În seara zilei de joi, 10 aprilie, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța slujba Acatistului Maicii Domnului, urmată de Acatistele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și ale Sfântului Mucenic Sava de la Buzău. La finalul slujbei, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a elogiat viața și mărturia celor doi sfinți români, îndemnând credincioșii la statornicie și încredere în ajutorul Maicii Domnului.
„Viața lui era Hristos” – pilda Sfântului Sava, mucenic al secolului IV
„Iată doi sfinți din neamul nostru. Mulți sfinți are Biserica noastră, mai ales din veacurile primare, sfinți recunoscuți în toată lumea creștină și cu sfinte moaște: Sfântul Sava de la Buzău, care a pătimit în secolul acela. Era un creștin bun și credincios, cântăreț la biserică, unde slujea preotul Sansala”, a spus ierarhul.
IPS Teodosie a evidențiat jertfa mucenicului din Buzău în contextul prigoanei împotriva creștinilor:
„Era atât de unit cu Dumnezeu și iubitor de Dumnezeu, că era cu neputință să se lepede de credință, căci viața lui era Hristos și socotea acest chin, care venea asupra lui, ca un prilej de a-și arăta iubirea față de Hristos Dumnezeu. L-a mărturisit pe Hristos, a fost bătut și apoi înecat în râul Buzău.”
Moaștele Sfântului Sava, aduse la Tomis cu binecuvântarea Sfântului Vasile cel Mare
În cuvântul său, Arhiepiscopul a rememorat și traseul moaștelor Sfântului Sava, care au fost aduse la Tomis de către guvernatorul Iulius Soranus și Mitropolitul Tomisului, episcopul Bretanion:
„Sfântul Vasile a trimis scrisoare aici, la episcopul Bretanion, și a primit sfintele moaște și a mulțumit pentru odorul pe care l-a primit la Cezareea.”
Tot din Tomis, subliniază ierarhul, s-a revărsat mărturia ortodoxiei în sinodurile ecumenice: „De aici a plecat Sfântul Marcus la Sinodul de la Tomis și apoi Gherontios la Sinodul al doilea de la Constantinopol.”
Viața Sfântului Calinic: de la copilărie în mănăstire la ierarh luminat al Râmnicului
Vorbind despre Sfântul Ierarh Calinic, IPS Teodosie a descris cu admirație viața lui, începută încă din copilărie sub semnul rugăciunii și al evlaviei:
„La doar 10 ani a intrat în Mănăstirea Cernica, iar la 11 ani a primit darul călugăriei. La 12 ani era erodiacon, iar la 17 ani ieromonah. A fost stareț timp de 31 de ani, iar mai apoi, ierarh al Râmnicului pentru 16 ani.”
A amintit și de lucrările ctitoricești remarcabile ale sfântului: „A zidit biserica cea mare din Cernica, biserica din Ostrov, cea de la Mănăstirea Pasărea, biserica episcopală din Râmnicu Vâlcea, precum și cea de la Frăsinei, unde a rânduit ca la Sfântul Munte Athos: să nu intre femei și să se țină pravila monahală.”
„Sfântă Cruce, ajută-mă!” – ultimele clipe ale unui sfânt
IPS Teodosie a vorbit cu emoție despre adormirea sfântului:
„În chilia sa avea un împărătaclis și, cu ucenicul său, a slujit Sfânta Liturghie și s-a împărtășit. Apoi a zis: «Sfântă Cruce, ajută-mă!» și, închinându-se, a cerut: «Primește, Doamne, sufletul meu la Tine.» Așa a adormit.”
Ierarhul a subliniat și împlinirea prorociei legate de Mitropolitul Nifon:
„A spus că la șapte ani, când va fi el dezgropat, Mitropolitul Nifon va fi pus în mormânt – și așa s-a întâmplat. A fost găsit cu trupul întreg și frumos mirositor.”
