Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Teodosie, a rostit vineri, 20 martie, un cuvânt de învățătură adresat credincioșilor, după săvârșirea Sfintei Liturghii la Biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din județul Constanța.
În predica sa, ierarhul a subliniat importanța trăirii autentice a credinței, a ascultării și a rânduielii bisericești, oferind exemple din viețile sfinților prăznuiți în acea zi – Patriarhul Toma al Constantinopolului și Episcopul Chiril al Cataniei.
Pilda Patriarhului Toma: credință și vremuri de încercare
Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața Patriarhului Toma, arătând că acesta a fost un om al rugăciunii și al credinței, format în școala duhovnicească a Sfântului Ioan Postitorul.
„Crucile acestea vestesc vremuri grele, căci vor veni năvălitori care vor pustii biserica; va fi atacată din afară, dar și dinlăuntru, căci mulți se vor lepăda de credință”, a explicat Înaltpreasfințitul Teodosie, redând tâlcuirea Sfântului Teodor Sicheotul.
Ierarhul a arătat că aceste prevestiri s-au împlinit după moartea Patriarhului Toma, când Biserica a trecut prin încercări grele și tulburări dogmatice.
Minunea Sfântului Chiril al Cataniei
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre viața și lucrarea Episcopului Chiril al Cataniei, evidențiind puterea rugăciunii și a vieții curate.
„Mulți veneau la el să-și îndrepteze viața, să fie mai credincioși, mai curați, și se făceau multe lucruri minunate: bolnavii se vindecau, iar cei cuprinși de duhuri necurate erau eliberați”, a subliniat Înaltpreasfințitul Teodosie.
De asemenea, ierarhul a amintit minunea prefacerii apei amare în apă dulce, săvârșită prin rugăciunea sfântului, pentru folosul credincioșilor.
Chemare la viață creștină autentică
Punctul central al predicii a fost îndemnul direct adresat credincioșilor:
„Trebuie să ne trăim viața în credință, în înțelepciune, în ascultare de Dumnezeu și în ascultare de păstorii sufletești”, a spus Înaltpreasfințitul Teodosie.
Ierarhul a insistat asupra necesității respectării rânduielilor Bisericii și a legăturii vii cu duhovnicul.
Ascultarea de Biserică și de slujitori
În același context, Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat rolul preoților ca păstori ai comunității:
„Cine îi cinstește, pe Dumnezeu Îl cinstește și Îl iubește”, a arătat Înaltpreasfințitul Teodosie, amintind cuvintele Mântuitorului.
Îndemn la rânduială și comuniune
În încheiere, ierarhul a făcut apel la păstrarea rânduielii bisericești:
„Să luăm aminte, să ținem rânduiala Bisericii și Canoanele, ca Dumnezeu să rămână cu noi în această comuniune sfântă”, a îndemnat Înaltpreasfințitul Teodosie.
Predica rostită la Constanța se înscrie în seria de cuvinte de învățătură prin care Arhiepiscopul Tomisului cheamă la întărirea vieții duhovnicești și la fidelitate față de învățătura Bisericii.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 20 martie, după Sfânta Liturghie oficiată de către Arhiepiscopul Tomisului la Biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, din județul Constanța:
”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preacucernice părinte paroh, preacuvioase părinte, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, am poposit astăzi în această biserică, ca să fie și aici săvârșită o liturghie arhierească, în vremea apostolului, ca o misiune pentru toți slujitorii, pentru toți credincioșii și pentru toate bisericile de aici, din oraș și din toată Arhiepiscopia Tomisului.
Astăzi avem sfinți pe care îi prăznuim cu multă cinste: Patriarhul Toma al Constantinopolului și, de asemenea, Episcopul Chiril al Cataniei. Iată, aceștia ne sunt pilduitori prin viața lor cu totul deosebită.
Patriarhul Toma, la început, a fost ucenic al Sfântului Patriarh Ioan Postitorul, care l-a făcut diacon al Bisericii Mari a Constantinopolului. A crescut în multă credință, în rugăciune și, iată, după ce și-a sfârșit viața Patriarhul Ioan, a urmat Patriarhul Chiriac, iar apoi a venit rândul să fie ales acest Patriarh Toma, care a fost pus peste toată Patriarhia Constantinopolului.
Dar, în timpul său, iată, s-au arătat niște minuni care prevesteau vremuri grele. S-au arătat niște cruci care se loveau unele de altele și se sfărâmau. Nu s-a înțeles ce însemnează aceasta.
Era un cuvios părinte, Teodor Sicheotul, care și el este în rândul sfinților astăzi; atunci era un monah cu viață aleasă, la care mulți mergeau să-și găsească sprijin sufletesc și să primească îndrumare pentru mântuire.
L-a chemat Patriarhul Toma pe Teodor Sicheotul și l-a întrebat cum tălmăcește această lovire a crucilor între ele, iar el a zis, la început: „Nu știu”. Dar Patriarhul Toma știa că este un mare rugător și că Dumnezeu îl însoțește cu darurile Sale pentru rugăciunile, postirile și privegherile lui neîncetate.
