherman” din localitatea Băneasa, județul Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o amplă predică despre moștenirea spirituală a Dobrogei și despre legătura directă dintre pământul dintre Dunăre și Mare și începuturile creștinismului apostolic.
Dobrogea, pământ apostolic
Ierarhul a subliniat rădăcinile apostolice ale provinciei istorice Sciția Mică, afirmând cu tărie:
„Trebuie să spunem: «capitala spiritualității» este aici, în Dobrogea, unde a venit Sfântul Apostol Andrei și de unde au plecat, la primele patru Sinoade Ecumenice, mitropoliții Tomisului — și avem mărturii pentru aceasta.”
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că strămoșii Sfântului Cuvios Gherman și ai Sfântului Ioan Casian au fost, potrivit tradiției, botezați chiar de Sfântul Apostol Andrei, care a propovăduit Evanghelia în părțile Casimcei și ale Dobrogei.
Sfântul Cuvios Gherman, „vrednicul Părinte” al Dobrogei
În cuvântul său, ÎPS Teodosie a evocat viața Sfântul Cuvios Gherman, contemporan și apropiat al Sfântul Ioan Casian, ambii formați în mediul creștin al Sciției Mici.
Cei doi au plecat în pelerinaj în Siria, Egipt și Palestina, unde au cunoscut marii nevoitori ai pustiei, iar la Constantinopol l-au întâlnit pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care i-a hirotonit.
Ierarhul a amintit și de momentul dramatic din anul 403, când Sfântul Gherman l-a apărat pe Sfântul Ioan Gură de Aur la Sinodul de la Stejar, precum și de demersul făcut ulterior, împreună cu Ioan Casian, la Papa Inocențiu, pentru susținerea marelui ierarh prigonit.
„Adevărul trebuie propovăduit, oricât de greu ar fi să suporți consecințele mărturisirii lui”, a subliniat Arhiepiscopul.
O mănăstire – o „oază de spiritualitate”
Referindu-se la așezământul monahal din Băneasa, ridicat sub ocrotirea Sfântului Cuvios Gherman, ierarhul a vorbit despre chemarea duhovnicească a locului:
„Sfântul Gherman l-a chemat aici. Ce așezământ frumos a făcut! Ce oază de spiritualitate este aceasta! Câți creștini cheamă!”
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că frumusețea naturală a zonei avea nevoie de o frumusețe spirituală pe măsură, iar mănăstirea a devenit un reper de credință și comuniune cu strămoșii creștini ai Dobrogei.
„Nu există zestre mai mare decât credința”
În predică, ÎPS Teodosie a accentuat transmiterea credinței din generație în generație:
„Nu există zestre mai mare decât credința noastră și nu există mărturisitori mai mari decât sfinții noștri, care ne-au dat mărturie despre Dumnezeul cel Viu.”
Cuvintele Mântuitorului au fost invocate ca fundament al vieții duhovnicești:
„Eu stau la ușă și bat; dacă va deschide cineva, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine.”
Ierarhul a evidențiat că bisericile și mănăstirile sunt „odoarele cele mai scumpe” ale județului Constanța și ale Dobrogei, fiind spații în care credința apostolică rămâne vie.
Binecuvântare și îndemn la continuitate
La final, Arhiepiscopul Tomisului a mulțumit clericilor, credincioșilor și autorităților locale prezente, exprimând dorința ca lucrările la mănăstire să continue, iar la următoarea sărbătoare biserica să fie acoperită și împodobită.
Evenimentul a adunat numeroși credincioși din județul Constanța și din alte părți ale țării, confirmând încă o dată rolul spiritual major al Dobrogei în istoria și prezentul Ortodoxiei românești.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 28 februarie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Mănăstirea „Sfântul Cuvios Gherman” din localitatea Băneasa, județul Constanța:
”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin.
Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.
Preasfințite Părinte Marcu, din Patriarhia Alexandriei, oaspete drag al nostru, împreună-slujitor prin binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel,
Preacuvioase părinte vicar,
Preacuvioase părinte exarh,
Preacuvioase părinte stareț,
Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Era aici și președintele Consiliului Județean și îi mulțumesc că a ajuns aici, un om care a făcut biserici și care ne va purta de grijă bisericilor și mănăstirilor noastre.
