Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit marți, 28 aprilie, după Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, despre exemplul de credință al sfinților prăznuiți în această zi și despre rolul lor ca mijlocitori înaintea lui Dumnezeu.
Sfinții din cei 70 de ucenici și mucenicii din Dobrogea
Ierarhul a amintit că, în această zi, Biserica îi pomenește pe Sfinții Iason și Sosipatru, ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, dar și pe sfinții mucenici din neamul românesc: Maxim, Cvintilian și Dadas din zona Durostorumului.
Potrivit Arhiepiscopului Tomisului, cei doi ucenici apostolici „s-au unit în propovăduire și erau atât de râvnitori pentru dreapta credință”, vestind Evanghelia într-o perioadă de prigoană, când creștinii erau obligați să aducă jertfă idolilor.
Pentru refuzul lor, au fost întemnițați și supuși la chinuri, însă „cu bucurie răbdau toate și se rugau și pentru cei ce îi chinuiau”.
Convertirea Cherchirei și mucenicia celor patru
În predica sa, ierarhul a evocat și convertirea Cherchirei, fiica guvernatorului care îi prigonea, impresionată de răbdarea și credința lor.
După ce un tânăr trimis să o ademenească a murit și a fost readus la viață prin rugăciune, „mulți păgâni au început să creadă”, iar cei patru – Iason, Sosipatru, Cherchira și tânărul – au fost condamnați la moarte, primind mucenicia prin tăierea capului.
Mărturisirea mucenicilor de la Durostorum
Dioclețian a declanșat persecuțiile și în zona Durostorumului, unde sfinții Maxim, Cvintilian și Dadas au fost arestați pentru credința lor.
Aceștia au mărturisit înaintea dregătorilor că „aduc jertfă Dumnezeului Celui viu”, refuzând să se închine idolilor, chiar cu prețul vieții.
„Nu putem să aducem jertfă celor ce nu au viață”, au spus mucenicii, arătând că vor rămâne statornici în credință.
Chemare la recunoștință și credință
În încheiere, ÎPS Teodosie a subliniat că sfinții din primele veacuri creștine sunt modele vii pentru credincioși:
„Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit, din vremurile cele dintâi ale credinței noastre, mărturisitori și iubitori de Dumnezeu, care ne sunt ajutători și mijlocitori, ca frați mai mari ai noștri înaintea lui Dumnezeu.”
Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul acestora, pentru a dobândi Împărăția cerurilor.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 28 aprilie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, și în această zi avem sfinți dintre cei 70 de ucenici ai Mântuitorului, Iason și Sosipatru, dar avem și sfinți din neamul nostru: Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia, în zona Durostorumului.
Sfinții cei doi, Iason și Sosipatru, au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel. Deși erau din locuri diferite, ei s-au unit în propovăduire, erau atât de râvnitori pentru dreapta credință și propovăduiau peste tot. În vremea aceea era prigoană și erau cinstiți idolii. De aceea, în veacul întâi al Bisericii noastre, împărații romani, peste tot, cereau ca să fie pedepsiți creștinii care nu cinstesc idolii și toți să fie aduși să aducă jertfă idolilor.
Așa au fost aduși și cei doi și, nevoind să respecte porunca împăratului pământesc, ci numai pe cea a Împăratului ceresc, au fost puși în temniță și au fost scoși din temniță și chinuiți și bătuți. Dar ei, cu bucurie, răbdau toate și se rugau și pentru cei ce îi chinuiau și îi băteau.
Fiica eghemonului, care era pus să-i chinuiască, numită Cherchira, aceasta, văzând răbdarea, înțelepciunea și dragostea lor pentru Hristos, a crezut și ea în Dumnezeu cel adevărat. S-a mâniat acel guvernator și pe fiica lui a pus-o în temniță și, iată, cu ceilalți erau puși în așa fel încât să nu vorbească între ei.
Cherchira a fost luată în seamă de un tânăr păgân, pus de tatăl ei ca acesta să o ademenească, prin metodele lui, ca un tânăr care era dornic să se învoiască cu ea la viața aceea de plăceri vinovate. A venit asupra acelui bărbat o fiară și l-a lovit rău și a murit. Dar Cherchira s-a rugat și, rugându-se, acela a înviat și mulți păgâni au început să creadă.
Și i-au luat și pe Cherchira, și pe cel ce a înviat, că a început să creadă și acela care venise să o ademenească spre păcat. Toți cei patru au fost condamnați, li s-au tăiat capetele și așa și-au sfârșit viața lor prin mucenicie: cei doi, Iason și Sosipatru, Cherchira și tânărul care s-a făcut creștin și a fost chemat de Dumnezeu prin acea minune.
Ozovia este un sat în zona Durostorumului. Aici a ajuns prigoana împăratului Dioclețian și, iată, a trimis guvernatorii să-i cheme la ascultarea de porunca împărătească pe toți creștinii care nu aduc jertfă idolilor.
Cei trei au fost găsiți în satul lor, cum se rugau cu stăruință Dumnezeului Celui adevărat, și au venit doi guvernatori, Papsichie și Sesinie, și i-au luat de acolo și i-au dus la judecată în cetatea Durostorumului. Aceștia au fost puși să-și rostească întâi numele și un notar le-a scris numele și tot ce spuneau ei. Și ei au spus: „Noi aducem jertfă Dumnezeului Celui viu, Care ne-a răscumpărat”.
Dar aceștia, Sesinie și Papsichie, au zis: „Aduceți jertfă cum spunem noi, pentru că a murit preotul acestei zeițe și se va duce la cer, la împărăteasa cea mare, și acolo va sluji în ceruri, iar voi aduceți jertfă ca să fiți preoți ai celei care aici, pe pământ, este rânduită de împărat să fie cinstită cu jertfe”.
Și atunci s-au revoltat foarte mult și au zis cei trei mucenici: „Noi nu putem aduce jertfă decât Dumnezeului nostru”.
L-au luat întâi pe Maxim să aducă jertfă și n-a voit să aducă jertfă. De aceea, au venit și ceilalți, Cvintilian și Dadas, și au spus: „Noi, în fiecare zi, aducem jertfă Dumnezeului Celui viu, că nu putem să aducem jertfă celor ce nu au viață. Cea pe care voi o cinstiți a fost o femeie ușoară și nu poate fi împărăteasă în ceruri. De aceea, vom mărturisi adevărul chiar cu prețul vieții noastre”.
Și iată, au fost uciși cei trei mucenici străromâni: Maxim, Cvintilian și Dadas, și noi îi cinstim și le vom face și acatistul.
De aceea, mulțumim lui Dumnezeu că mereu ne-a cercetat și ne-a ajutat și ne-a dăruit, din vremurile cele dintâi ale credinței noastre, să avem parte de mărturisitori, de iubitori de Dumnezeu, care cu adevărat ne sunt nouă ajutători și mijlocitori, ca frați mai mari ai noștri înaintea lui Dumnezeu, în Împărăția cea cerească, de care să avem parte și noi cu toții.”
