Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat luni, 6 octombrie 2025, Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța. La finalul slujbei, ierarhul a rostit o amplă predică dedicată Sfântului Apostol Toma, prăznuit în această zi, aducând credincioșilor un profund îndemn la credință neclintită și la statornicie în iubirea lui Dumnezeu.
Îndoiala lui Toma, prilej de mărturisire a Învierii
„Astăzi îl prăznuim pe Sfântul Apostol Toma, unul dintre cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Hristos”, a spus Înaltpreasfinția Sa, amintind că Sfântul Apostol Toma L-a urmat pe Domnul „cu multă dăruire și cu dorința de a-L asculta și a fi un ucenic credincios al Domnului”.
Ierarhul a rememorat momentul în care Toma, lipsind atunci când Domnul S-a arătat celorlalți ucenici, a spus: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”.
„Domnul, în marea Sa iubire, a venit din nou, special pentru Toma, ca să-i arate rănile Sale și să-i spună: Nu fi necredincios, ci credincios”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.
„Toma a căzut în genunchi și a spus: Domnul meu și Dumnezeul meu! — cuvinte care au devenit mărturisirea cea mai scurtă și mai puternică a credinței în Hristos Cel Înviat”, a mai arătat ierarhul.
„Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”
„Pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”, a amintit Arhiepiscopul, explicând că prin aceste cuvinte Domnul Iisus Hristos ne arată că „credința adevărată nu are nevoie de dovezi materiale, ci se întemeiază pe încrederea deplină în Dumnezeu.
Sfântul Toma a devenit, din necredincios, un mare mărturisitor al lui Hristos, ducând Evanghelia până în India și suferind moarte martirică pentru credință. Îndoiala lui s-a transformat într-o puternică mărturie, iar prin el învățăm că fiecare necredință poate fi vindecată prin iubirea și răbdarea lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Teodosie.
Pilda vieții Sfântului Toma, chemare la mărturisirea credinței
Înaltpreasfinția Sa a evocat și momentul misionar al Apostolului Toma în India, unde a propovăduit Evanghelia, a făcut multe minuni și a adus la credință popoare întregi: „Sfântul Apostol Toma a fost un om cu mintea și inima la Dumnezeu. Deși a suferit pentru credință, el nu s-a lepădat de Hristos. A fost un apostol care a îmbinat râvna cu smerenia și mărturisirea cu jertfa.”
Ierarhul a relatat și minunea învierii unui om în timpul propovăduirii sale: „Prin rugăciunea Sfântului Toma, omul acela a înviat, mărturisind că cel care i-a redat viața este un trimis al lui Dumnezeu. Așa a continuat Apostolul să vestească Evanghelia până la capăt, sfârșindu-și viața mucenicește.”
Credința, leac pentru îndoială și neputință
„Sfântul Toma ne arată că nu trebuie să ne temem de îndoială, ci să o biruim prin rugăciune și prin credință. Dumnezeu nu ne mustră pentru că ne întrebăm, ci ne luminează atunci când Îl căutăm sincer. El nu lasă nicio inimă care Îl caută să rămână în întuneric”, a arătat Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
„Și noi, urmașii apostolilor, trebuie să fim neîncetat cu mintea și inima la Dumnezeu, să credem fără nicio îndoială și să trăim prin credință, nu prin vedere”, a încheiat ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 6 octombrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi îl prăznuim pe Sfântul Apostol Toma, unul dintre cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Hristos. Acesta era din Țara Sfântă, un om care L-a urmat pe Mântuitorul Hristos cu multă dăruire și cu dorința de a-L asculta și a fi un ucenic credincios al Domnului.
A mers pretutindeni cu Mântuitorul Hristos. Dar, atunci când Domnul a fost răstignit, apostolii s-au împrăștiat; Petru și Ioan au rămas, dar după ce Domnul a fost pus în mormânt, toți s-au adunat în casa unde avusese loc și Cina cea de Taină. Stăteau acolo cu ușile încuiate, de frica iudeilor.
În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, Domnul S-a arătat mai întâi Sfintei Maria Magdalena, care venise cu miruri ca să ungă trupul Domnului, după obiceiul iudaic. Dar Domnul a binevoit să Se arate și ucenicilor Săi.
După Înviere, trupul lui Hristos era atât de viu și de transfigurat, încât intra peste tot, chiar și prin ușile încuiate. Așa a intrat și la apostoli, ca să le arate că a înviat din morți. Venind la ei, le-a zis: „Pace vouă!”
Ucenicii s-au minunat și se întrebau cine este. Iar El le-a spus: „Nu vă mirați! Priviți mâinile și picioarele Mele și coasta Mea, care a fost rănită.”
Apoi a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta, și cărora le veți ține, ținute vor fi.”
Ucenicii s-au bucurat, văzând că Domnul li S-a arătat. După ce a vorbit cu ei și le-a dat această putere a Duhului Sfânt de a ierta păcatele, S-a făcut nevăzut.
Erau toți bucuroși și vorbeau între ei, dar Toma nu era prezent. Când a venit, ceilalți i-au spus: „Noi L-am văzut pe Domnul, care a venit și S-a arătat nouă!”
