ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit miercuri, 25 februarie, despre semnificația Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite, în predica rostită după slujba oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a explicat originea acestei rânduieli liturgice, arătând că ea a fost alcătuită de Sfântul Grigorie Dialogul, episcop al Romei, pentru perioada Postului Mare, când credincioșii postesc aspru în timpul săptămânii și nu se săvârșește Liturghia deplină.
Liturghia Darurilor, rânduială a împărtășirii în Post
ÎPS Teodosie a subliniat că Liturghia Darurilor mai înainte sfințite reprezintă cadrul liturgic prin care credincioșii se pot împărtăși în zilele de post, păstrând sfințenia Sfântului Agneț pregătit la Liturghia de sâmbătă sau duminică și fiind unită cu Vecernia.
„De fapt, este un cadru liturgic în care noi putem să ne împărtășim și este atât de frumoasă și ne aduce atâta emoție, pentru că, spre deosebire de Liturghia Sfântului Ioan și a Sfântului Vasile, când preotul iese în mijlocul credincioșilor cu Cinstitele Daruri care urmează să se prefacă în Trupul și Sângele Domnului, acum iese cu însuși Trupul și Sângele Domnului în mijlocul nostru”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat și caracterul deosebit al acestei slujbe, marcat de metanii, tăcere și intensă trăire duhovnicească.
Afirmații despre diferențele liturgice
În cuvântul său, ÎPS Teodosie a afirmat că această rânduială s-a păstrat în Ortodoxie, făcând referire la diferențele față de practica liturgică apuseană.
„Catolicii nu au așa ceva, deși a apărut de la un ierarh al Romei, dar, pentru că au schimbat rânduiala și nu mai au nicio Liturghie, au o mesă care este altceva”, a spus ierarhul, îndemnând credincioșii să fie recunoscători pentru păstrarea credinței și pentru lumina Învierii reînnoită în fiecare an.
Exemple de sfinți pomeniți
În aceeași predică, Arhiepiscopul Tomisului a amintit viața Sfântului Porfirie, episcopul Gazei, originar din Tesalonic, care a trăit o viață de jertfă și a păstorit timp de peste două decenii.
Totodată, ierarhul a evocat-o pe Sfânta Fotini, femeia samarineancă, prezentată ca model de mărturisire a credinței după întâlnirea cu Mântuitorul la fântâna lui Iacob. Predica a reluat episodul propovăduirii acesteia, al convertirii celor care au ascultat-o și al suferințelor mucenicești trăite împreună cu fiii și surorile sale.
Îndemn la răbdare și statornicie în post
În final, ÎPS Teodosie a vorbit despre jertfa mucenicilor și despre refuzul acestora de a renunța la credință în schimbul avantajelor materiale, prezentând acest exemplu ca model pentru perioada Postului Mare.
Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să caute „comoara din cer”, să se roage pentru răbdare, dragoste și bucurie în post și să rămână statornici, arătând că mântuirea este legată de post și rugăciune.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 25 februarie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți,
Iată, astăzi este prima Liturghie a Postului Mare, întocmită de un episcop al Romei, Grigorie Dialogul, din motive foarte întemeiate, pentru că, în Postul Mare, de luni până vineri, noi postim aspru și nu putem să săvârșim Liturghia deplină a bucuriei, dar, ca să ne putem împărtăși, iată, s-a făcut această Liturghie care păstrează sfințenia Sfântului Agneț, care este Trupul Domnului de sâmbătă sau duminică, iar Liturghia aceasta este unită cu Vecernia.
De fapt, este un cadru liturgic în care noi putem să ne împărtășim și este atât de frumoasă și ne aduce atâta emoție, pentru că, spre deosebire de Liturghia Sfântului Ioan și a Sfântului Vasile, când preotul iese în mijlocul credincioșilor cu Cinstitele Daruri care urmează să se prefacă în Trupul și Sângele Domnului, acum iese cu însuși Trupul și Sângele Domnului în mijlocul nostru; de aceea îngenunchem și tăcem și împreună este mulțime de îngeri cu Cel ce iese și cu noi aici.
Se fac mai multe metanii la această Sfântă Liturghie, de aceea să ne bucurăm de această primă Liturghie care a rămas numai în Ortodoxie. Catolicii nu au așa ceva, deși a apărut de la un ierarh al Romei, dar, pentru că au schimbat rânduiala și nu mai au nicio Liturghie, au o mesă care este altceva. Iată, să fim bucuroși că Dumnezeu ne-a păstrat credința și ne înnoiește lumina Învierii Sale în fiecare an, cum așteptăm și în anul acesta, în Sâmbăta Mare.
