Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit joi, 30 iulie, despre puterea mărturisirii credinței, despre jertfa mucenicilor și despre desprinderea de bunurile trecătoare ale acestei lumi.
Predica a fost rostită după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
„Ne dau pildă de credință și de jertfă”
În debutul cuvântului său, Înaltpreasfințitul Teodosie a vorbit despre sfinții pomeniți în această zi, pe care i-a prezentat drept modele de mărturisire și de slujire a lui Dumnezeu.
„Și astăzi prăznuim mucenici atât de importanți, care ne dau nouă pildă de credință, de mărturisire a credinței și de jertfă pentru credință”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a amintit și de cinci dintre cei șaptezeci de ucenici ai Domnului, care au primit darul Duhului Sfânt și au propovăduit Evanghelia în diferite regiuni.
„Unul dintre ei a fost episcop în Corint, altul în Tesalonic, iar ceilalți au slujit în alte locuri, propovăduind Evanghelia. Doi dintre ei și-au pecetluit propovăduirea prin moarte mucenicească, iar ceilalți și-au dus slujirea și jertfa până la sfârșitul vieții”, a arătat Înaltpreasfințitul Teodosie.
Sfânta Iulita a ales credința în locul averilor
O parte importantă a predicii a fost dedicată Sfintei Mucenițe Iulita, o tânără bogată care a refuzat să aducă jertfă idolilor și să renunțe la credința în Hristos.
Potrivit Arhiepiscopului Tomisului, dregătorul care o judeca urmărea să-i ia averile, însă sfânta nu era legată sufletește de bunurile sale.
„Avea sate, avea slugi, avea multe pământuri, dar, mai presus de toate, Îl avea pe Hristos în sufletul ei și ținea la Hristos cu mult mai mult decât la toate averile sale”, a spus ierarhul.
Înaltpreasfințitul Teodosie a subliniat că pierderea averilor nu a întristat-o pe Sfânta Iulita și nu a făcut-o să-și abandoneze credința.
„Când i-au luat averile, nu s-a întristat, ci a continuat să-L propovăduiască pe Hristos, iar mulți păgâni au venit la credință prin propovăduirea ei”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Pentru că a refuzat să se lepede de Hristos, Sfânta Iulita a fost bătută, închisă în temniță și, în cele din urmă, omorâtă prin tăierea capului.
„Nu s-a întristat pentru averea pe care a pierdut-o, ci s-a bucurat că a putut să-L mărturisească pe Hristos până la capăt”, a mai spus Înaltpreasfințitul Teodosie, evocând mărturia Sfântului Vasile cel Mare despre curajul muceniței.
Minunea săvârșită prin rugăciunile Sfântului Valentin
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit apoi despre Sfântul Valentin, episcopul Umbriei, care a propovăduit în vremea împăraților păgâni și a atras numeroși oameni la credința creștină.
Trei învățați veniți din Atena, impresionați de felul în care acesta vorbea despre Hristos, au primit învățătura Evangheliei și au devenit creștini.
Ierarhul a relatat și vindecarea copilului unui dregător, săvârșită prin rugăciunea și credința Sfântului Valentin.
„De vei crede în Iisus Hristos, Care este Doctorul suprem, și de te vei boteza, îți vei lua copilul sănătos”, a redat Înaltpreasfințitul Teodosie cuvintele adresate de Sfântul Valentin tatălui copilului.
După ce copilul a fost botezat, acesta s-a vindecat, iar părinții săi și întreaga lor casă au primit, la rândul lor, credința creștină.
„Când l-au văzut sănătos și au aflat cum s-a vindecat, s-au botezat și ei împreună cu toată casa lor”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Sfântul Valentin, ucis în timpul nopții
Convertirea unui număr tot mai mare de oameni a provocat reacția autorităților păgâne. Sfântul Valentin a fost chinuit și întemnițat, însă cei care îl prigoneau nu îndrăzneau să-l omoare în fața mulțimii care îl iubea.
„Pentru că avea mulți credincioși care îl iubeau și nu puteau să-l ucidă în fața mulțimii, noaptea l-au scos din temniță și i-au tăiat capul”, a relatat Înaltpreasfințitul Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că Sfântul Valentin și-a încheiat astfel viața prin mucenicie, după ce a adus mulți oameni la credința în Hristos.
„Să avem parte de pace, de bucurie și de dragoste”
În încheiere, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să ceară mijlocirea sfinților și să-și așeze întreaga viață în slujba lui Dumnezeu.
„Avem sfinți mari rugători pentru noi. Să-i pomenim și să-i rugăm să nu ne lase niciodată, ci, prin rugăciunile lor, să ne ajute să fim și noi miluiți, să avem parte de pace, de bucurie, de credință, de nădejde și de dragoste”, a spus Înaltpreasfințitul Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului și-a încheiat predica printr-un îndemn la dăruirea vieții pământești lui Dumnezeu, în vederea dobândirii vieții veșnice.
