Joi, 26 martie, în sala „Dumitru Stăniloae” a Facultății de Teologie din Alba Iulia, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a participat la lansarea volumului „Biblia în versuri”, realizată de scriitorul clujean Ioan Ciorca, prilej cu care a rostit un amplu cuvânt despre importanța Sfintei Scripturi, despre cultura teologică și despre responsabilitatea păstrării unității poporului român.
Evenimentul a inclus și oferirea unui exemplar pentru Catedrala Încoronării din Alba Iulia.
Alba Iulia – „punctul culminant al istoriei noastre”
ÎPS Teodosie a subliniat încă de la început semnificația locului în care s-a desfășurat evenimentul, evocând încărcătura istorică și spirituală a Cetății Unirii.
„Aici venim cu emoție, pentru că Alba Iulia este un punct atât de important în istoria țării noastre. Aici s-a desăvârșit și s-a împlinit țara noastră la 1918. Emoția aceasta nu ne poate părăsi. Aici este un loc hărăzit de Dumnezeu, pentru a ne întâlni în duhul unității, al dragostei și în duhul credinței și al temerii de Dumnezeu”, a afirmat ierarhul.
Sfânta Scriptură – „comoara oamenilor”
În cuvântul său, Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat rolul fundamental al Bibliei în viața omenirii și în cultura universală.
„Sfânta Scriptură este cea mai importantă carte din lume, numită de atâtea ori «cartea cărților». (…) Această carte este necesară, este, cu adevărat, comoara oamenilor, cea mai importantă, care pune în valoare istoria întregii omeniri”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că Scriptura este inspirată de Dumnezeu și cuprinde întreaga istorie a mântuirii:
„Sfânta Scriptură s-a scris în peste 1.500 de ani (…). Iată, este în întregime inspirată de Dumnezeu.”
Totodată, a explicat legătura dintre Vechiul și Noul Testament, arătând că revelația se desăvârșește în Hristos:
„Noul Testament desăvârșește revelația Vechiului Testament (…), iar cărțile profeților cu atâta exactitate Îl descriu pe Mântuitorul Hristos”.
„Biblia în versuri” – o lucrare de zidire sufletească
Referindu-se la volumul lansat, ÎPS Teodosie a apreciat efortul autorului Ioan Ciorca, pe care l-a numit „un mare apostol al timpurilor noastre”.
„Această carte a intrat și în Cartea Recordurilor (…). Eu îi mulțumesc că s-a încumetat și, în 14 ani, fără pauză, zi de zi, a lucrat și a versificat întreaga Sfântă Scriptură. Numai Dumnezeu îl poate răsplăti pentru această îndrăzneală sfântă”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a precizat că volumul nu este o carte de cult, ci una de apropiere și înțelegere a Scripturii:
„Nu este o carte de cult. Este o carte de zidire sufletească (…), atât de frumoasă și atât de accesibilă”.
Chemare la unitate și responsabilitate
În partea finală a cuvântului, ÎPS Teodosie a făcut un apel ferm la păstrarea unității și la întărirea credinței în societatea contemporană.
„Trebuie să ținem acest popor unit și să-i dăm tot mai multă lumină, prin credință, prin stăruința învățăturii și a faptelor bune”, a subliniat ierarhul.
El a vorbit și despre responsabilitatea generațiilor actuale de a transmite credința mai departe:
„Sunt din ce în ce mai mulți copii și tineri care vin la biserică. Pe aceștia trebuie să-i creștem duhovnicește (…), să facem bine și să întrupăm credința în fapte. O credință care nu este întrupată în fapte este o credință stearpă”.
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a exprimat bucuria participării la acest eveniment și a îndemnat la apropierea de Sfânta Scriptură și de valorile credinței.
„Sunt bucuros că am venit astăzi aici (…). Aici s-a împlinit cununa istoriei poporului român. (…) Să ne ajute Dumnezeu!”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul rostit de ÎPS Teodosie, joi, 26 martie, în sala „Dumitru Stăniloae” a Facultății de Teologie din Alba Iulia, la lansarea volumului „Biblia în versuri”, realizată de către scriitorul clujean Ioan Ciorca, și oferirea unui volum pentru Catedrala Încoronării;
„Stimate părinte decan, părinte consilier, stimate domnule Ion Ciorca, autor al Bibliei în versuri, iubiți părinți, consilieri, profesori, iubiți studenți și elevi, iubiți credincioși,
Aici venim cu emoție, pentru că Alba Iulia este un punct atât de important în istoria țării noastre. Aici s-a desăvârșit și s-a împlinit țara noastră la 1918. Emoția aceasta nu ne poate părăsi. Eu nu m-am oprit, pentru că aici este un loc hărăzit de Dumnezeu, pentru a ne întâlni în duhul unității, al dragostei și în duhul credinței și al temerii de Dumnezeu.
