Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit sâmbătă, 23 mai, un cuvânt de învățătură după Acatistele Învierii Domnului, al Sfântului Mare Mucenic Talaleu și al Sfintei Lidia, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
În debutul predicii sale, ierarhul a vorbit despre viața jertfelnică a celor doi sfinți pomeniți în această zi și despre puterea credinței care i-a făcut modele de răbdare, iubire și mărturisire a lui Hristos.
„Iată, ce sfinți frumoși la suflet, cu multă râvnă, am cinstit și în seara aceasta, prin cele două acatiste: pe Sfântul Mucenic Talaleu, doctor tămăduitor fără de arginți, și pe Sfânta Lidia. Aceștia toată viața lor au trăit-o ca o jertfă pentru Dumnezeu și pentru semenii lor”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Sfântul Talaleu, model de răbdare și mărturisire
Înaltpreasfinția Sa a evidențiat puterea duhovnicească a Sfântului Mare Mucenic Talaleu, care vindeca bolile prin rugăciune și prin chemarea numelui lui Hristos.
„Prin puterea lui Hristos, cu rugăciune, vindeca toate bolile și a atras invidia multora, care nu vedeau cu ochi buni această putere și chemarea numelui lui Iisus Hristos ca Dumnezeu, pentru că împăratul era păgân, iar slujitorii lui îi pedepseau pe cei ce nu aduceau jertfă idolilor păgâni”, a explicat ierarhul.
ÎPS Teodosie a amintit și suferințele îndurate de sfânt pentru credință, subliniind răbdarea sa ieșită din comun.
„Multe chinuri au adus Sfântului Talaleu, dar el le suporta pe toate ca și cum erau niște mângâieri. Se înfricoșau și se mirau păgânii de această răbdare și putere, și de puterea lui Dumnezeu, pe Care o chema și Care îl întărea”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a relatat și episodul în care mucenicul a fost aruncat între lei flămânzi, însă animalele nu l-au atacat.
„L-au dus într-un loc cu mai mulți lei flămânzi, pe care îi înfometaseră. Și aceștia, în loc să-l atace, îl mângâiau ca niște miei”, a arătat Înaltpreasfinția Sa.
Sfânta Lidia, ucenică a Sfântului Apostol Pavel
În partea a doua a cuvântului său, ÎPS Teodosie a vorbit despre Sfânta Lidia, pe care a prezentat-o drept o mărturisitoare a credinței și o mare tămăduitoare.
„Sfânta Lidia a fost pe vremea apostolilor o ucenică a Sfântului Apostol Pavel. Era o slujnică și făcea țesături din pânză. Era din localitatea Tiatira și aducea mult venit stăpânilor ei. Dar, ascultându-l pe Sfântul Apostol Pavel, a crezut în Hristos și L-a urmat în toate”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că sfinții rămân sprijinitori ai credincioșilor și după trecerea lor la Domnul.
„De aceea se cuvine să avem și noi bucuria mijlocirii acestor sfinți și să ne bucurăm că sfinții lui Dumnezeu sunt frații noștri mai mari și nu ne uită niciodată, ci, dimpotrivă, ne sunt mereu ajutători, sprijinitori și ne cheamă la cele de sus, la viața cea adevărată, deplină, fără dureri și fără suspinuri”, a afirmat Înaltpreasfinția Sa.
La final, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să își dorească viața veșnică împreună cu Hristos.
„Și această viață este cu adevărat cea pe care se cuvine să ne-o dorim, ca să fim cu Hristos întotdeauna”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 23 mai, după Acatistele Învierii Domnului, al Sf. Mare Mc. Talaleu si al Sf. Lidia, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos S-a înălțat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, ce sfinți frumoși la suflet, cu multă râvnă, am cinstit și în seara aceasta, prin cele două acatiste: pe Sfântul Mucenic Talaleu, doctor tămăduitor fără de arginți, și pe Sfânta Lidia. Aceștia toată viața lor au trăit-o ca o jertfă pentru Dumnezeu și pentru semenii lor.
Sfântul Talaleu a învățat meșteșugul doctorului, dar tot meșteșugul acesta era atât de slab față de ceea ce i-a dăruit Hristos, Dumnezeu și Om, Doctor al sufletelor și al trupurilor noastre. Prin puterea lui Hristos, cu rugăciune, vindeca toate bolile și a atras invidia multora, care nu vedeau cu ochi buni această putere și chemarea numelui lui Iisus Hristos ca Dumnezeu, pentru că împăratul era păgân, iar slujitorii lui îi pedepseau pe cei ce nu aduceau jertfă idolilor păgâni.
De aceea, multe chinuri au adus Sfântului Talaleu, dar el le suporta pe toate ca și cum erau niște mângâieri. Se înfricoșau și se mirau păgânii de această răbdare și putere, și de puterea lui Dumnezeu, pe Care o chema și Care îl întărea. De aceea, mulți păgâni au venit la credință. L-au bătut, l-au chinuit în toate felurile, dar a suportat totul ca și cum nimic nu i se petrecea. L-au dus într-un loc cu mai mulți lei flămânzi, pe care îi înfometaseră. Și aceștia, în loc să-l atace, îl mângâiau ca niște miei.
De aceea au hotărât să facă ceva, pentru că altfel nimeni nu se mai ducea după idoli, cum voia împăratul, ci toți veneau la Sfântul Talaleu să-l asculte, să primească învățături, să primească daruri de vindecări.
De aceea, în cele din urmă, după ce l-au pus într-o corabie ca să-l arunce în mijlocul mării, acea corabie singură l-a adus la uscat. Și atunci au hotărât să-i taie capul cu sabia. Și așa s-a sfârșit viața aceasta pământească, dar a început viața cea cerească, atât de fericită, cu Hristos, cu Maica Domnului și cu toți sfinții.
El ne este acum rugător și este pomenit nu numai la ziua sărbătoririi lui. Este pomenit la slujba Aghesmei Mari, în rugăciune, împreună cu ceilalți sfinți tămăduitori și mult folos aduce și mai departe, iar moaștele lui sunt și acum vindecătoare.
Sfânta Lidia a fost pe vremea apostolilor o ucenică a Sfântului Apostol Pavel. Era o slujnică și făcea țesături din pânză. Era din localitatea Tiatira și aducea mult venit stăpânilor ei. Dar, ascultându-l pe Sfântul Apostol Pavel, a crezut în Hristos și L-a urmat în toate. Cuvântul ei era atât de înțelept, iar pentru că cerea ajutorul lui Dumnezeu, primea mereu inspirație și îi uimea pe toți ascultătorii.
De aceea a fost o mare tămăduitoare și a făcut o misiune atât de frumoasă, încât i-a făcut pe mulți oameni să vină la Hristos și să creadă, iar acum sfintele sale moaște sunt și acestea nu doar nestricăcioase, ci și tămăduitoare, iar sufletul ei, în ceruri, se roagă pentru toți.
De aceea se cuvine să avem și noi bucuria mijlocirii acestor sfinți și să ne bucurăm că sfinții lui Dumnezeu sunt frații noștri mai mari și nu ne uită niciodată, ci, dimpotrivă, ne sunt mereu ajutători, sprijinitori și ne cheamă la cele de sus, la viața cea adevărată, deplină, fără dureri și fără suspinuri.
Și această viață este cu adevărat cea pe care se cuvine să ne-o dorim, ca să fim cu Hristos întotdeauna.”
