Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a rostit sâmbătă, 13 septembrie, un cuvânt de învățătură după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Modele de credință și mijlocitori către Dumnezeu
ÎPS Teodosie a subliniat că Biserica Ortodoxă prăznuiește la această dată mai mulți sfinți care au devenit, prin viața și mărturisirea lor, pilde de urmat pentru credincioși.
„Astăzi, la înainte-prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci, cinstim mai mulți sfinți atât de importanți, adevărat modele, dar și mijlocitori ai noștri pentru viața cea duhovnicească”, a spus ierarhul.
Sfântul Cornelie Sutașul, păgânul devenit episcop și martir
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre viața Sfântului Cornelie Sutașul, păgân și comandant peste o sută de ostași, care a căutat adevărul și a primit botezul din mâinile Sfântului Apostol Petru.
„După aceea a fost ales și episcop și a avut parte de moarte martirică. Noi îl prăznuim astăzi pentru sfârșitul său martiric, pentru că a mărturisit credința creștină și așa și-a primit sfârșitul”, a amintit ÎPS Teodosie.
Sfântul Ioan de la Prislop, pustnicul care s-a jertfit în rugăciune
Un alt exemplu de viețuire duhovnicească evocat a fost Sfântul Ioan de la Prislop, ucenic al Sfântului Nicodim de la Tismana.
„Se ruga necontenit, iubea atât de mult pe Dumnezeu și rugăciunea îi era hrana cea mai importantă a sufletului său. […] Niște vânători l-au lovit cu o săgeată, crezând că este o jivină, și astfel și-a dat viața pentru Hristos”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a amintit că Sfântul Ioan a fost canonizat în 1992 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Mucenicii de la Dunăre, jertfitori pentru dreapta credință
Predica s-a oprit și asupra mucenicilor de la Dunăre, care au pătimit în vremea împăratului Liciniu. Printre aceștia se numără Iulian, Valentin, Zotic, precum și Macrobie și Gordian, exilați în Sciția Minor.
„Ei și-au ținut dreapta credință și, rămânând statornici, au fost judecați aspru să fie chinuiți până la moarte”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Valerian, singurul scăpat, a plâns la mormintele lor, dorindu-și și el moarte martirică, pe care a primit-o după trei zile, fiind numărat între sfinți.
Pregătire pentru sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci
La final, Înaltpreasfinția Sa a chemat credincioșii la rugăciune și pregătire sufletească pentru marea sărbătoare ce urmează:
„Astăzi este și înainte-prăznuirea Sfintei Cruci, pentru că se pregătește această sărbătoare atât de mare. De aceea avem nevoie să ne pregătim și noi.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 13 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi, la înainte-prăznuirea Înălțarii Sfintei Cruci, cinstim mai mulți sfinți atât de importanți, adevărat modele, dar și mijlocitori ai noștri pentru viața cea duhovnicească.
Sfântul Cornelie Sutașul a fost un păgân, soldat mai mare peste o sută de ostași, cum îi spune și numele. El s-a rugat să înțeleagă care este credința cea adevărată. Era vremea Sfinților Apostoli. Sfântul Apostol Petru, venind să învieze o credincioasă, Tabita, numită Căprioara, din Ioppe, i s-a arătat să meargă și mai departe, unde acest sutaș, care era un om drept, căuta adevărul.
A venit Sfântul Apostol Petru și l-a învățat care este dreapta credință și a primit botezul. După aceea a fost ales și episcop și a avut parte de moarte martirică. Noi îl prăznuim astăzi pentru sfârșitul său martiric, pentru că a mărturisit credința creștină și așa și-a primit sfârșitul.
Prăznuim și mai mulți sfinți români: Sfântul Ioan de la Prislop, din Hunedoara. Această mănăstire, Prislop, sau schit, a fost întemeiată de Sfântul Nicodim de la Tismana.
Aici a poposit Sfântul Ioan de la Prislop. Era un loc atât de abrupt. Și el, în stâncă, a săpat chilie cu dalta sa și îi plăcea să locuiască acolo, căci era un loc ferit unde nu putea nimeni să ajungă.
Se ruga necontenit, iubea atât de mult pe Dumnezeu și rugăciunea îi era hrana cea mai importantă a sufletului său. Căutând să facă și o fereastră la această chilie pe care și-o săpase în stâncă, niște vânători de pe celălalt mal au văzut mișcarea de acolo. Credeau că este vreo jivină și au tras cu arcul și cu săgeata și l-au lovit pe Ioan, care a murit din această rană primită prin săgeată.
Dar viața lui a rămas mai departe cunoscută de mulți, pentru care s-a rugat. Iar în anul 1992, Sfântul Sinod, văzând evlavia mare pentru acest cuvios părinte și pustnic, l-a canonizat.
Astăzi prăznuim și mai mulți mucenici de la Dunăre. În vremea împăratului Liciniu erau mari și aspre ordine ca oricine îndrăznea să slujească altui Dumnezeu decât zeilor pe care îi aveau romanii să fie pedepsit aspru. Aici erau patru îndrăzneți creștini și fruntași în biserică. Unul era diacon, altul citeț, și anume aceștia: Iulian, Valentin și Zotic. Au mai fost exilați aici doi creștini care erau în slujba împăratului: Macrobie și Gordian.
Au fost trimiși în Sciția Minor de către împăratul Liciniu și s-au unit cu cei patru mărturisitori din Dobrogea. Toți au fost duși la judecată. Dar ei și-au ținut dreapta credință și, rămânând statornici, au fost judecați aspru să fie chinuiți până la moarte.
Doi dintre ei au fost tăiați cu sabia, doi au fost puși într-un foc, iar Macrobie și Gordian au fost trimiși din nou în țara lor și acolo și-au primit sfârșitul. Singurul care a scăpat a fost Valerian. Acesta, venind la mormintele sfinților, a plâns mult, pentru că el era în altă parte când aceștia au fost condamnați la moarte și nu a putut să primească moartea martirică.
Plângea pentru cei care au murit în chinuri grele și zicea: „Voi acum mergeți la Stăpânul vieții și veți fi primiți. Rugați-vă și pentru mine, căci și eu mi-am dorit această mărturisire prin moarte martirică.” Și așa, plângându-i trei zile la mormânt, Valerian și-a primit și el sfârșitul ca un mucenic și este numărat împreună cu ceilalți.
Astăzi este și înainte-prăznuirea Sfintei Cruci, pentru că se pregătește această sărbătoare atât de mare. De aceea avem nevoie să ne pregătim și noi. Amin.”
