Vineri, 3 octombrie 2025, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură despre viața și mărturisirea Sfântului Dionisie Areopagitul, episcopul Atenei.
Întâlnirea Sfântului Pavel cu filosofii atenieni
Ierarhul a explicat că Dionisie, mare filosof al vremii, a fost printre cei care L-au primit pe Hristos după predica Sfântului Apostol Pavel în Areopag:
„Sfântul Pavel, văzând în Atena un templu închinat «Zeului Necunoscut», a găsit prilej să le vorbească despre Hristos Cel Întrupat, Răstignit și Înviat. Filosofii L-au ascultat cu interes până la înviere, dar s-au arătat neîncrezători. Dionisie însă a înțeles și L-a întrebat pe Apostol: «Cine este acest Zeu Necunoscut pe care ni-L descoperi astăzi?»”.
Convertirea și botezul Sfântului Dionisie
ÎPS Teodosie a amintit că Apostolul Pavel i-a descoperit adevărul despre Dumnezeul Cel Unul în Treime, iar Dionisie a primit botezul împreună cu familia sa:
„Dionisie a dorit să aibă parte de răscumpărare și a fost botezat împreună cu soția și copiii lui. L-a urmat pe Sfântul Apostol Pavel trei ani, și, văzând pregătirea lui, Pavel l-a hirotonit episcop al Atenei.”
Mărturisirea până la moarte
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că Sfântul Dionisie a fost nu doar episcop, ci și mucenic:
„La aproape 100 de ani, călăii au hotărât să-i taie capul pentru îndrăzneala de a-L vesti pe Hristos. O minune mare s-a făcut atunci: luându-și capul în mâini, a mers câțiva pași și l-a dăruit unei femei, semn al puterii lui Dumnezeu în sfinți.”
Învățătură pentru credincioși
În încheiere, ÎPS Teodosie a îndemnat pe credincioși să urmeze pilda Sfântului Dionisie Areopagitul:
„El a murit ca episcop și mucenic, primind cununa cea mai strălucitoare – cununa mucenicilor. Să ne rugăm și noi bunului Dumnezeu să primească rugăciunile noastre, căci fără sfințenie nimeni nu-L va putea vedea pe Domnul.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 3 octombrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, între sfinții de astăzi, îl distingem în mod special pe Sfântul Dionisie Areopagitul, episcopul Atenei. Acesta era din cetatea Atenei. Învățase filosofia și timp de 25 de ani a fost mare dregător. Era oarecum stăpânul Atenei.
El era inițiat în învățătura filosofiei, în învățăturile cele înalte, ale vorbirii frumoase și în altele care se cultivau atunci. Deși Roma era capitala Imperiului, Atena era capitala filosofilor, a celor cu grăire frumoasă, și acolo, în Areopag, se adunau adeseori cei ce voiau să lumineze poporul cu înțelepciunea lor.
Știind Sfântul Apostol Pavel aceasta, a venit și el în Areopag. Ucenicii săi i-au anunțat venirea și au vorbit atenienilor despre cât de mult fusese ascultat Apostolul în cetățile prin care trecuse. De aceea s-au adunat și aici, în Areopag, mulți oameni doritori de înțelepciune și să asculte pe cei ce vorbesc frumos.
Înainte de a vorbi, Sfântul Pavel a văzut mai multe temple în Atena și a observat și un templu închinat „Zeului Necunoscut”. A găsit bun prilej să le vorbească despre Hristos, pe care nu-L cunoșteau atenienii. Cuvântul său era plin de înțelepciune, pentru că Sfântul Pavel cunoștea filosofia și poezia de până atunci. El a citat chiar și din poeții și filosofii vremii: „Într-un singur Dumnezeu noi suntem”.
Și astfel, vorbind cuceritor despre „Zeul Necunoscut” căruia atenienii îi închinaseră un templu, le-a spus: „V-am văzut oameni evlavioși, care vă închinați și aduceți jertfe. Și iată, am văzut că aveți și un templu închinat Zeului Necunoscut. Pe Acesta vi-L vestesc eu astăzi, pe care necunoscându-L, I-ați pregătit un templu”.
Și a început să vorbească nu despre altcineva, ci despre Hristos, Cel care i s-a descoperit pe calea Damascului și care L-a chemat să fie purtător al numelui Său la neamuri. Între aceste neamuri aleși erau atenienii, iubitori de filosofie. Filosofii greci avuseseră intuiția că Dumnezeu trebuie să fie unul, și nu atâtea „mărunțișuri”, idoli cărora le închinau statui și chipuri, dar care de fapt întruchipau patimi omenești.
