Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură după oficierea Acatistelor Intrării Domnului în Ierusalim, al Sfântului și Dreptului Lazăr și al Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare, în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța.
Mireasma sfințeniei și darurile duhovnicești ale Acatistelor
În deschiderea cuvântului său, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a subliniat frumusețea duhovnicească a Acatistelor oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța: Acatistul Sfântului Pahomie de la Gledin, pomenit luni, Acatistul Sfântului și Dreptului Lazăr și Acatistul Intrării Domnului în Ierusalim.
„Ne-a umplut de mireasmă duhovnicească aceste acatiste, pentru că sfinții, aflându-se în cetatea lui Dumnezeu din cer, atunci când îi chemăm în ajutor sau lăudăm faptele lor, ne trimit raze de bună mireasmă”, a spus ierarhul.
Simbolul mânzului de asin: chemarea păgânilor la mântuire
Comentând Acatistul Intrării în Ierusalim, IPS Teodosie a vorbit despre simbolismul profund al asinului:
„Cu adevărat, asinul este animalul cel mai îndărătnic. Nu s-a pomenit să îmblânzească cineva un mânz; mânzul de asin simbolizează sălbăticia păgânilor înstrăinați de Dumnezeu și dați la atâtea răutăți și fapte rușinoase. Dar iată, pe toți ne-a chemat Mântuitorul și, oricât de grele ar fi fost păcatele oamenilor, pe toate le-a iertat.”
Mila lui Dumnezeu nu are zid
Înaltpreasfințitul a subliniat că mila și dragostea lui Dumnezeu nu pot fi oprite de păcate:
„Orice zid este mișcat și topit de mila și dragostea lui Dumnezeu. Dar trebuie să cerem și noi această milă și această dragoste. De aceea, Mântuitorul ne-a învățat să ne rugăm cu rugăciunea „Tatăl nostru”.”
De la bucuria praznicului, la tânguirea Săptămânii Patimilor
„Să ne mângâiem, să ne bucurăm, să primim aceste daruri și, iată, mâine să ne bucurăm de acest praznic. Dar, de mâine seară, să începem tânguirea, pentru că este Săptămâna Patimilor, când Domnul a suferit cele mai mari dureri. A purtat durerile neamului omenesc în trupul Său și, iată, a fost dat să fie răstignit la moartea socotită cea mai dureroasă și cea mai rușinoasă: a răstignirii pe cruce.”
„Să mergem și noi cu Domnul pe urmele Patimilor Sale”
În final, Arhiepiscopul Tomisului a îndemnat la participare activă și rugăciune curată în Săptămâna Mare:
„Să mergem și noi cu Domnul pe urmele Patimilor Sale. Că nu este om care să nu greșească și să nu străpungă cu vreun păcat, ca și cu sulița, în coastă, cum a fost străpuns Domnul Hristos. Și, ca să ne întărim și mai mult, să ne rugăm stăruitor, cu rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare și ale Sfântului Ioan Gură de Aur, să ne izbăvim de patimi și de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, după Acatistele Intrarii Domnului in Ierusalim, al Sf. si Dreptului Lazar si al Sf. Cuv. Pahomie cel Mare, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, sâmbătă, 12 aprilie:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, am ajuns, după cele șase săptămâni de post, la marea întâmpinare a Domnului în Ierusalim, după ce L-a înviat pe Lazăr din morți, a patra zi. Am ascultat Acatistele Sfântului Pahomie de la Gledin, pomenit luni, și Acatistul Sfântului și Dreptului Lazăr. Ne-a umplut de mireasmă duhovnicească aceste acatiste, pentru că sfinții, aflându-se în cetatea lui Dumnezeu din cer, atunci când îi chemăm în ajutor sau lăudăm faptele lor, ne trimit raze de bună mireasmă. Și ultimul acatist, atât de frumos și cuprinzător, Acatistul Intrării în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, șezând pe mânz de asin.
Cu adevărat, asinul este animalul cel mai îndărătnic. Nu s-a pomenit să îmblânzească cineva un mânz; un asin mai îmbătrânit este îmblânzit și pus să care greutăți, dar mânzul nicidecum, că mânjii sunt foarte zburdalnici. Acest mânz de asin simbolizează sălbăticia păgânilor înstrăinați de Dumnezeu și dați la atâtea răutăți și fapte rușinoase și atât de pline de vinovăție.
De aceea, iată, să ne bucurăm că pe toți ne-a chemat Mântuitorul și, oricât de grele ar fi fost păcatele oamenilor, pe toate le-a iertat, pentru că milei și dragostei lui Dumnezeu nu-i pot pune zid păcatele noastre. Orice zid este mișcat și topit de mila și dragostea lui Dumnezeu. Dar trebuie să cerem și noi această milă și această dragoste. De aceea, Mântuitorul ne-a învățat să ne rugăm cu rugăciunea „Tatăl nostru”, că rugăciunile erau atât de bogate în cuvinte și sărace în conținut; păgânii vorbeau mult, dar nu spuneau nimic. De aceea, Mântuitorul i-a învățat pe ucenici să se roage în puține cuvinte.
Ne-a adus lumina, adevărul, credința, dragostea, nădejdea. Să ne mângâiem, să ne bucurăm, să primim aceste daruri și, iată, mâine să ne bucurăm de acest praznic. Dar, de mâine seară, să începem tânguirea, pentru că este Săptămâna Patimilor, când Domnul a suferit cele mai mari dureri. A purtat durerile neamului omenesc în trupul Său și, iată, a fost dat să fie răstignit la moartea socotită cea mai dureroasă și cea mai rușinoasă: a răstignirii pe cruce.
Să mergem și noi cu Domnul pe urmele patimilor Sale. Dar acum, încă, să ne mângâiem de sărbătoarea aceasta, că iată Fiul lui Dumnezeu întrupat vine să învingă toate răutățile de pe pământ: ale păgânilor, ale iudeilor și toate cele, în timp, și ale noastre, ale creștinilor. Că nu este om care să nu greșească și să nu străpungă cu vreun păcat, ca și cu sulița, în coastă, cum a fost străpuns Domnul Hristos în timpul pătimirii Sale.
Și, ca să ne întărim și mai mult, să ne rugăm stăruitor, cu rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare și ale Sfântului Ioan Gură de Aur, să ne izbăvim de patimi și de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți, și mai ales de demonii care ne aduc nouă atâtea răutăți și atâtea piedici în calea milostivirii lui Hristos.”