De asemenea, ierarhul a anunțat că va continua citirea molitfelor împotriva duhurilor necurate:
„Nu mă opresc din molitfe. Aceste rugăciuni pentru izgonirea demonilor le făceau și sfinții. Și oricine mi-ar porunci să mă opresc, nu pot. Simt că aș abandona lucrul lui Dumnezeu și slujirea credincioșilor.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după slujba Acatistelor Maicii Domnului, Sf. Ier. Calinic de la Cernica si Sf. Mc. Sava de la Buzau, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, joi, 10 aprilie:
”Preacuvioși, preacucernici părinți,
Iată doi sfinți din neamul nostru. Mulți sfinți are Biserica noastră, mai ales din veacurile primare, sfinți recunoscuți în toată lumea creștină și cu sfinte moaște: Sfântul Sava de la Buzău, care a pătimit în secolul al IV-lea. Era un creștin bun și credincios, cântăreț la biserică, unde slujea preotul Sansala. Și iată, foarte iubitor de Dumnezeu. Dar în vremea aceea erau prigoane mari și, iată, și el a fost luat și pus să se lepede de credință ca să scape cu viață. Dar era atât de unit cu Dumnezeu și iubitor de Dumnezeu, că era cu neputință să se lepede de credință, căci viața lui era Hristos și socotea acest chin, care venea asupra lui, că este un prilej de a-și arăta iubirea față de Hristos Dumnezeu și jertfirea sa, pentru care Hristos să-l răsplătească cu viața cea veșnică.
Și așa s-au petrecut. Iată, L-a mărturisit pe Hristos, a fost bătut și apoi înecat în râul Buzău și și-a sfârșit viața. Și, cum spune și Acatistul, vestea despre el a ajuns și în Cezareea, iar moaștele Sfântului Sava au fost aduse prin guvernatorul Iulius Soranus și prin Mitropolitul Tomisului, care păstorea atunci la Tomis. Iată, ierarhul atât de vestit pentru credința sa, cunoscut Sfântului Vasile cel Mare, Episcopul Bretanion, care a adus moaștele întâi aici, la Tomis, și au fost primite cu mare cinstire și cu bucurie de credincioșii de aici, din Tomis, care în veacul al patrulea aveau o creștinătate strălucită și Mitropolia Tomisului ocrotea pe toți sfinții.
De aici a plecat Sfântul Marcus la Sinodul I, de la Tomis, și apoi Gherontios la Sinodul al doilea de la Constantinopol. Iată, Sfântul Sava s-a sfârșit la anul 372, apărând dreapta credință de la Sinodul I Ecumenic. Și iată, este la loc de cinste între sfinții lui Dumnezeu. Și Sfântul Vasile a trimis scrisoare aici, la episcopul Bretanion, și a primit sfintele moaște și a mulțumit Sfântul Vasile pentru odorul pe care l-a primit la Cezareea, prin moaștele Sfântului Sava.
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, născut la anul 1787 în București, a avut părinți tare credincioși, care l-au învățat rugăciunile. Râvna pentru Dumnezeu i-a îndreptat pașii spre Mănăstirea Cernica, când avea doar vârsta de 10 ani. Și iată, aici se ruga cu atâta stăruință, încât părintele Timotei, care l-a primit în mănăstire, s-a minunat de râvna acestui copil și i-a dat duhovnic pe un părinte Pimen, foarte rugător.
Și iată, după aceea, duhovnicul său a fost marele stareț Gheorghe, dar și Sfântul Calinic i-a fost duhovnic. Aici a trăit mulți ani, a avut o ascensiune atât de rapidă: dacă la 10 ani a venit în mănăstire, la 11 ani, el, care se numea Constantin din botez, a primit darul călugăriei cu numele Calinic. Peste un an, la numai vârsta de 12 ani, a primit treapta de ierodiacon și, după aceea, la 17 ani, a primit treapta de ieromonah.
Și iată, părinții, pentru că era atât de rugător, de înțelept și harnic și a întreprins multe lucrări, l-au ales stareț și a fost stareț timp de 31 de ani. A fost, în perioada aceasta, și călător la Sfântul Munte Athos și a fost mișcat de viața de acolo. Dumnezeu l-a chemat și la rangul de ierarh al Râmnicului și, iată, a ajuns acolo și a fost 16 ani păstor al Râmnicului.