Dionisie, care învățase multă filosofie, nu doar în Atena, ci și în Egipt și în alte părți, pentru a aduna învățături cât mai bogate, L-a ascultat cu nesaț pe Sfântul Apostol Pavel. Toți atenienii au ascultat, dar mai ales Dionisie a rămas pătruns de cuvânt. Apostolul le-a spus că Acesta, Hristos, coborând din cer, S-a întrupat, a pătimit, a murit, a înviat și S-a suit la cer. „Eu am venit să mărturisesc aceasta, căci nu L-am văzut pe pământ, dar L-am văzut în cer, și El a înviat, ca și noi oamenii să avem parte de înviere și să trăim cu El în veșnicie.”
Filosofii care îl ascultau, când au auzit de înviere – că ei nu vorbeau de înviere, ci numai de înțelepciune –, au zis: „Te vom asculta și altădată”. Ei priveau doar înțelepciunea cea vremelnică, o știință înaltă a cuvântului, a filosofiei, dar nu vorbeau despre o altă viață, despre viața cea viitoare și veșnică, despre care mărturisea Sfântul Pavel.
Însă, Dionisie, care era un filosof al Atenei, dar care adunase învățături și din Egipt și Mesopotamia, nu s-a desprins de Sfântul Apostol Pavel și l-a întrebat: „Ce ai vrut să spui despre Zeul Necunoscut? Cine este acest Zeu Necunoscut despre care ai vorbit și pe care cei mai mulți nu te-au înțeles, că ai vorbit despre învierea oamenilor? Cine este acest Zeu Necunoscut pe care ai binevoit să ni-L descoperi astăzi?”.
Atunci Sfântul Apostol Pavel i-a înfățișat cu de-amănuntul cum cerul și pământul aparțin unui singur Dumnezeu. Și i-a vorbit că acest Dumnezeu este iubire și că Tatăl L-a născut pe Fiul și L-a purces pe Sfântul Duh. Și după ce oamenii cei dintâi au greșit, Tatăl a trimis pe Fiul Său pe pământ să ia trup, căci Dumnezeu este fără de trup, mai presus de toate cele materiale. În trup, Fiul a pătimit și a murit pentru neamul omenesc, ca să-l răscumpere din păcat și din moarte. Coborând la iad, a eliberat pe strămoși, iar înviind din morți S-a înălțat la ceruri, ca să primească acolo pe toți cei ce Îi urmează.
Atunci, Dionisie a început să priceapă învățătura lui Hristos de care vorbea Sfântul Apostol Pavel și a zis: „Ce să fac ca să am și eu parte de această răscumpărare, căci toți avem păcatul strămoșesc și alte păcate pe care le-am săvârșit?”. L-a lămurit Sfântul Apostol Pavel că fără primirea botezului – care aduce moartea și învierea împreună cu Hristos, pentru că botezul înseamnă să mori cu Hristos și să învii cu El – nu poți să te faci părtaș lui Hristos.
Și a înțeles Dionisie. Nu numai el s-a botezat, ci i-a adus la Sfântul Apostol Pavel și pe soția sa, și pe copiii săi, și toată casa lui. Și iată, cu toții s-au botezat. Dionisie l-a urmat apoi pe Sfântul Apostol Pavel trei ani, peste tot pe unde a mers, și a învățat, și și-a însușit o învățătură vie și puternică. Știind că este pregătit să păstorească credincioși, Sfântul Pavel l-a hirotonit episcop și l-a așezat episcop al Atenei.
Dionisie a fost mulți ani episcop al Atenei. A lăsat în locul său un alt episcop, apoi s-a dus la Roma și de acolo a plecat în alte părți, în Galia, în Franța, unde a propovăduit. Dar pentru că acolo erau mulți potrivnici, în timpul împăratului Domițian a suferit moarte martirică.
El a fost pus la mare încercare, dar prin cuvântul său și prin rugăciunile Sfântului Dionisie Areopagitul se săvârșeau multe minuni, iar mulți oameni înțelegeau și primeau învățătura cea dreaptă.
Dar iată, călăii au vrut să-l extermine și să-i aducă moartea. Avea aproape 100 de ani și s-au gândit să-l judece și să-i taie capul pentru îndrăzneala lui de a aduce un Dumnezeu „străin” și de a nu cinsti zeii care erau după porunca împărătească. Și i-au tăiat capul.
Ce frumos spune cronicarul: o minune mare s-a făcut, pentru că el, neavând capul lipit de trup, l-a luat în mâinile sale și a mers câțiva pași, apoi l-a dăruit unei femei ca să-l aibă în casa sa.
Astfel, Sfântul Dionisie Areopagitul a murit la adânci bătrâneți, ca episcop, dar și mucenic, pentru că Dumnezeu a vrut să-i facă parte de cununa cea mai strălucitoare, iar cununa cea mai strălucitoare este a mucenicilor.
Să ne rugăm bunului Dumnezeu să primească și rugăciunile noastre.”
