VIDEO ÎPS Teodosie, la moment aniversar, 31 de ani de arhierie: ‘Cel mai bine simt arhieria de când am început să slujesc zilnic, pentru că sunt mereu în această comuniune de jertfă, de dragoste și, în același timp, simt Crucea, dar și Învierea lui Hristos’

La 31 de ani de la hirotonia întru arhiereu, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de suflet în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, exprimând profunzimea trăirii slujirii sale arhierești ca jertfă, iubire și comuniune cu Hristos. ÎPS Teodosie a stabilit deja un caz fără precedent în istorie, nu doar în cea a Bisericii Ortodoxe Române, ci în toate cultele cunoscute pe întregul mapamond: este singurul ierarh care slujește în fiecare zi cel puțin o slujbă.

„Arhieria este o jertfă”

„Arhieria este o jertfă, pentru că arhiereul aduce jertfa cea mai mare. Cel dintâi Arhiereu, Arhiereul deplin, este Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mântuitorul Hristos. Noi, arhiereii, cei ce suntem pe pământ cu viață vremelnică, mijlocim viața veșnică pentru tot poporul cel credincios și nădăjduim ca Hristos să ne primească în lăcașurile Sale”, a spus Înaltpreasfințitul.

„Cel mai bine simt arhieria de când am început să slujesc zilnic”

„Cel mai bine simt arhieria de când am început să slujesc zilnic, pentru că sunt mereu în această comuniune de jertfă, de dragoste și, în același timp, simt Crucea, dar și Învierea lui Hristos. Căci Sfânta Liturghie săvârșită ne duce prin toate momentele Crucii lui Hristos: a îngropării, a Învierii Sale, dar și a Înălțării înaintea Tatălui Ceresc.”

„Tot creștinul are această chemare: să vină la Hristos”

Arhiepiscopul a subliniat că fiecare creștin este chemat să trăiască unirea cu Hristos, încă din această viață: „Să ne unim mereu viața cu veșnicia, să ne unim mintea cu inima în rugăciune, să ne unim noi cu Hristos, gândind intens că a venit să ne mântuiască, dar vine și să ne răsplătească.”

Mulțumiri și rânduieli pentru viitor

În cuvântul său, Înaltpreasfințitul Teodosie a mulțumit părintelui Andrei, care a preluat atribuțiile de vicar, precum și părintelui Atanasie, noul exarh al mănăstirilor. Ierarhul a amintit că au fost rânduite activități catehetice și întâlniri cu credincioșii și tinerii: „Să fim cât mai aproape de ceea ce avem nevoie, ca să dăruim lui Dumnezeu jertfă, învățătură, credință, postire, rugăciune și dragoste.”

„Îl port în toate rugăciunile pe înaintașul meu”

Într-un moment de adâncă emoție, Arhiepiscopul Tomisului a evocat figura Înaltpreasfințitului Lucian, cel care l-a hirotonit în arhiereu, chiar în ziua sa de naștere: „Este un semn al providenței, al purtării de grijă a lui Dumnezeu, al continuității. Îl port în toate rugăciunile mele.”

„Să ne întâlnim în viața cea veșnică”

„Să ne ajute tuturor Dumnezeu să facem voia Sa, să mergem pe calea Lui, ca să ne întâlnim și în viața cea viitoare, de care toți avem parte. Amin. Vă mulțumesc tuturor, slujitori și credincioși, pentru ziua de astăzi și pentru toate zilele. Amin.”

ADEVARULBISERICII.RO publică în premieră mesajul transmis de ÎPS Teodosie la împlinirea a 31 de ani de arhierie:

”Preacuvioase părinte exarh, preacuvioase părinte vicar, preacucernici părinți protoierei, preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,

Așa cum a spus părintele Andrei, arhieria este o jertfă, pentru că arhiereul aduce jertfa cea mai mare. Cel dintâi Arhiereu, Arhiereul deplin, este Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mântuitorul Hristos. Noi, arhiereii, cei ce suntem pe pământ cu viață vremelnică, mijlocim viața veșnică pentru tot poporul cel credincios și nădăjduim ca Hristos să ne primească în lăcașurile Sale.