„Viața de aici să o dăruim lui Dumnezeu, ca să fim ai Lui și în viața cea viitoare”, a încheiat Înaltpreasfințitul Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 30 iulie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, și astăzi prăznuim mucenici atât de importanți, care ne dau nouă pildă de credință, de mărturisire a credinței și de jertfă pentru credință.
Cei cinci pomeniți dintre cei șaptezeci de ucenici sunt cei care au fost și ei la Pogorârea Sfântului Duh. Apostolii și-au pus mâinile peste ei după ce au primit darul Duhului Sfânt, iar aceștia au propovăduit și au păstorit în diferite părți.
Unul dintre ei a fost episcop în Corint, altul în Tesalonic, iar ceilalți au slujit în alte locuri, propovăduind Evanghelia. Doi dintre ei și-au pecetluit propovăduirea prin moarte mucenicească, iar ceilalți și-au dus slujirea și jertfa până la sfârșitul vieții.
Dar iată, noi astăzi o prăznuim și pe Sfânta Muceniță Iulita, care era o tânără bogată din părțile Italiei. Un mare dregător voia să-i ia averea, pentru că ea era creștină, și o chema să aducă jertfă idolilor.
Iulita s-a împotrivit cu hotărâre, iar ei i-au luat toate averile, de care însă ea nu era legată. Avea sate, avea slugi, avea multe pământuri, dar mai presus de toate Îl avea pe Hristos în sufletul ei și ținea la Hristos cu mult mai mult decât la toate averile sale.
De aceea, când i-au luat averile, nu s-a întristat, ci a continuat să-L propovăduiască pe Hristos, iar mulți păgâni au venit la credință prin propăvăduirea ei.
Dar acel dornic de averi și putere dregător a poruncit mai întâi soldaților să o bată, apoi a aruncat-o în temniță și, în cele din urmă, pentru că nu s-a lepădat de Hristos, Sfânta Iulita a fost mucenicită prin tăierea capului cu sabia.
Despre ea vorbește și Sfântul Vasile cel Mare, arătând câtă bărbăție a avut când l-a înfruntat pe stăpânitor și nu s-a întristat pentru averea pe care a pierdut-o, ci s-a bucurat că a putut să-L mărturisească pe Hristos până la capăt.
Mai prăznuim și pe Sfântul Valentin, episcopul Umbriei. Această provincie se află în centrul Italiei, iar el era un om credincios și jertfelnic, trăind în vremea împăraților păgâni prigonitori.
El nu se înspăimânta de amenințări. Au venit la el trei învățați din Atena, auzind cât de frumos vorbește despre Hristos Dumnezeu. Acești cărturari auziseră și despre propovăduirea Sfântului Apostol Pavel în Grecia.
Au venit să-l asculte și să vadă dacă au ce învăța de la Valentin. Cu adevărat, au fost cuceriți de învățătura lui, au lăsat deoparte învățătura lor și au crezut în Evanghelia propovăduită de episcopul Valentin, devenind cu toții creștini.
Au venit apoi și alții. Între timp, unul dintre dregători avea un copil grav bolnav și a auzit că, prin rugăciunile Sfântului Valentin, copilul său se poate vindeca.
Acesta a venit și l-a întrebat, după ce mai întâi mersese la doctorii păgâni, dacă îi poate vindeca fiul.
Sfântul Valentin i-a spus:
„De vei crede în Iisus Hristos, Care este Doctorul suprem, și de te vei boteza, îți vei lua copilul sănătos.”
Mai întâi a luat copilul într-o cameră. Copilul, deși avea doar câțiva anișori, a crezut în Dumnezeu. Episcopul Valentin l-a botezat, iar acesta s-a făcut sănătos. L-a dus apoi la părinții lui, care îl aduseseră în brațe, pentru că nu putea să meargă. Când l-au văzut sănătos și au aflat cum s-a vindecat, s-au botezat și ei împreună cu toată casa lor.
Dar păgânii, văzând această minune și că tot mai mulți oameni veneau la credință, i-au îndemnat pe sfetnicii împăratului să-l convingă pe acesta că Valentin, care adusese atâta mulțime de oameni la Hristos, nu mai trebuia lăsat în viață.
Astfel, episcopul Valentin al Umbriei a fost mai întâi chinuit, apoi arestat. Pentru că avea mulți credincioși care îl iubeau și nu puteau să-l ucidă în fața mulțimii, noaptea l-au scos din temniță și i-au tăiat capul. Așa și-a încheiat viața în mucenicie Sfântul Valentin, episcopul Umbriei.
Iată, avem sfinți mari rugători pentru noi. Să-i pomenim și să-i rugăm să nu ne lase niciodată, ci, prin rugăciunile lor, să ne ajute să fim și noi miluiți, să avem parte de pace, de bucurie, de credință, de nădejde și de dragoste, iar viața de aici să o dăruim lui Dumnezeu, ca să fim ai Lui și în viața cea viitoare.
Amin.”
