ÎPS Teodosie a rostit sâmbătă, 31 ianuarie, după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, un amplu cuvânt de învățătură în Catedrala Arhiepiscopală Sf. Ap. Petru și Pavel, dedicat pomenirii sfinților mucenici și mucenițe, cu accent pe doctorii fără de arginți Chir și Ioan, modele de credință lucrătoare prin jertfă și iubire de oameni.
Vindecare fără plată și propovăduire a lui Hristos
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a arătat că Sfinții Chir și Ioan au primit de la Dumnezeu darul vindecării prin rugăciune, fără a cere vreun folos material, folosind această lucrare ca prilej de propovăduire a lui Hristos. Prin cuvânt și faptă, cei doi au atras la credință numeroși păgâni, devenind luminători ai comunităților în care au slujit.
Jertfa mărturisirii până la capăt
ÎPS Teodosie a rememorat contextul prigoanelor din vremea împăratului Dioclețian, subliniind că, în fața amenințărilor și a chinurilor, sfinții nu au renunțat la mărturisirea lui Hristos. Alături de Chir și Ioan, o mamă credincioasă și cele trei fiice ale sale au primit moarte mucenicească, rămânând statornice în credință până la capăt.
Pilda mucenicilor din Corint
Ierarhul a amintit și de cei șapte mucenici din Corint, care, în vremea împăratului Deciu, au ales să moară în chinuri cumplite, refuzând să-și lepede credința. Moartea lor, a subliniat Arhiepiscopul Tomisului, nu a fost o înfrângere, ci o biruință duhovnicească.
Curajul Sfintei Trifina
Un alt exemplu de mărturisire l-a constituit viața Sfintei Mucenițe Trifina, care, deși provenea dintr-o familie înstărită, a ales să-L propovăduiască pe Hristos cu îndrăzneală. Refuzând lepădarea de credință, ea a primit moartea cu bucurie, chemându-i chiar pe prigonitori la cunoașterea lui Hristos.
Îndemn la recunoștință și statornicie
În încheiere, ÎPS Teodosie a îndemnat credincioșii să mulțumească lui Dumnezeu pentru pilda sfinților mucenici, „frații noștri mai mari”, care au trăit cu înțelepciune și dragoste de Dumnezeu și L-au mărturisit pe Hristos cu prețul vieții lor, pentru ca credința să rămână vie în Biserică și în sufletele oamenilor.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 31 ianuarie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim mulți sfinți mucenici și mucenițe. Cei dintâi pomeniți se află doctorii fără de arginți, Chir și Ioan.
Chir era din Egipt și a venit aici, în ținutul Imperiului Roman. Pentru că avea daruri de la Dumnezeu, fiind credincios și rugător neîncetat, Dumnezeu i-a dăruit puterea de a vindeca bolile celor care sufereau de diferite afecțiuni trupești. Îi vindeca prin rugăciune și nu lua de la nimeni niciun ban. Și s-a auzit despre el că, pe cei pe care îi vindeca, mai întâi le vorbea despre Hristos, Dumnezeul cel adevărat. Și mulți păgâni, căci erau păgâni în aceste ținuturi, veneau la credință.
Auzind de el, prigonitorii au hotărât să-l caute și să-l ucidă. De aceea, socotindu-se încă nepregătit pentru mucenicie, Chir a fugit în Arabia, ca să se roage. Dar Ioan, un alt rugător și doctor fără de arginți, auzind că Chir a venit în aceste părți, a pornit să-l caute. A aflat că acesta fugise în Arabia, s-a dus după el, s-au întâlnit și au început să se roage împreună. Rugăciunile lor aduceau vindecări bolnavilor, dar și lumină sufletelor, încât mulți dintre păgâni se botezau și veneau la credință.
În acele ținuturi trăia și o femeie credincioasă, o mamă cu trei copii, al cărei soț murise. Această mamă avea trei fete – Teodota, Teoctista și Eudoxia – și rostea cu îndrăzneală Cuvântul lui Dumnezeu. Toți o ascultau. Cele trei fiice, în vârstă de 15, 13 și 11 ani, o însoțeau pe mama lor, erau bucuroase și vorbeau și ele despre credință, pentru că se închinau împreună cu ea. Deși copile, aduceau și ele cuvânt de mărturisire, fiind mereu hrănite cu darul credinței. Se spovedeau, se împărtășeau, iar mulți păgâni veneau și le ascultau, atât pe mamă, cât și pe fiicele ei, pentru că toate erau pline de înțelepciune.