Cel mai bine simt arhieria de când am început să slujesc zilnic, pentru că sunt mereu în această comuniune de jertfă, de dragoste și, în același timp, simt Crucea, dar și Învierea lui Hristos. Căci Sfânta Liturghie săvârșită ne duce prin toate momentele Crucii lui Hristos: a îngropării, a Învierii Sale, dar și a Înălțării înaintea Tatălui Ceresc.

Să ne ajute Dumnezeu să mergem cu toții pe această cale! Tot creștinul are această chemare: să vină la Hristos, și nu doar pentru timpul acesta trecător, ci să vină la Hristos începând de aici, pe pământ, dar permanent să trăim cu Hristos, Care Se află în ceruri. Și să trăim și partea cea din urmă a lumii acesteia, pentru că toți Sfinții Apostoli, în scrierile lor, după ce Mântuitorul a vestit venirea Sa a doua oară, toți vorbesc despre a trăi viața de aici unită cu viața viitoare.

Trebuie să avem în minte nu numai Învierea lui Hristos, ci și venirea a doua oară a Lui, când va răsplăti fiecăruia după faptele sale, așa cum spune Mântuitorul în Sfânta Sa Evanghelie. Să ne unim mereu viața cu veșnicia, să ne unim mintea cu inima în rugăciune, să ne unim noi cu Hristos, gândind intens că a venit să ne mântuiască, dar vine și să ne răsplătească. La venirea a doua, El vine triumfal, punând Crucea înainte ca semn al Jertfei, dar și al Biruinței.

Și această Cruce, pe care noi o purtăm la piepturile noastre, cu care ne însemnăm la fiecare rugăciune, să ne fie crucea pe care s-o urmăm ca viață de jertfă cu Hristos, pentru Hristos și pentru viața cea veșnică, de care să ne învrednicim cu toții. Amin.

Vreau să mulțumesc părintelui Andrei, care acum este pe post de vicar, pentru că părintele Cosma este decanul Facultății de Teologie și nu poate împlini două funcții. Îl avem acum pe părintele Andrei, care a fost de-a lungul vremii devotat, și pe părintele Moise. Avem doi vicari: Moise Bogdan, pe postul de decan, și aici, prezent, pe părintele Atanasie, noul exarh al mănăstirilor noastre, starețul de la Mănăstirea Călugăreni.

Dumnezeu să ne ajute să mergem mai departe! Avem protoierei, consilieri, preoți care își fac misiunea și, de acum înainte, o vor face și mai intens. Am rânduit rânduieli de cateheză, de adunare a credincioșilor și a tinerilor, și să fim cât mai aproape de ceea ce avem nevoie, ca să dăruim lui Dumnezeu jertfă, învățătură, credință, postire, rugăciune și dragoste.

Înaintea lui Dumnezeu, să ne zidim unii pe alții, să ne îndreptăm unii pe alții, să ne dăruim unii altora credința și modul de a trăi în această viață cu Hristos, ca Hristos să fie slăvit prin viața noastră și noi să fim o familie a lui Dumnezeu.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a adus pe acest pământ apostolic. Și iată, vedem purtarea de grijă: cel care m-a luat de mână la hirotonie, vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Lucian – născut în această zi – a fost înaintașul meu. M-a luat de mână în ziua sa de naștere, ca să fiu născut în arhierie. Este un semn al providenței, al purtării de grijă a lui Dumnezeu, al continuității. Îl port în toate rugăciunile mele, pe el și pe ceilalți înaintași ai săi.

Să ne ajute tuturor Dumnezeu să facem voia Sa, să mergem pe calea Lui, ca să ne întâlnim și în viața cea viitoare, de care toți avem parte. Amin.

