Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit joi, 5 martie, despre viața și puterea duhovnicească a Sfântului Gherasim de la Iordan și a Sfântului Mucenic Conon din Isauria, în predica rostită după Acatistele Maicii Domnului, al Sfântului Gherasim de la Iordan și al Sfântului Mucenic Conon, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Sfântul Gherasim de la Iordan, pildă de stăpânire a patimilor
În cuvântul său, ierarhul tomitan a amintit viața Sfântului Gherasim de la Iordan, arătând că sfințenia lui s-a văzut nu doar în viața de rugăciune, ci și în armonia pe care o avea cu întreaga creație.
„Sfântul Gherasim de la Iordan, prin rugăciunile sale, pentru că se ruga necontenit, a îmblânzit toate fiarele pustiului, chiar și un leu. Iar leul este socotit regele fiarelor, pentru că este cel mai puternic. Iată că nu s-a despărțit de Sfântul Gherasim și l-a însoțit peste tot”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a relatat și episodul cunoscut din viața sfântului, în care leul a devenit slujitorul său după ce a fost nedreptățit.
„Sfântul Gherasim avea dorința ca la chilia sa să fie tot timpul apă, pentru ca toți trecătorii însetați care mergeau pe acolo să poată fi adăpați. De aceea a luat un catâr care căra apă, iar leul era paznic al Sfântului Gherasim. Dar, într-o zi, niște oameni au luat catârul, iar Sfântul a crezut că l-a mâncat leul. Cu toate acestea, l-a pus pe leu să poarte rolul catârului și să aducă apă la chilie”, a explicat ierarhul.
După o vreme, leul a descoperit catârul furat și l-a adus înapoi împreună cu cămilele hoților, iar Sfântul Gherasim a înțeles că îl învinovățise pe nedrept.
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că această întâmplare arată puterea omului care își biruie patimile.
„Sfântul Gherasim, care a îmblânzit toate pornirile trupului său, a arătat că această îmblânzire a celor dinlăuntru se răsfrânge și asupra celor din afară. Pentru că mulți dintre sfinții părinți aseamănă patimile noastre cu fiarele sălbatice, care cu greu pot fi stăpânite”, a adăugat ierarhul tomitan.
Sfântul Conon din Isauria, ocrotit de Arhanghelul Mihail
În a doua parte a predicii, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a vorbit despre viața Sfântului Mucenic Conon din Isauria, arătând că acesta a fost luminat de Dumnezeu încă din copilărie.
„Sfântul Conon Isaurul a avut încă din copilărie o rază de lumină de la Dumnezeu. Nu era creștin, nici el, nici părinții lui, dar avea dorința să-L caute pe Dumnezeul cel adevărat”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Potrivit ierarhului, Dumnezeu i S-a descoperit prin Arhanghelul Mihail, care l-a botezat și l-a întărit în credință.
„Arhanghelul Mihail a coborât din înaltul cerului, l-a dus la o apă, l-a botezat și l-a împărtășit. De atunci a rămas stăpân peste demoni”, a explicat ierarhul tomitan.
În viața sa, Sfântul Conon a izgonit demonii și a vindecat bolnavii, iar cei care veneau să-i facă rău ajungeau să se întoarcă la credință.
„Niște hoți au venit să-l bată și să-i ceară comoara pe care o are. Dar demonii i-au bătut pe acei hoți până aproape de moarte. Atunci Conon a spus: «Ajunge, lăsați-i acum. Eu voi sta de vorbă cu ei». Și le-a spus: «Nu am avere. Averea mea este Dumnezeul cel adevărat. Dacă vreți și voi să-L cunoașteți, eu vi-L vestesc»”, a relatat Arhiepiscopul Tomisului.
Îndemn la rugăciune și urmarea sfinților
La finalul cuvântului său, ierarhul tomitan i-a îndemnat pe credincioși să urmeze pilda sfinților și să își întărească viața de rugăciune.