După înfăptuiri atât de alese la Mănăstirea Cernica, unde a zidit biserica cea mare și biserica din Ostrov a Sfântului Ierarh Nicolae, a zidit și biserica cea mare a Mănăstirii Pasărea și, ajungând la Râmnic, a zidit biserica de la Râmnicu Vâlcea, care este acum biserica episcopală. Toate bisericile ridicate de el sunt foarte mari. Și a zidit și biserica de la Frăsinei și a pus rânduială ca la Sfântul Munte: să nu intre femei în locul acela și să se țină pravila de la Sfântul Munte.
Sfântul Ierarh Calinic, după ce a împlinit 80 de ani, a simțit nevoia să se întoarcă la mănăstirea sa de metanie și s-a întors la Cernica, în 1862. Și iată, aici era mereu în rugăciune, dormea pe un scaun și se ostenea foarte mult. Bolnavii care veneau la el se vindecau, făcea rugăciuni și creștinii se izbăveau de duhuri necurate. Proorocea sfârșitul multora și le spunea tuturor cum să se roage.
Mulți veneau la el. Și iată, și-a cunoscut și sfârșitul său și a vestit și despre Mitropolitul Nifon, căci pentru el este nădejde de mântuire. Și a spus acel cuvânt care s-a adeverit: că la șapte ani, când va fi el dezgropat, Mitropolitul Nifon va fi pus în mormânt. Acestea toate s-au adeverit.
De aceea, viața sa a fost o viață aspră, plină de proorocii, de vindecări, de daruri minunate, de izgoniri de duhuri necurate. Deși era bolnav, a rugat pe Dumnezeu să prindă sărbătoarea Paștilor. În chilia sa avea un paraclis și, cu ucenicul său, a slujit Sfânta Liturghie și s-a împărtășit. După aceea a zis: „Sfântă Cruce, ajută-mă!”. S-a închinat și a sărutat Sfânta Cruce: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” — iarăși a rostit. Și iată, cu aceste cuvinte, închinându-se, a cerut lui Hristos Dumnezeu: „Primește, Doamne, sufletul meu la Tine.” Și așa a adormit.
Și iată, adormirea sa, pe care a cunoscut-o mai dinainte, a adus tristețe, dar și nădejde multă ucenicilor săi, care l-au îngropat în pridvorul bisericii, acolo unde a arătat el. La șapte ani a fost dezgropat și, iată, a fost găsit cu trupul întreg și frumos mirositor. Și în aceeași zi a fost îngropat Mitropolitul Țării Românești, Nifon.
Minunile Sfântului Calinic și astăzi sunt prezente la sfintele lui moaște și multe minuni s-au făcut: a oprit și seceta, și boala, atunci când Biserica și țara au fost în primejdie. Și acum sunt bucuros că am făcut Acatistul și al Maicii Domnului, care ne izbăvește de toate nevoile.
Pentru că, iată, sunt atâtea zvonuri, iar Maica Domnului, Sfântul Ierarh Calinic și Însuși Mântuitorul Hristos, Căruia Îi strigăm să ne dea ajutor, nu ne vor lăsa pradă greutăților peste măsură. Ci, pentru că suntem în grădina Maicii Domnului și oblăduiți de atâția sfinți, vom avea parte și noi de bucuria Maicii Domnului și de mijlocirea Sfântului Ierarh Calinic, a Sfântului Sava, a căror acatiste le-am citit.
Rugăm pe Sfântul Calinic, pe Sfântul Sava, pe Maica Domnului și pe toți sfinții să ne dea și nouă ajutor, iertare și mântuire. Iată, de aceea nu mă opresc din molitfe, pentru că aceste rugăciuni pentru izgonirea demonilor le făceau și sfinții.
Și iată, noi trebuie să luăm totdeauna model de la sfinți. Și oricine mi-ar porunci să mă opresc, nu pot, că simt că abandonez lucrul lui Dumnezeu și slujirea credincioșilor.
De aceea, să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și, ca să ne izbăvim de toată răutatea celui viclean și să luăm arvună de putere, de nădejde și de dragoste.”