Iată, noi astăzi prăznuim un sfânt foarte apropiat nouă, pentru că este din neamul nostru: Sfântul Cuvios Gherman. Acesta a trăit în a doua parte a secolului al IV-lea și în prima parte a secolului al V-lea, născut în ținutul Casimcei, ca și Sfântul Ioan Casian.
Aceștia se vor fi întâlnit împreună și aici, în școala care era — că erau școli aici, în Sciția Mică, în primele veacuri — și apoi împreună au hotărât să plece să facă un pelerinaj la locurile unde erau mulți călugări pilduitori prin viața lor, în Siria, Egipt și Palestina.
Au trecut prin Constantinopol, unde l-au întâlnit pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care era arhiepiscop al Constantinopolului. Sfântul Ioan Casian, meșter la cuvânt și la scris, a cules de la mulțimea călugărilor pe care i-a găsit în acele locuri pustii pilde de învățătură, dar foarte mult l-a admirat pe Gherman, care era un om care vorbea puțin, dar se ruga foarte mult, jertfelnic, iubitor de Dumnezeu și iubitor de neam și de țară.
Iată, îl numește în scrierile sale, cu multă prețuire, „vrednicul Sfânt Părinte Gherman”. Și iată, acest Sfânt Gherman a fost hirotonit din diacon în preot de Sfântul Ioan Gură de Aur, iar Sfântul Ioan Gură de Aur l-a hirotonit diacon și pe Sfântul Ioan Casian.
Îl găsim pe Sfântul Gherman în anul 403, la Sinodul de la Stejar, unde l-a apărat pe Sfântul Ioan Gură de Aur, cel izgonit din scaun pentru că aducea cuvântul adevărului cu multă forță și, desigur, nu a cruțat-o nici pe împărăteasa Eudoxia.
Iar în 405 îi găsim pe cei doi părinți ai noștri din Dobrogea, Ioan Casian și Gherman, la Papa Inocențiu, ducându-se să-l apere pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care era un părinte atât de strălucit. Dar adevărul este totdeauna aspru și tăios și, pentru cei ce s-au obișnuit cu minciuna, când aud adevărul, acesta îi arde, îi înțeapă, îi chinuie. Dar adevărul trebuie propovăduit, oricât de greu ar fi să suporți consecințele mărturisirii lui.
Iată, Sfântul Gherman a fost un om al faptelor și a făcut mulți ucenici și i-a învățat pe mulți să se întoarcă la dreapta credință și să trăiască după dreapta credință. Sfântul Gherman rămâne neuitat în toate veacurile următoare și este pomenit în Dobrogea, ca și Sfântul Ioan Casian.
Peștera a luat numele Sfântul Ioan Casian, care s-a făcut cunoscut prin cultura și prin scrierile sale, dar voi vorbi mâine, la Mănăstirea „Sfântul Ioan Casian”.
Dar iată, Sfântul Gherman a făcut multă misiune și la creștinii din Apus. În Italia, unde a stat mai mult, i-a întărit în credință pe cei ce își doreau mai multă prospețime, o viață mai curată, o viață mai aspră și mai aproape de Dumnezeu.
Desigur, iată această mănăstire pe care a ridicat-o părintele Gherman. El avea tot ce îi trebuia la Mănăstirea Dervent, unde era viețuitor. Și când a plecat aici, chiar părintele Andrei, starețul, a zis: „Oare ce i-o fi lipsit ca să plece?”
Iată ce i-a lipsit! Vorbeam cu Părintele Andrei astăzi: Sfântul Gherman l-a chemat aici. Ce așezământ frumos a făcut! Ce oază de spiritualitate este aceasta! Câți creștini cheamă! Și iată, noi intrăm în comuniune, prin Sfântul Gherman, cu strămoșii noștri cei de demult, așa cum scrie cronicarul.
Strămoșii Sfântului Gherman, cu siguranță, au fost botezați de Sfântul Apostol Andrei, care a fost în părțile Casimcei. Și iată ce urmași au ieșit din acei strămoși ai Sfântului Gherman și ai Sfântului Ioan Casian.