Vă mulțumesc tuturor, slujitori și credincioși, pentru ziua de astăzi și pentru toate zilele. Amin.”

IPS Teodosie Teodosie s-a născut în 12 decembrie 1955, în Vatra Dornei, jud. Suceava. La botez a primit numele de Macedon.

A urmat şcoala pri­mară în Dorna – Arini, Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1971-1976) şi Institutul Teologic Universitar din Bucu­reşti (1976-1980), cu licenţă în Teologie. Cursuri de doctorat, specializarea Studiul Biblic al Vechiului Testament şi Limba ebraică, la acelaşi Institut (1977-1981) şi la Universitatea Birmingham – Anglia (1 octombrie 1992-1 aprilie 1993).

În para­lel, a îndeplinit mai multe încredinţări: cântăreţ bisericesc la mănăstirea Antim din Bucureşti (noiembrie 1982 – octombrie 1986); asistent la Secţia Practică, Facultatea de Teologie din Bucureşti (din 1 octombrie 1986).

A fost închinoviat ca frate la schitul Crasna, jud. Prahova (1987) şi tuns în monahism (1990) cu numele Teodosie; hirotonit ierodiacon pe seama Paraclisului Sfânta Ecaterina al Facultă­ţii de Teologie din Bucureşti, iar mai târziu ieromonah (martie 1992), când a fost şi hirotesit protosinghel.

La începutul anului 1994 a fost hirotesit arhimandrit; la 22 martie 1994 a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, cu titlul Snagoveanul şi hirotonit arhiereu în 3 apri­lie 1994.

În iulie 1999 a obţinut titlul de doctor în Teologie al Facultăţii de Teolo­gie Ortodoxă din Bucureşti, cu teza: Car­tea Psalmilor şi importanţa ei pentru viaţa pastoral-misionară a Bisericii; doctor în Muzică (2005).

La Bucureşti a desfăşurat o impresionantă activitate în toate dome­niile vieţii bisericeşti, ceea ce a făcut ca, în 21 februarie 2001, Colegiul Electoral Bisericesc să-l aleagă în istoricul scaun arhiepiscopal de la Tomis (Constanţa); la 8 aprilie 2001, în Duminica Floriilor, a avut loc întronizarea la Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa.

S-a implicat în activitatea pastoral-misionară şi de asistenţă socială la Bucureşti şi Con­stanţa; a reactivat mănăstiri şi schituri, a înfiinţat aşezăminte monahale; s-a impli­cat în înfiinţarea unei Şcoli de cântăreţi bisericeşti la Seminarul Teologic din Bucu­reşti, a trei noi seminarii teologice mona­hale la mănăstirile Căldăruşani, Cernica şi Pasărea, şi a unui seminar în Giurgiu.

A înfiinţat Seminarul Teologic Dionisie Exiguul şi Şcoala de cântăreţi bisericeşti Gherontie Nicolau, amândouă în Con­stanţa; supraveghează procesul de învă­ţământ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Universitatea Ovidius din Constanţa ca profesor şi, o vreme, şi ca decan; con­ducător de doctorat; a participat ca dele­gat al Bisericii noastre la activităţi pas­torale şi culturale în SUA şi în Europa.

A desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică, ce s-a concretizat în temeinice lucrări pre­cum: Cartea Psalmilor şi importanţa ei în viaţa pastoral-misionară a Bisericii (teză de doctorat publicată în 2001 şi 2008), Muzica Vechiului Testament (2001), Viaţa iudeilor oglindită în Psaltirea lui David (2001), Psaltirea cu explicaţii şi adnotări asupra termenilor biblici (2001), Psaltirea ilustrată (2002), Mărturii ale vieţii creş­tine dobrogene (2004), Mitropolia Tomisului (în colaborare cu Adrian Rădulescu, 2004); numeroase studii şi articole în dife­rite periodice bisericeşti; este membru în diferite asociaţii şi organizaţii bisericeşti, culturale şi sociale.