ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit marți, 7 iulie, după Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, despre responsabilitatea părinților de a-i crește pe copii în credință, pornind de la viața Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, prăznuită în această zi.
Ierarhul a subliniat că educația creștină primită încă din copilărie poate deveni temelia unei vieți de mărturisire și de statornicie în fața încercărilor.
Sfânta Chiriachi – rodul rugăciunii părinților
În cuvântul de învățătură, Arhiepiscopul Tomisului a amintit că Sfânta Chiriachi s-a născut în urma rugăciunilor stăruitoare ale părinților săi, Dorotei și Eusebia, care au făgăduit că vor închina lui Dumnezeu copilul pe care îl vor primi.
„Au crescut-o cu mare grijă și în credință vie”, a spus ierarhul, arătând că formarea duhovnicească primită în familie a pregătit-o pentru mărturisirea lui Hristos încă din tinerețe.
La doar 16 ani, Sfânta Chiriachi a refuzat să aducă jertfă idolilor, alegând să rămână credincioasă lui Hristos, în ciuda torturilor și amenințărilor la care a fost supusă în timpul persecuției împăratului Dioclețian.
O lecție pentru părinții de astăzi
Pornind de la exemplul marii mucenițe, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a evidențiat rolul esențial al familiei în educația copiilor.
„Prin Sfânta Chiriachi primim și noi pilda de a-i crește pe copii de mici în credință, pentru că ei trebuie să crească în vârstă, în înțelepciune, în credință și în darurile lui Dumnezeu.”
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că educația religioasă nu reprezintă doar transmiterea unor cunoștințe, ci formarea caracterului și a unei relații vii cu Dumnezeu, care îi ajută pe tineri să înfrunte ispitele și provocările lumii.
Trei modele de viețuire creștină
În predică, ierarhul a evocat și viețile Sfântului Ierarh Evangelicus, primul episcop cunoscut al Sciției Mici, și ale Sfântului Toma din Maleon.
Despre Sfântul Evangelicus a amintit că i-a botezat pe părinții Sfântului Astion, după martiriul acestuia și al Sfântului Epictet, iar despre Sfântul Toma a spus că a părăsit cariera militară pentru viața ascetică, alegând rugăciunea neîncetată și nevoința în muntele Maleon.
Chemare la viața veșnică
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să ceară mijlocirea sfinților prăznuiți și să-și îndrepte privirea spre valorile veșnice.
„Rugăm pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, pe Sfântul Ierarh Evangelicus și pe Sfântul Toma din Maleon să ne dăruiască și nouă, prin mijlocirea lor, har și ajutor, ca să avem putere să trecem peste toate ispitele și amăgirile acestei vieți trecătoare și să ne gândim tot mai mult la viața cea netrecătoare, ca să avem și noi parte de Împărăția cerurilor, pe care au dobândit-o sfinții lui Dumnezeu”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 7 iunie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
„Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!”
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim trei sfinți foarte importanți pentru întreaga creștinătate și pe alții împreună cu ei.
Sfântul Ierarh Evangelicus este amintit chiar în Viața Sfinților Epictet și Astion. Era ierarh atunci când Sfinții au pătimit, în anul 290. După moartea celor doi mucenici, au venit la Halmyris părinții lui Astion, pentru că un concetățean al acestuia văzuse pătimirea lui, iar părinții dăduseră veste că cine îl va găsi pe fiul lor va primi o mare răsplată. Pe ei, care își plângeau fiul după mulți ani, i-a înștiințat acel concetățean al lor unde îl văzuse, iar aceștia au venit la Halmyris.
Aici au fost întâmpinați de Vigilanțiu, care i-a dus la mormântul celor doi martiri. Despre aceasta vom vorbi pe larg mâine.
La mormânt, Astion a ieșit înaintea părinților săi, i-a îmbrățișat și apoi s-a făcut nevăzut. Li s-a arătat chipul lui, iar preotul Bonosus i-a catehizat pe cei doi părinți, iar episcopul Evangelicus i-a botezat.
Pentru aceasta este pomenit astăzi episcopul Evangelicus, care a fost ierarh în Sciția și este primul ierarh cunoscut cu numele din Sciția Mică.
Dar îl pomenim astăzi și pe Sfântul Toma din Maleon. Maleon era un munte. Sfântul Toma a fost mai întâi ostaș, un ostaș puternic, dar era credincios și, fiind credincios, și-a lăsat armele.
Era un om viteaz și frumos la chip, iar apoi s-a retras în munte ca să se roage lui Hristos. După ce a purtat multe lupte, s-a suit în muntele Maleon și aici îi plăcea să se roage necontenit.
Și, rugându-se aici, dorul după Dumnezeu devenea tot mai puternic. Era fericit să-L simtă pe Dumnezeu în rugăciune, să simtă că este cu el și că harul lui Dumnezeu coboară în sufletul său. Și astfel s-a rugat îndelung până la sfârșitul vieții sale. L-au găsit oamenii din lume și îi cereau să se roage pentru ei.
Iar Toma se ruga pentru ei și, după ce a ajuns la adânci bătrâneți, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, dar amintirea lui a rămas neuitată.
Un om care mai întâi a slujit împăratului pământesc, iar apoi Împăratului Ceresc, trăind în asceză, în post aspru și în rugăciune neîncetată, în muntele Maleon.
