Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit luni, 27 aprilie, despre importanța urmării sfinților și a statorniciei în credință, în predica rostită după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Sfântul Simeon, model de răbdare și mărturisire
În cuvântul său, Înaltpreasfinția Sa a evidențiat viața Sfântului Simeon, Patriarhul Ierusalimului, urmaș al Sfântului Iacob, fratele Domnului.
Ierarhul a arătat că Sfântul Simeon a trecut prin mari încercări, mai ales în contextul distrugerii Ierusalimului de către romani, dar a rămas statornic în credință și a întărit comunitatea creștină.
„A avut multe de suferit de la iudei și de la păgâni, dar Dumnezeu i-a dat putere și răbdare să rabde toate”, a subliniat Arhiepiscopul Tomisului, amintind că sfântul a primit moarte mucenicească prin răstignire, la vârsta de 120 de ani.
Ucenicii din cei 72 și misiunea lor
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a vorbit și despre trei dintre cei 72 de ucenici ai Mântuitorului – Aristarh, Zinon și Marcu – care au devenit ierarhi și au propovăduit Evanghelia în diferite regiuni.
Aceștia „au întemeiat episcopii, au hirotonit preoți și au păstrat credința vie”, a arătat ierarhul.
Sfântul Ioan Mărturisitorul, apărător al icoanelor
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a evocat figura Sfântului Ioan Mărturisitorul, care a apărat cinstirea icoanelor în vremea prigoanei iconoclaste.
Acesta a subliniat că întruparea Mântuitorului este temeiul icoanei: „Dacă Fiul lui Dumnezeu, Cel nevăzut, S-a făcut om, atunci El este icoana Tatălui”.
Îndemn la urmarea sfinților
În încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să rămână statornici în credință și să urmeze exemplul sfinților.
„Să rămânem cu adevărat ucenici ai lui Hristos, urmând sfinților, care sunt frații noștri mai mari și care au ajuns în Împărăția lui Dumnezeu”, a transmis ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 27 aprilie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim mai mulți sfinți. Primul pomenit este Sfântul Simeon, Patriarh al Ierusalimului. Acesta a fost succesorul rudeniei sale, Iacob, fratele Domnului.
Când bătrânul Iosif, împreună cu Preacurata Fecioară Maria, s-a întors din Egipt, iată că o rudă a lor, Maria, s-a căsătorit cu Cleopa, frate al lui Iosif. La evrei, cuvântul „frate” este folosit nu doar pentru frați de trup, ci și pentru rude apropiate, verișori. Astfel, acesta s-a căsătorit cu Maria și a avut fiu pe cel pe care astăzi îl prăznuim, Simeon.
După ce Sfântul Iacob, ruda Domnului, care a fost ales primul ierarh al Ierusalimului, căruia Mântuitorul Hristos i-a dictat prima Liturghie – căci prima Liturghie în Biserica creștină ortodoxă, căci ortodoxă a fost de la început, iată că acesta a fost autorul primei Liturghii, Sfântul Iacob.
Dar el propovăduia cu mult zel Evanghelia, iar cei potrivnici Evangheliei l-au suit pe aripa templului și l-au aruncat de acolo. Pentru că nu a murit, l-au lovit în cap cu un lemn și l-au omorât, iar în locul acestui Iacob a ajuns ierarh al Ierusalimului Simeon.
Acest Simeon a avut parte în viața sa de momente foarte grele. După ce a fost ales episcop al Ierusalimului, în anul 70, au venit trupele romane, conduse de Titus și Vespasian. După cum a prorocit Mântuitorul, nu a rămas piatră pe piatră din clădirea templului și din toate celelalte clădiri pe care le admirau ucenicii Domnului – iată că s-a împlinit aceasta.
Au venit romanii, iar Simeon, împreună cu creștinii care erau atunci în Ierusalim, s-au dus dincolo de Iordan și acolo și-au continuat slujirea lor către Hristos Mântuitorul. Dar după ce romanii au plecat și au lăsat dărâmăturile acolo, iată că Sfântul Simeon s-a întors la Ierusalim și și-a continuat misiunea sa de ierarh.
A avut multe de suferit de la iudei și de la păgâni, dar Dumnezeu i-a dat putere și răbdare să rabde toate. Pe creștinii care erau râvnitori îi primea, aceștia stăteau ascunși și se rugau, iar Sfântul Simeon adeseori a fost chemat, bătut și chinuit, dar Dumnezeu i-a dat și răbdare, și sănătate, și l-a vindecat de toate rănile.
A trăit până în vremea împăratului Traian și a murit la vârsta de 120 de ani, primind moarte mucenicească prin răstignire. A lăsat o moștenire atât de frumoasă, încât Ierusalimul nu a rămas fără ierarhi, cu toate că au fost dărâmate templul și toate clădirile cele mai de seamă ale cetății.
Acest Sfânt Simeon a rămas o pildă vie pentru toți preoții și creștinii din Ierusalim. De aceea îl pomenim cu mare evlavie, ca pe unul căruia Dumnezeu i-a hărăzit ani mulți să fie străjer al Ierusalimului.
Tot astăzi prăznuim, dintre cei 72 de ucenici, trei dintre ei, care au fost ridicați la rangul de ierarhi și au propovăduit Evanghelia pretutindeni.
Ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, dintre care este pomenit Aristarh în Epistola către Romani, precum și ceilalți doi, Zinon și Marcu – nu Evanghelistul Marcu, ci un alt ucenic Marcu, dintre cei 72. Și aceștia și-au împlinit misiunea, au dus propovăduirea Evangheliei în locurile unde au fost trimiși, au întemeiat episcopii, au hirotonit preoți și au păstrat credința vie.
Sfântul Ioan Mărturisitorul a trăit mai târziu, în vremea împăratului Leon, prigonitorul icoanelor. El a fost monah, născut din părinți credincioși, și s-a retras pentru a duce o viață liniștită. Însă, când a început prigonirea icoanelor, nu a rămas în mănăstire, ci a ieșit și a propovăduit, spunând tuturor că icoanele nu sunt idoli.
El mărturisea că, dacă Fiul lui Dumnezeu, Cel nevăzut și necuprins, S-a făcut om, atunci El este icoana Tatălui. De asemenea, a arătat că Însuși Hristos a făcut prima icoană, atunci când, pe mahrama Veronicăi, pe care aceasta I-a dat-o când era plin de sudoare din cauza chinurilor, Și-a imprimat chipul, devenit făcător de minuni. Această icoană o avem reprezentată deasupra Sfintelor Uși în fiecare biserică.
Sfântul Ioan Mărturisitorul a propovăduit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și icoana Tatălui. A avut multe prigoniri, dar acestea l-au întărit să vorbească și mai mult curaj. A primit moartea după multe suferințe, dar a rămas cu bucuria că Hristos i s-a întipărit în inimă ca o icoană vie, iar această icoană a lui Hristos a împărtășit-o multor credincioși.
Pentru rugăciunile acestor sfinți, să fim și noi mângâiați, având mijlocitori în ceruri. Să-i avem pe toți în dorința noastră de a fi mijlocitori către Părintele Cel Ceresc.
De aceea se cuvine să ne rugăm și noi ca bunul Dumnezeu să ne întărească în credința cea vie și mărturisitoare și să rămânem cu adevărat ucenici ai lui Hristos, urmând sfinților, care sunt frații noștri mai mari și care au ajuns în Împărăția lui Dumnezeu. Să ne rugăm să ajungem și noi.”
