ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit luni, 30 martie, un cuvânt de învățătură după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, în care a evidențiat puterea credinței statornice și a rugăciunii, ilustrate prin viața Sfântului Ierarh Ipatie al Gangrei.
Sfântul Ipatie – apărător al credinței și făcător de minuni
În centrul predicii, ierarhul a prezentat viața Sfântului Ipatie ca model de slujire, jertfă și credință neclintită. Participant la Sinodul I Ecumenic, sfântul a fost un apărător al dreptei credințe, dar și un mare rugător, prin care Dumnezeu a lucrat numeroase minuni.
„Acesta a făcut parte din soborul celor 318 Părinți de la Sinodul I Ecumenic și era mare apărător al dreptei credințe, dar era și un mare rugător, încât prin rugăciunile sale se făceau multe minuni, iar oamenii erau eliberați de duhuri necurate, vindecați de boli”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a amintit și minunea îndulcirii apelor amare din Gangra, precum și numeroasele vindecări săvârșite prin rugăciunea sfântului, subliniind grija sa permanentă față de credincioși.
Minunea balaurului și credința împăratului
Un moment aparte al predicii a fost evocarea unei minuni petrecute la Constantinopol, unde, potrivit relatării, un balaur ajunsese să stăpânească palatul imperial, provocând teamă și neputință.
„Și Sfântul Ipatie i-a spus: «Trebuie să crezi ca să te izbăvești de acest balaur»”, a relatat ierarhul, arătând că izbăvirea a venit prin credință și rugăciune.
Prin intervenția sfântului, balaurul a fost nimicit, iar împăratul și poporul au fost eliberați, ceea ce a adus bucurie și întărire în credință pentru toți cei care au fost martori la această minune.
Lupta cu erezia și cununa muceniciei
ÎPS Teodosie a subliniat că viața Sfântului Ipatie nu a fost lipsită de încercări, acesta fiind prigonit de eretici pentru apărarea dreptei credințe.
„Rămâneți cu Dumnezeu, că El ne-a lămurit credința. Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Fiul lui Dumnezeu”, le spunea sfântul celor rătăciți.
Pentru această mărturisire, a fost supus la chinuri cumplite, bătut, aruncat în prăpastie și, în cele din urmă, ucis, după ce a iertat pe cei care l-au chinuit, urmând exemplul Sfântului Arhidiacon Ștefan.
Chemare la creștere duhovnicească
În final, Arhiepiscopul Tomisului a adresat credincioșilor un îndemn direct la viață duhovnicească autentică, centrată pe credință, iubire și rugăciune:
„Să ne rugăm ca Sfântul Ipatie să ne aducă și nouă vindecare de toate bolile care sunt asupra noastră și, mai ales, să ne ajute să sporim în credință, în nădejde, în dragoste, în rugăciunea către Dumnezeu”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Ierarhul a încheiat prin a încuraja întărirea reciprocă în credință și slujirea lui Dumnezeu în orice timp și în orice loc, ca temelie a unei vieți creștine autentice.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 30 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, prăznuim un mare sfânt, Sfântul Ipatie, episcopul Gangrei. Acesta a făcut parte din soborul celor 318 Părinți de la Sinodul I Ecumenic și era mare apărător al dreptei credințe, dar era și un mare rugător, încât prin rugăciunile sale se făceau multe minuni, iar oamenii erau eliberați de duhuri necurate, vindecați de boli și aveau cu toții bucurie mare prin acest sfânt ierarh, care purta grijă de păstoriții săi.
Iată, se aflau acolo, la Gangra, niște ape amare. Sfântul Ipatie s-a rugat îndelung și L-a rugat pe Bunul Dumnezeu să îndulcească acele ape amare. Și, cu adevărat, Dumnezeu l-a ascultat și așa a făcut. Mulți bolnavi veneau cu suferințele lor, iar Sfântul Ipatie se ruga pentru ei și toți plecau sănătoși.