De aceea, Patriarhul a căzut în genunchi, i-a făcut metanii și i-a spus: „Te rog să-mi spui, că trebuie să știu ce înseamnă aceste semne”.
Și atunci cuviosul Teodor Sicheotul a început să-i tălmăcească și i-a spus: „Crucile acestea vestesc vremuri grele, căci vor veni aici, la această Biserică-mamă, năvălitori care vor pustii biserica; va fi atacată din afară, dar și dinlăuntru, căci mulți se vor lepăda de credință”.
Când a auzit Patriarhul Toma, i-a zis: „Roagă-te, cuvioase Părinte Teodor, să mă ia Dumnezeu mai repede, să nu prind aceste vremuri înfricoșătoare”.
Și, într-adevăr, Sfântul Teodor s-a retras să se roage, iar Patriarhul a trimis din nou după el. Și i-a trimis vorbă Sfântul Teodor: „Să ne ajute Dumnezeu să ne vedem înaintea Lui, dacă ne este cu putință acum, când vremurile sunt aspre”.
Și iată, i s-a făcut rău; s-a rugat Patriarhul Toma și, înainte de Vecernie, i-a venit sfârșitul.
Într-adevăr, au venit acele vremuri grele despre care vorbise Sfântul Teodor Sicheotul. Și iată că, după aceea, a fost ales, după Patriarhul Toma, un eretic care spunea că în Iisus Hristos este o singură voință, și nu două voințe. Această erezie a fost combătută mai târziu la un sinod, dar iată că oamenii au fost derutați.
Patriarhul Toma, murind, a lăsat moștenire o viață frumoasă, pentru că era milostiv cu toți, dar iată că s-a temut să nu vadă vremurile cele grele și, într-adevăr, după moartea sa au venit năvălitorii și au început să ia odoarele bisericii și toate celelalte. Însă nu pentru multă vreme, pentru că iarăși s-a restabilit pacea.
Astăzi îl prăznuim și pe Episcopul Chiril, care a fost în Catania, în insula Sicilia. Acesta era un om cu viață curată și, având viață curată, rugăciunile sale erau ascultate de Dumnezeu. Mulți veneau la el să-și îndrepteze viața, să fie mai credincioși, mai curați, și se făceau multe lucruri minunate: bolnavii se vindecau, iar cei cuprinși de duhuri necurate erau eliberați.
Și iată o altă mare minune: era acolo un singur izvor de apă, dar apa era amară, încât nimeni nu putea să guste din ea. Au venit creștinii și l-au rugat, zicând: „Iată, atâtea minuni ai făcut cu oamenii; oare nu poți să faci și această minune, să avem apă curată și dulce, ca să ne adăpăm?”
Și Sfântul Chiril s-a rugat și, îndată, le-a spus: „Luați acum apa și gustați-o”. Și, gustând, au văzut că era apă bună de băut, iar apa acelui izvor nu s-a mai stricat, ci a rămas curată. Această minune au ținut-o minte toți locuitorii și, până astăzi, se află acest izvor al ierarhului Chiril al Cataniei, care a făcut din apa amară apă dulce, prin rugăciunile sale, căci Dumnezeu Însuși a prefăcut această apă pentru toți locuitorii de acolo.
Iubiți credincioși.
Noi trebuie să înțelegem că sfinții au slujit lui Dumnezeu cu multă bucurie, cu dragoste și jertfă. Așa trebuie să fim și noi, să urmăm pe sfinți, care sunt frații noștri mai mari și s-au sălășluit în locașurile cerești, unde Dumnezeu i-a chemat.
Și pe noi ne cheamă, pe toți, să fim în locașurile cerești. Pentru toți a pregătit Bunul Dumnezeu locuri de odihnă, de bucurie și de lumină, în Împărăția Sa cea cerească.
De aceea trebuie să ne trăim viața în credință, în înțelepciune, în ascultare de Dumnezeu și în ascultare de păstorii sufletești. Iată, aveți aici păstori atât de buni.
Vă îndemn și vă dau canon, celor ce sunteți slujitorii acestei biserici, să vă mărturisiți, pentru că așa este canonul, nu de la mine, ci de la Dumnezeu. Sfintele Canoane spun să ne mărturisim la duhovnicii rânduiți. Sunt excepții când duhovnicii trimit la ierarh pentru păcate grele, iar eu primesc mărturisiri în fiecare zi și vin creștini și de departe.
Să țineți această rânduială. Aveți slujitori buni aici; să-i cinstiți, că cine îi cinstește, pe Dumnezeu Îl cinstește și Îl iubește.
De aceea a spus Mântuitorul: „Cine Mă primește pe Mine, primește pe Tatăl Meu, iar cine primește pe slujitorii Mei, pe Mine Mă primește”.
Să fiți încredințați că slujitorii nu și-au luat singuri cinstea, ci de la Dumnezeu sunt așezați aici, să vă fie slujitori, păstori, duhovnici și învățători.
Să luăm aminte, să ținem rânduiala Bisericii și Canoanele, ca Dumnezeu să rămână cu noi în această comuniune sfântă.”