„Să luăm pildă de la ei. Să facem măcar zece la sută din cât au făcut acești sfinți, rugându-se necontenit lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu i-a răsplătit cu daruri atât de bogate, încât viața lor a fost o viață de jertfă, dar și plină de minuni”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că minunile sfinților continuă și astăzi, deoarece aceștia se află în ceruri și mijlocesc pentru cei care îi cheamă în ajutor.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 5 martie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Gherasim de la Iordan si al Sf. Mc. Conon din Isauria, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, prăznuim doi sfinți atât de deosebiți prin viața lor. Sfântul Gherasim de la Iordan, prin rugăciunile sale, pentru că se ruga necontenit, a îmblânzit toate fiarele pustiului, chiar și un leu. Iar leul este socotit regele fiarelor, pentru că este cel mai puternic. Iată că nu s-a despărțit de Sfântul Gherasim și l-a însoțit peste tot.
Sfântul Gherasim avea dorința ca la chilia sa să fie tot timpul apă, pentru ca toți trecătorii însetați care mergeau pe acolo, fiind loc pustiu și fără apă, să poată fi adăpați la nevoie. De aceea a luat un catâr care căra apă, iar leul era paznic al Sfântului Gherasim. Așa a rânduit el. Leul era supus și se pleca înaintea lui în chip de rugăciune.
Dar iată că, pe când Sfântul Gherasim se afla în chilie, au trecut niște oameni cu cămile și au luat catârul. Nu știa nimeni cine l-a luat. Sfântul nu a mai găsit catârul. Care i-a fost gândul? Că l-a mâncat leul. Dar leul era nevinovat. Cu toate acestea, Sfântul l-a pus pe leu să poarte rolul catârului și i-a pus vasele ca să aducă apă la chilie.
După ceva timp, cei care furaseră catârul au trecut din nou pe acolo, cu mai multe cămile, între care era legat și acel catâr. Leul, văzând catârul, l-a recunoscut și s-a dus în grabă să-l ia înapoi, ca să-i fie de folos stăpânului. Dar nu numai catârul l-a adus, ci a luat și cămilele care erau legate de el și s-a înfățișat înaintea stăpânului său cu catârul și cu cămilele.
Atunci Sfântul Gherasim s-a întristat că l-a învinuit pe nedrept pe leu. Și-a continuat mai departe lucrarea cu catârul, iar pe leu l-a slobozit să meargă în câmpuri și în păduri. Leul însă venea o dată pe săptămână, se apleca înaintea Sfântului Gherasim în semn de închinare și de respect, iar apoi pleca din nou.
În ultimele sale zile, Sfântul Gherasim a avut un ucenic. Când Sfântul a trecut la Domnul și ucenicul l-a îngropat, a venit și leul să-l caute. Ucenicul i-a arătat unde este cel pe care l-a slujit atâta vreme. Leul a scos sunete de jale, s-a tânguit și a lăcrimat și nu a plecat de acolo până când a murit și el pe mormântul Sfântului Gherasim.
Iată, vedem rânduiala lui Dumnezeu despre care vorbește și prorocul Isaia: că, în cele din urmă, lupul va sta la un loc cu mielul, iar toate se vor îmblânzi. Aceasta este o anticipare a celor viitoare despre care vorbește prorocul Isaia.
Și iată, Sfântul Gherasim, care a îmblânzit toate pornirile trupului său, astfel încât instinctele sale nu mai aveau nicio pornire spre patimi sau spre plăceri vinovate, a arătat că această îmblânzire a celor dinlăuntru se răsfrânge și asupra celor din afară. Pentru că mulți dintre sfinții părinți aseamănă patimile noastre cu fiarele sălbatice, care cu greu pot fi stăpânite.
Iar celălalt sfânt, al cărui acatist l-am făcut, Sfântul Conon Isaurul, este cu adevărat deosebit între sfinți. Acesta a avut încă din copilărie o tresărire și o rază de lumină de la Dumnezeu. Nu era creștin, nici el, nici părinții lui, pentru că era vremea păgânilor. Dar avea dorința să-L caute pe Dumnezeul cel adevărat, să afle care este Dumnezeul care a făcut toate.