Și iată, mare minune s-a făcut mai ales la palatul împărătesc din Constantinopol. Pentru că, iată, fiul împăratului Constantin cel Mare, Constanție, care era atunci la Constantinopol, avea o mare frică. Acolo a apărut un balaur, nu știa nimeni de unde. Și acesta a intrat înăuntru și nu mai putea intra nimeni, stătea în ușă și nu știa împăratul ce să mai facă, cum să scape de acest balaur.
A auzit despre Sfântul Ipatie și a trimis scrisori să vină la el, să-l ajute, că nimeni nu a putut să-l ajute. S-au rugat mai mulți preoți și ierarhul de la Constantinopol, dar balaurul nu a plecat de acolo. A venit Ipatie de la Gangra, iar împăratul l-a întâmpinat cu mare cinste, a căzut în genunchi și i-a spus: „Ajută-mă să scap de acest balaur, pentru că nu pot să ajung nici la vistieriile împărătești, nicăieri, și nu mai putem sta în palat, că acesta este stăpânul. Nu știu de unde a venit.”
Și Sfântul Ipatie i-a spus: „Trebuie să crezi ca să te izbăvești de acest balaur.” Și a zis: „Cred, dar nu pot să am puterea sfinției tale. Ajută-mă, cum ai ajutat mulțime de creștini.”
Și iată, a intrat cu toiagul său acolo, în palat, iar balaurul voia să se opună, dar toiagul l-a pus în gura balaurului și a poruncit să se facă foc mare și i-a spus balaurului: „În acel foc să te duci, dacă vrei să nu fii mai rău chinuit.” Și balaurul s-a dus în focul acela pe care l-au pregătit la porunca Sfântului Ipatie și acolo s-a sfârșit. Și s-a eliberat împăratul Constanție, iar mulți oameni au văzut această minune.
Bucurie mare a avut împăratul și tot poporul, care se temea să mai ajungă acolo din cauza acelui balaur.
Alte multe minuni a făcut Sfântul Ipatie, dar satana era foarte potrivnic celui ce făcea minuni și învăța dreapta credință. Pentru că mai erau arieni de la Sinodul întâi ecumenic, urmași ai lui Arie, care erau împotriva dreptei credințe.
Sfântul Ipatie îi certa pe toți și le spunea: „Rămâneți cu Dumnezeu, că El ne-a lămurit credința. Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Fiul lui Dumnezeu. Nu vă luați după învățăturile cele greșite.”
De aceea, mulți eretici îl pizmuiau și, când mergea pe cale, iată, l-au întâmpinat, mergea spre casă și l-au luat la bătaie și l-au bătut în diferite chipuri. Iar Sfântul Ipatie a fost aruncat și în prăpastie și de acolo a ieșit, și iarăși l-au bătut și l-au închis într-o închisoare, iar sfântul și-a revenit; era ca mort și a revenit și s-a rugat, zicând: „Doamne, nu le socoti călăilor mei păcatul acesta.”
L-au bătut cu pietre, ca pe Sfântul întâi Arhidiacon Ștefan, și, asemenea lui, s-a și rugat. După aceea, o femeie rea, urând pe sfânt pentru credința lui, că era necredincioasă, a luat o piatră ascuțită și l-a lovit în cap, iar sfântul, cu adevărat, atunci a murit.
Dar creștinii i-au luat trupul și l-au dus într-un loc de cinste. Și iată, ducându-l în acel loc de cinste, mulți veneau la mormântul său și se făceau multe minuni și vindecări, ca în timpul vieții lui.
De aceea a rămas Sfântul Ipatie cunoscut pentru credința sa, pentru dragostea față de Dumnezeu, dar și față de oameni, că pe mulți i-a vindecat și i-a ajutat.
Amintirea Sfântului Ipatie a rămas ca o lumină și el este un sfânt mijlocitor pentru noi toți, ca și ceilalți sfinți pomeniți astăzi împreună cu el.
Să ne rugăm ca Sfântul Ipatie să ne aducă și nouă vindecare de toate bolile care sunt asupra noastră și, mai ales, să ne ajute să sporim în credință, în nădejde, în dragoste, în rugăciunea către Dumnezeu.
Să avem tot timpul bucuria de a ne întări unii pe alții în credință, ca să slujim lui Dumnezeu în toată vremea și în tot locul.”