Sigur, Sfânta Scriptură este cea mai importantă carte din lume, numită de atâtea ori „cartea cărților”. O numesc și cei ce nu știu ce conține, mai ales pentru volumul ei. Dar, cei care au studiat – eu sunt biblist de formație – spun că această carte este necesară, este, cu adevărat, comoara oamenilor, cea mai importantă, care pune în valoare istoria întregii omeniri.
Sfânta Scriptură s-a scris în peste 1.500 de ani. A început în secolul al XV-lea înainte de Hristos, când s-au scris cărțile lui Moise, și s-a încheiat în jurul anului 100 după Hristos. Iată, este în întregime inspirată de Dumnezeu.
De ce este Cartea Cărților? Pentru că nu mai sunt alte cărți inspirate de Dumnezeu în mod sigur, conștient și explicit. Dacă uneori punem accentul pe Noul Testament – și așa trebuie –, dar și cel vechi în cel nou se ascunde, iar pe cel nou îl găsim cu precădere în cel vechi. Însuși Mântuitorul Hristos, Care a propovăduit adevărul, în cuvântările Sale aducere repere din Vechiul Testament.
Numai Predica de pe Munte, de pildă, cât de frumos exemplifică: „Ați auzit că s-a spus celor de demult: să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. Eu însă vă spun vouă: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”.
Cu adevărat, Noul Testament desăvârșește revelația Vechiului Testament, pentru că atunci oamenii nu erau pregătiți să priceapă scrierile Vechiului Testament, iar toate au fost explicate după ce a venit Mântuitorul Hristos. Dar cărțile Vechiului Testament se refereau la ce urma să vină, la Mântuitorul Hristos și, mai ales, cărțile profeților cu atâta exactitate Îl descriu pe Mântuitorul Hristos și toate patimile Sale, cum este Sfântul Proroc Isaia, numit și „Evanghelistul Vechiului Testament”. Cu atâta precizie Îl descrie pe Mântuitorul Hristos, încât scrierile sale au devenit deosebit de importante în cultul Bisericii noastre.
Din Vechiul Testament avem la proscomidie cele mai multe evocări și, iată, Vechiul Testament cuprinde Psaltirea, cea mai citită carte. Din toate cărțile Sfintei Scripturi, cea mai citită este Psaltirea, pentru că este un mare ajutor pentru mulți creștini și este o carte poetică, ajunge mai lesne la mintea celor ce o citesc, este mai accesibilă și corespunde tuturor frământărilor sufletului omenesc.
Când domnul Ciorca a venit la mine cu această carte, am căutat să mă conving: „oare cum versifică?” și cel mai prețios conținut îl găsim la Sfântul Evanghelist Ioan, teologul Scripturii.
Primul teolog este socotit Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, al doilea este Sfântul Grigorie Teologul, iar al treilea este Sfântul Simeon Noul Teolog. Avem trei teologi consacrați. Primul și cel mai mare este Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan.
Eu le dau canon studenților mei să învețe pe de rost Evanghelia după Matei și după Ioan. Dacă nu pot reține chiar de tot, dar măcar 80% să fie așa.
Și iată, pentru că prologul Evangheliei după Ioan este atât de frumos și atât de dens, pentru că este atât de teologic, prima dată l-am pus să recite prologul Evangheliei Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. Și atunci mi-am zis că, dacă acest conținut profund teologic, prin versificare, păstrează autenticitatea Adevărului, înseamnă că toată Scriptura este bine așezată în versuri.
Și m-am copleșit cu aceste versuri ale prologului Evangheliei după Ioan. De aceea l-am îmbrățișat și îl socotesc un mare apostol al timpurilor noastre, care aduce cu adevărat, în versuri, mesajul Evangheliei, mesajul Sfintei Scripturi.
S-a apucat să versifice și poveștile lui Ion Creangă, și alte povești, pentru că are un talent pentru a versifica. Mulți români sunt chemați să preia pentru copii poezii americane. Sunt mai frumoase ale noastre. Dacă sunt puse în versuri, copiii sunt copleșiți.
Și iată, domnul Ioan Ciorca este rânduit de Dumnezeu să ne aducă o zestre deosebită. Această carte a intrat și în Cartea Recordurilor, pentru că cuprinde atâtea pagini, atât de frumos așezate și a fost binecuvântat și de vrednicul de pomenire ÎPS Bartolomeu.
Avem astăzi aici, la Alba Iulia, bucuria de a prezenta această carte – o carte plină de raze de lumină. Pentru că așa este Scriptura: este inspirată toată de Dumnezeu și, cum zice Sfântul Apostol Pavel, este de folos spre învățătură, spre mustrare și spre îndreptare, spre ridicarea către Dumnezeu, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu.
Eu îi mulțumesc că s-a încumetat și, în 14 ani, fără pauză, zi de zi, a lucrat și a versificat întreaga Sfântă Scriptură. Numai Dumnezeu îl poate răsplăti pentru această îndrăzneală sfântă și pentru această bucurie pe care o aduce.