Pentru că primii creștini au învățat să se jertfească și au predat această jertfă și urmașilor lor. Cât de frumos s-au jertfit Sfinții Gherman și Ioan Casian, ca și cum ar fi fost și ei contemporani cu Sfântul Apostol Andrei! Dar credința se transmite prin sufletele celor care luminează pe urmașii lor și iată, aceste suflete sunt încălzite, întărite și pline de bucurie atunci când primesc cel mai mare odor, cea mai mare zestre.
Nu există zestre mai mare decât credința noastră și nu există mărturii și mărturisitori mai mari decât sfinții noștri, care ne-au dat mărturie despre Dumnezeul cel Viu. Cu adevărat, Dumnezeul cel Viu trebuie să trăiască și în sufletele noastre, pentru că așa a făgăduit Mântuitorul Hristos: „Eu stau la ușă și bat la sufletele voastre; dacă va deschide cineva, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine.”
Toți sfinții au fost uniți cu Dumnezeu încă din viața aceasta vremelnică. De aceea avem nevoie de biserici și de mănăstiri. Și iată, aceste peisaje atât de frumoase, aceste păduri, aceste oaze de frumusețe, cum este și aici — această oază de frumusețe materială avea nevoie și de o frumusețe spirituală. Nu putea fi o frumusețe mai mare decât această mănăstire.
Și iată, această mănăstire a pornit atât de bine. Părintele Gherman a fost foarte hotărât. El descinde dintr-o familie de credincioși de la Medgidia. L-au ajutat și părinții săi, și frații săi, și mulți s-au adăugat acolo.
Este aici domnul președinte al Consiliului Județean, căruia îi mulțumesc foarte mult. În mod providențial ați venit aici să vedeți osteneala, frumusețea, jertfa acestui părinte și sunteți dornic să ajutați toți oamenii și toate instituțiile din județul Constanța.
Iubiți Biserica, pentru că ați construit trei biserici și ați adus atât de multe clopote la biserici, din jertfa dumneavoastră. Să fiți cu multă atenție și față de această mănăstire. Eu vă mulțumesc foarte mult, personal, pentru viața dumneavoastră și pentru implicarea în cele mai scumpe odoare pe care le are județul nostru.
Bisericile și mănăstirile sunt odoarele cele mai scumpe. Iată, avem aici această biserică măreață, unde au venit creștini din toate părțile, mai ales de la București. Pentru că trebuie să spunem: „capitala spiritualității” este aici, în Dobrogea, unde a venit Sfântul Apostol Andrei și de unde au plecat, la primele patru Sinoade Ecumenice, mitropoliții Tomisului — și avem mărturii pentru aceasta.
De aceea, iată, Dumnezeu ridică oameni vrednici și sunt convins că domnul președinte al Consiliului Județean va face multe lucruri frumoase în mandatul său și va fi nevoie, poate, să-și prelungească mandatul ca să termine tot ce începe în acesta.
Îi mulțumesc și îi doresc multă sănătate. Mulțumesc, de asemenea, părintelui stareț, părintelui Gherman, care a fost atât de inspirat încât și-a cinstit ocrotitorul, ieșind din Mănăstirea Dervent ca să-i pregătească ocrotitorului său un așezământ cum este acesta.
Părintele Stareț, v-a ajutat Dumnezeu, v-a ajutat și familia și toți credincioșii care v-au cunoscut. Nu ne vom lăsa, vom face totul. Și iată, avem sprijin în oamenii credincioși care, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au fost aleși în fruntea județului, cum este domnul președinte al Consiliului Județean.
Vă mulțumesc tuturor celor ce ați venit de aproape și de departe. Veniți în fiecare an, să vă țină Dumnezeu acest obicei sfânt și bun. Și dorim ca, la anul, când veți veni, să fie biserica acoperită. Este o biserică măreață și să slujim deasupra acestei biserici de jos — și aceasta este mare și frumoasă, dar cea de sus va fi și mai frumoasă.
Mulțumesc tuturor celor ce au adus jertfă aici, tuturor slujitorilor. Îi urez părintelui stareț Gherman, întregului sobor, părintelui vicar, părintelui exarh, domnului președinte al Consiliului Județean și tuturor celor de față. Rog pe Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate, înțelepciune, bucurie, sporire în toate faptele cele bune, ajutor și mântuire.
Mulți ani trăiască!”