Iată, astăzi prăznuim pe Sfântul Porfirie, episcopul Gazei. Sfântul Porfirie era din Tesalonic și a plecat la Ierusalim și aici a făcut multă ucenicie și a fost cunoscut de cei ce l-au văzut, plini de evlavie. De aceea, fiind la Ierusalim, rugându-se și făcând multă jertfă, a fost ales episcopul Gazei și a păstorit 24 de ani, 3 luni și 8 zile. A avut o viață pilduitoare de dragoste și jertfă și și-a încheiat viața atât de frumos, știindu-și sfârșitul și luându-și rămas-bun de la ucenicii săi.
Iar tot astăzi prăznuim pe cea pe care o cunoaștem din Evanghelie, în duminica a cincea după Paște — o vom asculta — pe Sfânta Fotini, femeia samarineancă, care a stat de vorbă cu Mântuitorul la fântâna lui Iacob. Și iată, ucenicii s-au mirat cum stă de vorbă cu o femeie samarineancă, că iudeii nu se amestecau cu samarinenii, dar, în convorbirea ei cu Iisus, ea s-a încredințat că Iisus este Dumnezeul cel adevărat și s-a dus să-L vestească în tot ținutul său.
Și, după ce L-a vestit ea și a spus samarinenilor că a întâlnit un om care i-a spus toate câte a făcut și a zis: „Nu cumva Acesta este Mesia?”, ei au început să creadă. Și apoi Hristos a venit și a stat de vorbă cu samarinenii două zile și au spus femeii: „Acum credem nu pentru cuvântul tău, ci noi înșine am cunoscut și am văzut că Acesta este Însuși Fiul lui Dumnezeu.”
Ea pornit la propovăduire ca și pe Apostoli, că nu putea să tacă, știind adevărul cel curat. A avut doi fii: cel mai mare se numea Victor, cel mai tânăr se numea Iosi. Și iată, Victor a fost ales general în armata împăratului păgân Nero, iar Nero, după ce a ucis pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, în porunca lui au fost uciși în anul 67, a voit să vadă dacă mai sunt creștini și a trimis pe un general al său să vadă unde se mai vorbește de Hristos.
Și au întâlnit pe femeia samarineancă și pe Victor, care era credincios, și au început să vorbească păgânilor, iar mulți dintre ei veneau la credință. Și iată, s-a botezat și cel ce a fost trimis de împărat, încredințându-se că, la început, a fost aspru, dar a căzut orb și, căzând orb și neputând să se ridice, i-a întrebat: „De ce am eu această suferință?”.
Și i-au spus că te-ai împotrivit lui Hristos și i-au vorbit de Hristos, iar acela a crezut în Hristos. Și iată, a auzit împăratul că trimisul său și generalul său sunt și ei creștini pe față.
A venit și a trimis pe alți ighemoni ai săi, să-i judece pe aceștia. Judecându-i, aceștia nu s-au lepădat de credință. A venit și Fotini din nordul Italiei la Roma și a început să propovăduiască. Și mulți credeau. Au venit și surorile ei — încă patru surori — care au crezut prin ea în Hristos și, iată, toți ascultau cuvântul lui Dumnezeu.
S-a mâniat împăratul că slujitorii săi l-au trădat și cred în Hristos și atunci a făcut sfat cu toți cum să-i omoare. Au fost închiși și, noaptea, li s-a arătat Mântuitorul și le-a zis: „Nu vă temeți, luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, că sunt smerit cu inima, și veți fi mântuiți de Mă veți mărturisi până la sfârșit”.
Venind asupra lor cu amenințări de moarte, toți au spus: „Noi vrem mai bine să murim decât să ne lepădăm de Hristos”. Toți au fost uciși și, iată, avem o ceată de mucenici astăzi: pe Sfânta Fotini, pe fiii săi — Victor, pe care Hristos l-a numit Fotin, adică Lumină — și pe celălalt fiu, mai tânăr, Iosi, și pe surorile Sfintei Fotini. Toți aceștia și-au primit moartea martirică, iar acum se roagă pentru noi în ceruri.
Li s-au făgăduit multe avantaje. Ce credeți că le-au făgăduit? „De vă veți întoarce la cinstirea zeilor”, cum îi numeau pe idoli, „veți avea parte de averile creștinilor care au fost confiscate”.
Și ei au spus: „Nu ne trebuie averi pe pământ, ci noi privim la comoara aceea din cer, unde este odihna sufletelor noastre”.
Această odihnă să o căutăm și noi neîncetat, să ne rugăm bunului Dumnezeu să ne dea răbdare, dragoste și bucurie în postirea pe care trebuie să o ducem până la capăt, că fără post și rugăciune nu va putea nimeni să se mântuiască.”