Și iată, având acest dor de a-L cunoaște pe Dumnezeu, Dumnezeu i S-a descoperit prin Arhanghelul Mihail, care a coborât din înaltul cerului, a venit la el și l-a luat pe acest doritor de Dumnezeu. Arhanghelul Mihail l-a dus la o apă, l-a botezat și l-a împărtășit. Și iată că de atunci a rămas stăpân peste demoni, cum a fost și Arhanghelul Mihail. Cine a oprit demonii să nu cadă și celelalte cete de îngeri? Când a căzut ceata lui Lucifer, Arhanghelul Mihail le-a spus tuturor îngerilor:
„Nu vă luați după Lucifer, care vă cheamă la împotrivirea lui Dumnezeu. Noi să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte. Priviți la Lucifer!”
Și au privit la Lucifer, cum strălucea, și deodată, ca un fulger, s-a topit strălucirea lui și a fost aruncat în iad, trimis de Fiul lui Dumnezeu. De aceea, Arhanghelul Mihail l-a făcut și pe acest Conon, care era tânăr, să fie stăpân peste diavol.
Părinții lui au dorit să-l căsătorească și l-au căsătorit cu o fecioară, Ana. Dar Conon, descoperind tot mai multe taine prin Arhanghelul Mihail, care era nedespărțit de el, deși nu era văzut nici de părinții lui, nici de soția sa, Ana, învăța mereu învățături sfinte și adânci.
După ce s-a căsătorit cu Ana, i-a spus cât de scumpă este fecioria și slujirea lui Dumnezeu cel adevărat. Ana a înțeles și l-a ascultat. După aceea, Conon nu a vrut să fie singur fericit, ci, dorind să plece din casa părintească, i-a botezat pe părinții săi și a botezat-o și pe Ana, ca să fie creștină.
Apoi s-a retras într-un loc pustiu, unde a îmblânzit toate fiarele și a izgonit demonii. Demonii au ajuns, prin hotărârea lui Dumnezeu și prin mijlocirea Arhanghelului Mihail, să fie slujitorii lui Conon.
Ori de câte ori era în primejdie, demonii luptau pentru el și îl izbăveau. Așa s-a întâmplat și când au venit niște hoți. Pentru că era vestit cum izgonea demonii și vindeca bolile, hoții au gândit că un om atât de căutat trebuie să aibă comori. Au venit să-l bată și să-i ceară comoara pe care o are.
Au început să-l bată, dar au venit diavolii și i-au bătut pe acei hoți atât de tare, încât erau aproape de moarte. Atunci Conon s-a rugat și a spus:
„Ajunge, lăsați-i acum. I-ați bătut destul. Plecați voi, că voi sta eu de vorbă cu ei.”
Și a stat de vorbă cu hoții și le-a spus:
„Nu am avere. Averea mea este Dumnezeul cel adevărat. Dacă vreți și voi să-L cunoașteți, eu vi-L vestesc.”
Aceia i-au mulțumit că i-a scos din bătaia demonilor și au primit credința, minunându-se că nu s-a răzbunat pe ei, deși îl bătuseră rău.
Iată că multe minuni s-au făcut prin Sfântul Conon, și în vremea noastră el ne vine în ajutor. După ce a plecat la ceruri, se află în oastea Arhanghelului Mihail, între îngeri. Toți cei care îl cheamă în ajutor primesc ajutorul lui, iar el izgonește demonii.
I-a pus chiar pe demoni să lucreze pământul, ca să dea roade și să ajute pe oamenii necăjiți.
Iată un sfânt care nu seamănă cu alții, asemenea și Sfântului Gherasim: doi sfinți atât de rugători, atât de jertfelnici, trăind necontenit cu Dumnezeu. Nu se despărțeau niciodată de Dumnezeu. De aceea, puterea lor era continuă, așa cum și rugăciunea lor era neîntreruptă.
Să luăm pildă de la ei. Să facem măcar zece la sută din cât au făcut acești sfinți, rugându-se necontenit lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu i-a răsplătit cu daruri atât de bogate, încât viața lor a fost o viață de jertfă, dar și plină de minuni, cCăci minunile lor au fost multe și continuă și astăzi, pentru că ei se află în cerul lui Dumnezeu și Îi aduc necontenit laudă și mulțumire. Așa trebuie să facem și noi: să aducem laudă lui Dumnezeu.”