Dar Toma le-a răspuns: „Eu nu cred. Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
Ucenicii au mai așteptat. Între timp, Maria Magdalena a venit din nou și le-a spus că L-a văzut pe Domnul la mormânt. Petru și Ioan au mers și ei acolo, dar apoi s-au întors și s-au încuiat din nou în casă. De data aceasta, Toma a rămas cu ei.
În a opta zi, iarăși S-a arătat Domnul, știind că Toma spusese: „Dacă nu voi vedea semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” Și S-a adresat chiar lui Toma, zicând: „Vino încoace, vezi mâinile și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt. Vino și pune mâna ta în semnul cuielor și în coasta Mea, și nu fi necredincios, ci credincios.”
Toma a văzut toate acestea, a primit mustrarea Domnului, a căzut în genunchi și a spus cu umilință: „Domnul meu și Dumnezeul meu, iartă-mă!”
Iar Iisus i-a zis: „Pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”, arătând astfel că mulți cer semne pentru credință.
De acum, Toma era mai credincios decât toți, pentru că, îndoindu-se, ceea ce-i lipsea, Mântuitorul i-a arătat. Regreta mult că s-a îndoit, mai ales după ce Domnul i-a spus aceste cuvinte: „Tu ai crezut pentru că M-ai văzut; fericiți cei ce nu M-au văzut și au crezut.”
Apoi, Toma a mers și el în Galileea, unde s-au adunat toți apostolii, și Mântuitorul li S-a arătat din nou, reintegrându-l pe Petru în treapta apostoliei, căci în vremea pătimirilor Domnului, Petru se lepădase de trei ori, zicând că nu-L cunoaște.
După Înălțarea Domnului la cer, El le-a spus apostolilor să aștepte făgăduința Tatălui, că Duhul Sfânt va veni peste ei. Toți apostolii așteptau această făgăduință și stăteau, după Înălțare, închiși în casă. Acolo a coborât Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, și toți s-au umplut de harul dumnezeiesc.
Apoi, au primit sorți pentru a merge să propovăduiască Evanghelia, iar lui Toma i-a căzut sorțul să meargă în India, în locuri foarte îndepărtate și cu oameni necredincioși.
Acolo, Toma a început să propovăduiască Evanghelia. Într-o zi, a văzut într-un loc o nuntă și s-a dus acolo. El era cu mintea și cu inima la Dumnezeu. Când a ajuns, era trist. Purta cu el Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Matei — cel dintâi care scrisese faptele lui Iisus.
La acea nuntă era o femeie care cânta frumos la chitară. Văzându-l pe Toma, și-a dat seama că nu este de acolo, ci din Țara Sfântă. A cântat versuri frumoase despre credința într-un singur Dumnezeu, cum credeau oamenii din Palestina. Toma s-a bucurat și i-a spus să mai cânte o dată.
Dar el nu se veselea ca ceilalți, pentru că era cu mintea și inima la Dumnezeu, gândindu-se cum să-L propovăduiască. Atunci, unul dintre cei de acolo l-a lovit pe Toma, zicându-i că la nuntă nu trebuie să stea trist, ci să se veselească. Iar Toma i-a răspuns: „Mâna aceasta care m-a lovit să se usuce, pentru că ai îndrăznit să faci aceasta!” Și îndată omul acela a murit. Cei de față l-au învinuit pe Toma și l-au dus înaintea judecătorului. Au adus un leu ca să-l pedepsească, dar leul nu l-a atacat pe Toma, ci l-a sfâșiat pe omul care murise.
Atunci, Toma s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, nu mă lăsa să fiu pedepsit pentru acest om care m-a lovit. Tu înviază-l pe el!” Și omul acela a înviat, mărturisind că cel care i-a redat viața este un trimis al lui Dumnezeu.
Astfel, Toma a continuat să propovăduiască Evanghelia, făcând multe minuni: mulți oameni au fost vindecați, iar chiar fiica împăratului a fost ridicată din boală prin rugăciunile sale.
După ce a propovăduit Evanghelia tuturor celor de acolo, a fost prins și pedepsit. A fost rănit și chinuit cu multe sulițe și obiecte ascuțite, și așa și-a dat sufletul mucenicește în mâinile lui Dumnezeu.
Astăzi îl prăznuim cu multă cinste, pentru că el este un mijlocitor al nostru, care ne ajută să înțelegem că, deși s-a îndoit, îndoiala lui a devenit o mărturie — pentru că L-a văzut pe Domnul cel Înviat.
Și acum, Toma, cel care din necredincios a devenit credincios, ne mărturisește că și noi, urmașii apostolilor și ai Mântuitorului Hristos, trebuie să fim neîncetat cu mintea și inima la Dumnezeu și să credem fără nicio îndoială.
Să rugăm pe Sfântul Apostol Toma și pe Sfânta Muceniță Erotiida să se roage pentru noi toți, ca să avem parte de bucurie, iertare, pace și dragoste, iar Dumnezeu să ne ajute în toate împrejurările vieții noastre.”
