Catedrala Arhiepiscopală din Constanța a găzduit marți, 8 aprilie, oficierea Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfințite de către Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în ziua de prăznuire a Sfântului Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadocie. La data de 8 aprilie 2011, ÎPS Teodosie a fost hirotonit Arhiepiscop al Tomisului.
O pildă de jertfă și biruință a credinței
În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Teodosie a vorbit despre viața Sfântului Mucenic Eupsihie, subliniind râvna acestuia pentru credința în Hristos, în vremuri de prigoană.
Răsplata muceniciei: o biserică zidită pe moaștele celor schingiuiți
Înaltpreasfințitul a amintit că, deși împărțitul a vrut să transforme Cezareea Capadociei într-un sat și să confiște toate averile Bisericii, moartea într-un război împotriva perșilor a pus capăt prigoanei.
„Sfântul Eupsihie, împreună cu însoțitorii săi, au devenit temelie vie pentru o biserică mărturisitoare. Râvna lor a rămas vie și astăzi.
Rugăciuni pentru mărturisirea curată a credinței
În finalul predicii, IPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să urmeze curajul și statornicia Sfântului Eupsihie și a însoțitorilor săi:
„Îl rugăm pe Sfântul Eupsihie și pe cei împreună cu dânsul, dar și pe Sfinții Mucenici Nicolae, Teodor și Elena, să ne fie părtașii curățării noastre de a face curățirea credinței lor”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, marți, 8 aprilie:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
În mod deosebit, astăzi Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadociei. Acesta a pătimit în secolul al IV-lea. Era din Capadocia, un creștin foarte râvnitor. Și iată, în vremea împăratului Deciu – lepădat de credință –, care a dat poruncă aspră ca toți să se întoarcă la cinstirea idolilor, cei care nu voiau să aducă această cinstire să fie pedepsiți aspru: bătuți, închiși și chiar duși la moarte.
Iată, Eupsihie era cu mai mulți creștini râvnitori ai lui Dumnezeu și au gândit să mărgă acolo unde se pregătesc jertfă pentru idoli. Au mers cu toții, au sfărâmat idolii, au dărâmat capiștea până la temelie. A auzit împărțitul de aceasta și i-a chemat pe Eupsihie și pe însoțitorii lui și i-a întrebat: „De ce ați făcut aceasta?” Iar ei au răspuns: „Pentru că se cuvine să ne închinăm Dumnezeului Celui viu, nu unor lucruri făcute de mâini omenești. Și de aceea am dorit să punem capăt minciunii și acestei blasfemii care se aducea unor zei. Este un singur Dumnezeu!”.
Împăratul a poruncit să fie bătuți aspru. Și iată, pe Eupsihie l-au spânzurat, l-au schingiuit, l-au chinuit rău, iar după aceea, pe toți i-au tăiat cu sabia, li s-au tăiat capetele. Aceasta a adus mare tristețe pentru creștini. Împăratul avea de gând să-i prindă pe toți creștinii, dar s-a dus la război împotriva perșilor și acolo a murit.
Creștinii, după ce a murit împărțit care întorsese credința păgână – după ce Sfântul Împărat Constantin cel Mare adusese credința în tot imperiul –, s-au mobilizat și au zidit o biserică frumoasă pe moaștele Sfântului Eupsihie. Aceasta este mărturie până astăzi.
Împăratul păgân a dat și poruncă să fie confiscate toate averile bisericilor și să se schimbe numele Cezareei – capitala Capadociei – în rândul satelor. Dar nimic nu s-a mai putut împlini din ce a vrut să împărtășească păgân. Pentru că iată, și cel pe care l-a ucis cu cruzime, și cei împreună cu dânsul, au ajuns să fie la temelia unei biserici noi, frumoase, mărețe. Și iată, păgânismul nu s-a mai întors, iar Sfântul Eupsihie se bucură împreună cu însoțitorii săi – mărturisitorii, mucenicii, cărora li s-au tăiat capetele.
Iată pildă de credință, de răbdare, de jertfă și de dragoste! De aceea și noi să luăm această pildă, s-o ținem cu tărie, căci este pildă de credință, de care să ne aducem și noi aminte. Îl rugăm pe Sfântul Eupsihie și pe toți însoțitorii săi, care li s-au tăiat capetele, dar și pe Sfinții Mucenici Nicolae, Teodor și Elena, să fie și ei părtași cu rugăciunile lor la ridicarea noastră și la mărturisirea curată a credinței noastre.
Un credincios a făcut icoană celor trei sfinți pe care îi pomenim astăzi. Când va veni icoana, vom face rugăciune și o vom așeza la loc de cinste. Dumnezeu să ne primească sfintele rugăciuni!”
