ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit sâmbătă, 20 septembrie, un cuvânt de învățătură profund, după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Pilda unei familii de sfinți
Ierarhul a vorbit despre o familie de mărturisitori, soții Eustatie și Teopista, împreună cu copiii lor, Agapie și Teopist. Inițial păgâni, dar milostivi, ei au fost chemați de Hristos printr-un semn minunat: o cruce strălucitoare între coarnele unui cerb. „Eu sunt Iisus Hristos, de ce mă prigonești?”, i s-a arătat în vedenie lui Plachita, cel care avea să primească la botez numele de Eustatie.
De la dregător al imperiului la mărturisitor al lui Hristos
Convertiți împreună cu întreaga familie, Eustatie și Teopista au continuat să facă milostenie și să trăiască în dragostea lui Dumnezeu. Mai târziu, chemat să conducă oastea împăratului, Eustatie a biruit năvălitorii prin rugăciune și credință. „Iisus Hristos, pe care L-am primit și eu de curând, Acela ne-a ajutat să fim biruitori”, i-a spus el împăratului.
Însă mărturisirea sa a atras mânia stăpânitorului, care a vrut să pună biruința pe seama idolilor.
Pătimirea mucenicească a întregii familii
Împăratul a dat poruncă să fie chinuiți. Aruncați la fiare sălbatice, aceștia au fost cruțați, animalele purtându-se cu blândețe față de ei. În cele din urmă au fost aruncați într-un cuptor încins, unde s-au rugat și și-au dat sufletele în mâinile lui Hristos. „Când cuptorul s-a răcit, trupurile lor au fost găsite întregi, în poziție de rugăciune, iar hainele lor neatins”, a relatat ierarhul.
Moaște ocrotitoare și pildă de credință
Moaștele lor au fost păstrate de creștini „ca un odor de mare preț”, iar până astăzi sunt izvor de apărare și mângâiere pentru cei ce îi cinstesc.
„Acești sfinți ne dau nouă pildă de înțelepciune, căci acolo unde voiește Dumnezeu, se biruiesc toate cele nefiresc”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Îndemn pentru credincioși
Arhiepiscopul i-a chemat pe credincioși să urmeze exemplul acestor mărturisitori: „Se cuvine să ne rugăm Sfinților Eustatie, Teopista, Agapie și Teopist și celorlalți sfinți și mărturisitori, ca să ne aducă și nouă daruri și bucuria de a fi mărturisitori ai adevărului, de a rămâne necontenit în dragostea lui Dumnezeu.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 20 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi avem o familie de sfinți și alți mărturisitori. Cei doi soți erau păgâni, bogați, dar și milostivi; fără să-și dea seama, făceau faptele lui Hristos. Tatiana se numea soția celui care era un dregător și totodată fruntaș în din locul acela.
Acesta se ocupa și cu vânătoarea și, plecând la vânătoare, a văzut o turmă de cerbi și a gonit-o. Dar în turma aceasta de cerbi, pe care voia să o vâneze, se afla și un cerb care avea între coarnele lui o cruce strălucitoare, mai strălucitoare decât soarele. Privind la acea cruce, a auzit un glas care i-a spus: „Eu sunt Iisus Hristos, de ce mă prigonești?” Acel glas l-a înspăimântat, pentru că auzise de Iisus Hristos, dar încă nu era creștin și nu crezuse în El.
A căzut la pământ cât se afla pe cal și a rămas o vreme așa. Când s-a trezit din această frică în care căzuse, iarăși s-a arătat același semn al Sfintei Cruci și același glas i-a zis: „De ce mă prigonești?” Acesta se numea Plachita de la părinții săi, iar împreună cu soția sa, Tatiana, fiind bogați, făceau multe milostenii săracilor.
Auzind că este Iisus Hristos în acea cruce, s-a minunat foarte tare. Între timp a fost trimis un preot care i-a catehizat atât pe ei, cât și pe cei doi copii ai lor, pe care i-au botezat. Plachita s-a numit Eustatie, soția lui a primit numele de Teopista, iar copiii lor, Agapie și Teopist, s-au botezat și ei.