Un om laic, un ministru al Culturii, l-a trimis la mine pentru că nu l-au înțeles ceilalți. Ce au spus ceilalți? „Ce e și asta?” Nu e chiar așa! Nu este ceva neînsemnat să stai 14 ani, zi de zi.
Unii au socotit că nu se cuvine să o versifice. Atunci, să scoatem din rândul sfinților, pe Mitropolitul Dosoftei, dar nu îndrăznim, pentru că a fost consacrat.
Nu este o carte de cult. Este o carte de zidire sufletească, de punere în valoare, într-o expresie atât de fericită, a textului Sfintei Scripturi. Și, sigur, constatăm citind-o că este atât de frumoasă și atât de accesibilă.
Și, sigur, trebuie să rămână mai departe un reper teologic și cultural pentru spiritualitatea noastră românească. Iată, în alte limbi nu știu să fi versificat altcineva Sfânta Scriptură. Pentru noi este un reper pentru literatura noastră teologică și pentru cultura noastră românească, este un reper atât de puternic.
Eu îi mulțumesc din nou și îl pomenesc și în rugăciunile mele pe domnul Ioan Ciorca, să-i dea Dumnezeu sănătate și să promovăm cât mai mult ceea ce este adevărat, frumos și sfânt și necesar pentru sufletele noastre, ale tuturor românilor.
Încă o dată vă mulțumesc și mulțumesc și Înaltpreasfințitului Irineu, tuturor celor prezenți, slujitorilor, părintelui consilier, părintelui decan, celorlalți părinți, profesorilor, studenților, elevilor și tuturor celor de față. Dumnezeu să ne ajute să ne apropiem cât mai mult de această carte de spiritualitate și să avem bucuria să ne hrănim cu versurile acestea atât de frumoase, care devin mai accesibile sufletului nostru prin această incantație a versurilor decât textul direct. Sigur, acela este textul de bază, dar acesta este textul care ne îmbie la frumusețea armoniei versurilor în limba română, care este o limbă latină atât de cântabilă.
Dumnezeu să ne ajute să primim ceea ce este de folos. Amin.
Eu vă mulțumesc și aștept să fie prezent și ÎPS Irineu și când vom fi împreună ne vom gândi la niște manifestări frumoase, pentru că noi avem începutul, iar aici este împlinirea, la Alba Iulia.
Poporul român și-a început formarea și botezul său la Tomis. Grecii s-au mirat, mitropolitul grec din Patras s-a mirat, după ce a vizitat Dobrogea, a fost profund impresionat când a ajuns la Adamclisi, unde a văzut monumentul din 109, care are toate metropolele de atunci, originale, se găsesc în muzeul de la Adamclisi.
Și, desigur, s-a urcat pe acel monument, l-a cercetat în întregime și a fost impresionat de faptul că Sfântul Andrei este mai cinstit la noi decât la ei.
Dobrogea ascunde încă o zestre nedescoperită încă, dar ne străduim să le descoperim. Veți vedea și mănăstirile noi. Eu am găsit trei mănăstiri în județul Constanța și am mai adăugat cincizeci. Și, sigur, nu ne oprim, pentru că ele se cer. Acum cineva a cerut să facem, în cinstea Sfinților Părinți de la Sihăstria, o mănăstire. Și este o localitate cu nume ardelenesc, Abrud, și acolo, sigur, satul a fost aproape desființat, a rămas din biserică niște ruine și acum chiar facem această mănăstire în cinstea Părintelui Paisie și a Părintelui Ilie Cleopa. Deja avem o biserică în cinstea Părintelui Sofian de la Antim, care mi-a fost naș la călugărie.
Sigur, noi putem să creștem credința celor care vin după noi, și sunt din ce în ce mai mulți copii și tineri care vin la biserică. Pe aceștia trebuie să-i creștem duhovnicește, să înțeleagă rostul și să ne dăruim cu toții, să nu ne supărăm niciodată, să nu ne enervăm niciodată pentru că greșim, să fim calmi, să fim primitori, să facem bine și să întrupăm credința în fapte. O credință care nu este întrupată în fapte este o credință stearpă.
De aceea, să ne întărim în credință și în această comuniune. De multe ori mă plimbam cu ÎPS Irineu, mie mi-a plăcut Noul Testament și l-am stăpânit, iar el mă întreba despre cele citite și despre înțelesul lor. Și era foarte bucuros.
De multe ori am fost în aceste plimbări cu vorbiri duhovnicești. De aceea îi port o deosebită cinste, prietenie și dragoste Înaltpreasfințitului Irineu
Sunt bucuros că am venit astăzi aici, pentru că Alba Iulia este punctul culminant al istoriei țării noastre. Aici s-a împlinit cununa istoriei poporului român. Trebuie să ținem acest popor unit și să-i dăm tot mai multă lumină, prin credință, prin stăruința învățăturii și a faptelor bune.
Să ne ajute Dumnezeu!”