Însă astăzi prăznuim și pe marea muceniță Chiriachi. Aceasta s-a născut la bătrânețea unor părinți care își doreau foarte mult copii. S-au rugat mult să aibă un copil și au făcut și această făgăduință:
„Doamne, dacă ne vei dărui un prunc, Ție Ți-l vom închina.”
Dorotei și Eusebia — așa se numeau părinții ei — se rugau neîncetat, posteau și se pocăiau, căci spuneau înaintea lui Dumnezeu:
„Știm că suntem păcătoși și nevrednici, dar, pentru lacrimile și pocăința noastră, dăruiește-ne un copil, ca să Ți-l închinăm Ție, Dumnezeule.”
Și li s-a născut o fetiță într-o zi de duminică și i-au pus numele Chiriachi. „Chiriachi” înseamnă „Duminică”.
Au crescut-o cu mare grijă și în credință vie., iar la vârsta de șaisprezece ani, tânăra a dorit să mărturisească credința și, împreună cu celelalte fete de vârsta ei, mărturisea credința în Hristos. Se adunau în jurul ei multe fete și mulți tineri, iar vestea a ajuns până la împăratul Dioclețian.
Acesta a poruncit să fie pedepsiți toți cei care nu respectau porunca împărătească de a aduce jertfă idolilor.
Au despărțit-o pe fetiță de părinți, iar pe părinți i-au trimis în altă parte, unde au fost martirizați. Pe fetiță au dus-o înaintea unui mare ighemon, iar acesta i-a poruncit să aducă jertfă idolilor. Dar fetița nu a adus jertfă idolilor, pentru că nu putea. Era plină de Hristos și de dragostea Lui.
Atunci au făcut un foc mare, ca să o ardă. Îndată însă a venit o ploaie și a stins focul. După aceea au dus-o înaintea idolilor și au pus-o din nou să aducă jertfă. Fetița s-a rugat, iar îndată a venit un vânt puternic. Toți idolii s-au sfărâmat, s-au făcut cenușă, iar cenușa s-a risipit. Ilarion, care era ighemonul, a căzut și a murit.
În locul lui a venit un alt ighemon. Fetița era închisă în temniță, iar acesta a adus-o din nou înaintea idolilor, care fuseseră refăcuți, și i-a poruncit să le aducă jertfă.
Dar Sfânta Chiriachi a spus răspicat:
„Eu nu pot să aduc jertfă unor dumnezei care nu au suflet și nu au viață. Eu aduc jertfă numai Dumnezeului meu celui viu, Domnul nostru Iisus Hristos.”
Atunci a poruncit ca fetița să fie dată fiarelor. Dar fiarele s-au arătat blânde cu ea și nu i-au făcut niciun rău. Creștinii se minunau tot mai mult de puterea pe care o avea Sfânta Chiriachi.
A fost bătută cumplit, dar nu scotea niciun sunet, cu toate că era plină de răni. Toți se minunau și au început să creadă în Dumnezeul pe Care Îl slăvea tânăra Chiriachi.
Văzând aceasta, sfetnicii acelui dregător i-au spus:
„Dacă o mai lași în viață, vei pătimi multe de la împărat, fiindcă nu-i împlinești porunca. Toți vin și o ascultă pe ea, iar de zeii noștri nu mai țin seama.”
Atunci a hotărât să fie scoasă în afara cetății și să i se taie capul. Sfânta Chiriachi a plecat împreună cu soldații în afara cetății și a cerut puțin timp ca să se roage. S-a rugat îndelung, apoi s-a culcat la pământ, iar Dumnezeu i-a luat sufletul. Când au venit să-i taie capul, au văzut că murise. Nu i-au mai tăiat capul.
Atunci un glas dumnezeiesc și îngeresc le-a vorbit:
„Învățați și voi ce trebuie să faceți! Nu mai chinuiți oamenii pentru adevăr și păstrați dreapta credință.”
Soldații au plecat foarte uimiți de această minune, căci tânăra Chiriachi adormise în Domnul, iar Dumnezeu Însuși mărturisise pentru ea.
Sfintele ei moaște au fost luate și așezate la loc de cinste, iar mai târziu au ajuns la Sfântul Munte. O mână a Sfintei a fost adusă la Huși, la catedrala cu același hram ca și catedrala noastră, Sfinții Apostoli Petru și Pavel.
În anul 1763 a fost adusă mâna Sfintei Chiriachi și se află și astăzi în Catedrala Episcopală din Huși, unde este mare sărbătoare în această zi.
Și la noi este sărbătoare, pentru că și noi avem o mică părticică din sfintele ei moaște. Dar, mai ales, prin Sfânta Chiriachi avem o pildă de viață atât de frumoasă. Iată cum tinerețea curată alungă orice patimă și orice răutate.
De aceea, prin Sfânta Chiriachi primim și noi pilda de a-i crește pe copii de mici în credință, pentru că ei trebuie să crească în vârstă, în înțelepciune, în credință și în darurile lui Dumnezeu.
Rugăm pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, pe Sfântul Ierarh Evangelicus și pe Sfântul Toma din Maleon să ne dăruiască și nouă, prin mijlocirea lor, har și ajutor, ca să avem putere să trecem peste toate ispitele și amăgirile acestei vieți trecătoare
și să ne gândim tot mai mult la viața cea netrecătoare,
ca să avem și noi parte de Împărăția cerurilor, pe care au dobândit-o sfinții lui Dumnezeu.
Amin!”