Erau bucuroși și continuau să facă milostenie, pentru că această dragoste de săraci l-a adus pe Hristos înaintea lor, ca să-i cheme să se lepede de credința păgână și să primească învățătura lui Hristos pentru mântuire.
Mai târziu, împăratul, fiind în mare nevoie pentru că popoare străine amenințau să intre în Imperiu, a fost înștiințat să-l cheme la luptă pe cel ce fusese atât de puternic, Eustatie, general al armatei Imperiului. A fost chemat să conducă această oaste.
Deși dușmanii erau mult mai numeroși și amenințau Imperiul, Eustatie, noul creștin, s-a rugat lui Dumnezeu să aibă biruință, pentru ca și cei din Imperiul Roman să se încredințeze că năvălitorii nu pot trece peste cel ce este Împăratul împăraților, Iisus Hristos.
Și iată, Eustatie, Plachida cum s-a numit mai înainte, a primit o mare șansă de a fi plăcut împăratului. Împăratul i-a mulțumit că a eliberat Imperiul de acești dușmani, dar Eustatie, noul creștin, a ținut să-i spună: „O, împărate, să nu crezi că noi singuri am reușit să învingem pe dușmani. Iisus Hristos, pe care L-am primit și eu de curând, Acela ne-a ajutat să fim biruitori.”
Auzind acestea, împăratul s-a mâniat, pentru că el voia să pună victoria pe seama idolilor, așa cum îi numeau. De aceea, împăratul s-a răzbunat pe cei ce i-au adus biruința și a zis ca aceștia să fie pedepsiți.
Întâi i-a dat la fiarele sălbatice, dar fiarele nu s-au apropiat de ei, iar dacă se apropiau, se purtau cu blândețe, ca niște miei. Văzând aceasta, împăratul a dat poruncă să fie încins un cuptor mare și acolo să fie duși cei care nu cinstesc pe zei.
Au fost duși acolo Eustatie, Teopista și copiii lor, Agapie și Teopist, care erau cu toții slujitori ai lui Hristos. Au intrat în cuptorul încins și acolo s-au rugat, iar Dumnezeu le-a primit sufletele în Împărăția Sa. Când cuptorul s-a răcit și a fost deschis, i-au găsit pe toți în poziție de rugăciune și s-au minunat că aveau trupurile întregi și hainele neatinse.
De aceea, au fost siliți din nou să aducă jertfă idolilor. Dar Eustatie, Teopista și chiar copiii lor au spus: „Noi aducem jertfă doar lui Hristos.” Și, în cuptorul cel de foc unde au fost puși, după ce mai întâi au fost mângâiați și cruțați de fiarele sălbatice, au rămas cu totul întregi. S-au mirat și păgânii, și împăratul de acestea.
Atunci păgânii au început să spună: „Iată, aceștia au adus adevărul.” Și, deși au murit acolo, trupurile lor au rămas întregi și au fost luate de creștini, care au păstrat sfintele moaște ca un odor de mare preț. Creștinii le cinstesc și astăzi și sunt apărați prin ele de cel viclean.
Acești sfinți ne dau nouă pildă de înțelepciune, căci acolo unde voiește Dumnezeu, se biruiesc toate cele nefiresc. Se cuvine, așadar, să ne rugăm Sfinților Eustatie, Teopista, Agapie și Teopist și celorlalți sfinți și mărturisitori, ca să ne aducă și nouă daruri și bucuria de a fi mărturisitori ai adevărului, de a rămâne necontenit în dragostea lui Dumnezeu.
Astfel, și noi să ne bucurăm de această mare binecuvântare și să fim mărturisitori ai credinței în Bunul Dumnezeu, fără a ne teme vreodată de primejdii, pentru că El ne apără pe toți și ne ajută să fim cu adevărat slujitorii Lui.”


