Sâmbătă, 13 septembrie 2025, la Mănăstirea „Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla și Sfânta Cruce” din localitatea Crucea, județul Constanța, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat slujba tunderii în monahism a patru maici – Ioanichia, Fevronia, Varvara și Lavrentia – precum și Acatistele Sfintei Cruci și al Învierii Domnului.
Crucea – poarta către Înviere
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat în cuvântul său că taina Crucii nu poate fi despărțită de biruința Învierii.
„Fără cruce nu este înviere. Crucea duce la înviere. De aceea, niciodată cel care dorește ceva foarte valoros și scump să nu se aștepte să ajungă direct la el. Întâi, printr-o jertfă se ajunge la acel rod valoros”, a spus ierarhul.
El a amintit și cuvintele Mântuitorului către ucenici: „Dacă Eu nu Mă voi duce la cer, Duhul nu va veni la voi.” Astfel, Hristos S-a înălțat pentru a trimite pe Duhul Sfânt, Cel care a umplut de daruri pe apostoli și pe toți cei credincioși.
Adevărul – cale de mântuire
ÎPS Teodosie a îndemnat obștea monahală și credincioșii să rămână ancorați în credința adevărată și în învățătura Bisericii:
„Să ne păstrăm credința, să ne păstrăm învățătura cea dreaptă, să ne păstrăm rânduiala, să rămânem mereu în Cruce, cum spune Sfântul Apostol Pavel: «De acum, nimeni nu mai poate să-mi facă supărare, pentru că port în trupul meu semnele cuielor.» (…) Prin cruce și înviere, prin rânduiala Bisericii, prin rugăciunea cea continuă, noi devenim fii ai învierii. Dar la înviere nu se poate ajunge decât prin cruce. Când cunoaștem adevărul, să nu lucrăm împotriva adevărului, ci numai în adevăr să trăim, așa să lucrăm și așa să rămânem.”
Schimbarea la Față – pregustare a bucuriei viitoare
Pentru a arăta legătura dintre patimi și Înviere, Mântuitorul S-a schimbat la față pe Muntele Taborului, a explicat ierarhul: „A arătat o fărâmă din bucuria, din lumina și din minunile care vor fi în viața viitoare, vorbind și cu un sfânt adormit – Moise – și cu unul viu – Ilie, pentru a arăta că El este Stăpânul vieții și al morții.”
Recunoștință pentru obște și ctitori
La final, ÎPS Teodosie a adresat mulțumiri maicii starețe Teodora, părintelui arhimandrit Ilarion, ucenic al părintelui Arsenie Papacioc, precum și ctitorilor principali, Dorin și Vasile:
„Sunt atât de bucuros când vă văd pe amândoi, că sunteți stâlpii acestei mănăstiri. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne pecetluiască cu semnul Sfintei Cruci, pentru că dacă purtăm crucea, avem parte și de înviere și de mântuire, în care să ne sălășluim cu toții. Amin.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul rostit de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 13 septembrie, după slujba tunderii in monahism și acatistele Sfintei Cruci și al Învierii Domnului oficiate de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la Mănăstirea „Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla si Sf. Cruce” din localitatea Crucea, județul Constanța:
”Preacuvioase părinte exarh, preacuvioase părinte duhovnic, preacucernici părinți, cinstiți ctitori Dorin și Vasile – ctitorii principali, preacuvioasă maică stareță, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Iată-ne într-o seară minunată, destul de rar întâlnită, când, la câțiva ani, se unesc două mari sărbători: Înălțarea Sfintei Cruci cu Duminica.
Și iată, este o mare bogăție că s-au unit aceste sărbători, pentru că timpul are această întoarcere și această mare taină prin care noi înțelegem acum mai bine că fără cruce nu este înviere. Crucea duce la înviere. De aceea, niciodată cel care dorește ceva foarte valoros și scump să nu se aștepte să ajungă direct la el. Întâi, printr-o jertfă se ajunge la acel rod valoros.
Mântuitorul Hristos le-a spus ucenicilor: „Dacă Eu nu Mă voi duce la cer, Duhul nu va veni la voi.” S-a dus la cer ca să trimită Duhul Sfânt, pentru ca și ei, apostolii, și toți ceilalți să se umple de darurile Duhului Sfânt.
Să ne păstrăm credința, să ne păstrăm învățătura cea dreaptă, să ne păstrăm rânduiala, să rămânem mereu în Cruce, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „De acum, nimeni nu mai poate să-mi facă supărare, pentru că port în trupul meu semnele cuielor.”
El, pentru că nu a participat la răstignire, s-a rugat atât de mult să simtă și el, și este singurul apostol căruia i-au apărut stigmatele rănilor Mântuitorului pe trupul său. De aceea și spune: „Nu mă mai supăr de nimeni, m-am răstignit și eu cu Hristos. Și viața de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, prin Care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume.”
Adică nu căutăm bunătățile cele vremelnice, ci pe cele veșnice. Prin cruce și înviere, prin rânduiala Bisericii, prin rugăciunea cea continuă, noi devenim fii ai învierii. Dar la înviere nu se poate ajunge decât prin cruce.
De aceea, Mântuitorul Hristos le-a vorbit ucenicilor despre patimile Sale, dar ei nu înțelegeau. Și, ca să înțeleagă cum se ajunge la înviere, S-a schimbat la față pe Muntele Taborului, arătându-le o fărâmă din bucuria, din lumina și din minunile care vor fi în viața viitoare. Și a vorbit și cu un sfânt adormit și cu altul viu: Moise murise și fusese îngropat, iar Ilie era viu și încă este viu, ca să arate că El este Stăpânul vieții și al morții.
Să ne înțelepțim cu toții, să ne îndreptăm viața și să rămânem mereu, când cunoaștem adevărul, să nu lucrăm împotriva adevărului, ci numai în adevăr să trăim, așa să lucrăm și așa să rămânem.
Credincioaselor monahii din această seară, să nu uitați seara aceasta. Este atât de frumoasă! Aveți nume atât de sugestive, care mi-au venit în minte pe loc. Niciodată nu mă gândesc dinainte la un nume, ci las să mă inspire Dumnezeu.
Varvara, Ioanichia, Lavrentia și Fevronia sunt noile măicuțe ale acestei mănăstiri. Aici nu este ușor să ajungi monahie. Este un program foarte serios, strict, iar Maica Stareță Teodora este blândă și zâmbitoare, dar și cu multă rânduială.
De aceea îi mulțumesc foarte mult pentru grija pe care o are față de mănăstire. Dumnezeu a înzestrat-o și cu un duhovnic de excepție, Părintele Arhimandrit Ilarion, care la început s-a ocupat cu cele ale lumii. Avea ispite de a se ocupa cu lucruri materiale, dar nu l-au tentat.
Fiind ucenic al vrednicului de pomenire Părinte Arsenie Papacioc, a avut parte de călugărie chiar în peștera Sfântului Ioan Casian. Cât de frumos este acolo și câtă taină se simte în acel loc!
De aceea vă mulțumesc, Părinte Ilarion, și Maică Stareță, ctitorilor Vasile și Dorin – Dorin și Vasile – și tuturor celorlalți care au ajutat, dar ei sunt ctitorii principali.
Sunt atât de bucuros când vă văd pe amândoi, că sunteți stâlpii acestei mănăstiri. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne pecetluiască cu semnul Sfintei Cruci, pentru că dacă purtăm crucea, avem parte și de înviere și de mântuire, în care să ne sălășluim cu toții. Amin.”