Din porunca împăratului Dioclețian, păgânii au hotărât ca toți să fie uciși. Mai întâi au fost uciși Sfinții Chir și Ioan. Au fost loviți, dar nu le păsa de nicio lovitură și mărturiseau mai departe pe Hristos. Văzând că nu pot să-i înduplece nici cu bătăi, nici cu amenințări, au încercat să-i ademenească, dar nici cu ademeniri nu au reușit. Atunci i-au ucis pe cei doi mărturisitori, Chir și Ioan. Iar mama, împreună cu cele trei fete, a fost și ea ucisă, pentru că mărturisirea lor nu s-a oprit. Toți au primit moartea cu sabia, așa cum au hotărât călăii, deoarece niciun chin nu i-a făcut să se lepede de credință.
Mai prăznuim și alți șapte mucenici din Grecia, din Corint Aceștia au trăit pe vremea împăratului Deciu, în jurul anului 250, și erau toți iubitori de Hristos și mărturisitori de credință. Nu au voit nicicum să înceteze mărturisirea credinței lor și, de aceea, au fost uciși în diferite chipuri. Unul a fost înecat, altuia i s-au tăiat mâinile și picioarele și, scurgându-se sângele, a murit. Alți doi au fost aruncați în foc, iar ceilalți au fost decapitați. Toți cei șapte mucenici din Corint au murit chinuiți, dar mărturisind pe Hristos și bucurându-se că pot muri pentru Hristos.
Mai prăznuim și o sfântă muceniță, născută din părinți destul de înstăriți, dar mai puțin credincioși. Ea, având un mare avânt duhovnicesc, a început să-L propovăduiască pretutindeni pe Hristos. Auzind de Sfânta Trifina, tânăra care mărturisea pe Hristos, au venit călăii să-i ceară socoteală. Iar ea le-a răspuns cu multă îndrăzneală: „Eu sunt fiica lui Hristos și vreau să fiu și mireasa Lui. Cum să mă lepăd de Cel care mă ține în viață, care îmi dă bucurii și nădejdi și care mi-a făgăduit viața cea veșnică, unde sunt atâția sfinți care se bucură pururea de Hristos, Mântuitorul nostru?”
Mărturisind cu atâta tărie bucuria de a rămâne cu Hristos, Sfânta Trifina a primit suferința și moartea pentru Hristos cu multă bucurie, căci și Hristos a suferit pentru fiecare om în parte și pentru toți deopotrivă. După chinuri îndelungate, a fost osândită la moarte prin tăierea capului. Când a văzut că sunt batjocoriți creștinii, ea singură a venit înaintea prigonitorilor și a spus: „Și eu sunt creștină. Nu mă opresc din mărturisirea lui Hristos. Vreau să vă creștinez și pe voi. Voi nu știți cine este Hristos. Dacă ați ști cine este, L-ați iubi și L-ați cinsti și voi.” Și a început să le vorbească despre Hristos. Păgânii care o auzeau erau atât de impresionați, încât strigau către călăi: „Ascultați ce înțelepciune și ce adevăr grăiește tânăra aceasta!”
Văzând aceasta, dregătorii le-au poruncit călăilor să o oprească, temându-se că toți vor merge după ea. Și n-au găsit altă cale decât să o osândească la moarte. Astfel a murit mucenița Trifina.
Iubiți credincioși, iată avem înaintea noastră o ceată de mucenici și mucenițe, în frunte cu doctorii fără de arginți, Chir și Ioan. Să mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste pilde ale sfinților, frații noștri mai mari, care au trăit cu multă înțelepciune și dragoste de Dumnezeu, L-au mărturisit pe Hristos cu prețul vieții lor, pentru ca Dumnezeu să rămână viu în sufletele lor și în sufletele celor cărora le-au mărturisit credința.”
