Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre importanța statorniciei în credință și despre modelele de jertfă oferite de sfinți, în predica rostită vineri, 24 aprilie, după Sfânta Liturghie, la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Hârșova, județul Constanța.
Slujba a fost oficiată în prezența unui sobor numeros de preoți din Protoieria Carsium, iar ierarhul a subliniat, în cuvântul său, că viața creștină trebuie întemeiată pe credință autentică și mărturisită cu curaj, indiferent de încercări.
Modele de mărturisire: mucenicii și sfinții Dobrogei
În predică, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața și jertfa sfinților mucenici Pasicrat și Valentin, originari din Dobrogea, care au ales să-L mărturisească pe Hristos cu prețul vieții.
„Au fost amenințați să înceteze mărturisirea lui Hristos și să aducă jertfă idolilor, dar nu s-au supus. Dimpotrivă, L-au mărturisit și mai mult pe Hristos”, a spus ierarhul, arătând că fidelitatea lor i-a condus la mucenicie și la cununa cerească.
De asemenea, ÎPS Teodosie a vorbit despre Sfântul Sava Stratilat, care, deși era conducător de oaste, a renunțat la rangul său pentru a rămâne credincios lui Hristos. Exemplul său i-a determinat și pe soldații aflați sub comanda sa să primească credința creștină și să accepte martiriul.
Puterea rugăciunii și viața ascetică
Un alt model prezentat a fost cel al Sfintei Cuvioase Elisabeta, cunoscută pentru viața sa de nevoință și pentru darul vindecărilor.
„Toți bolnavii care veneau la ea primeau ajutor: ea se ruga, iar aceștia se vindecau”, a arătat ierarhul, subliniind că viața de rugăciune neîncetată aduce roade duhovnicești și binecuvântare.
ÎPS Teodosie a evidențiat și smerenia sfintei, care, deși trăia în asceză aspră, a devenit izvor de mângâiere și vindecare pentru cei aflați în suferință.
Apărătorii credinței din Transilvania
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a amintit de sfinții mărturisitori din Transilvania – Ilie Iorest, Sava Brancovici și Iosif din Maramureș – care au apărat Ortodoxia în fața presiunilor confesionale din secolele XVII–XVIII.
Ierarhul a subliniat că acești sfinți au fost „mari mărturisitori ai dreptei credințe”, care au suferit închisoare și persecuții, dar nu au renunțat la credința lor.
De asemenea, a fost evocată reîntregirea Bisericii din Transilvania în anul 1948, sub Patriarhul Iustinian Marina, ca rod al rugăciunilor și jertfei acestor mărturisitori.
Îndemn la statornicie în credință
În încheiere, ÎPS Teodosie a adresat un apel ferm către credincioși de a pune credința mai presus de orice:
„Să nu iubim nimic altceva mai mult decât dreapta credință, care este comoara cea mai scumpă a sufletelor noastre.”
Ierarhul a îndemnat la rugăciune și la urmarea exemplului sfinților, arătând că aceștia rămân mijlocitori pentru credincioși și modele vii de trăire creștină autentică.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 24 aprilie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, din Hârșova, județul Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacucernice părinte consilier, preacucernici părinți protoierei, preacucernice părinte paroh, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, am poposit astăzi și am slujit în mijlocul dumneavoastră, împreună cu un mare sobor de peste 20 de preoți, iar alții au participat și s-au împărtășit. Ne aflăm în Protoieria Carsium.
Astăzi, Sfânta Biserică ne pune înainte chipuri de sfinți atât de valoroși. Este vorba de sfinții mucenici Pasicrat și Valentin, din părțile Dobrogei noastre, și de Sfântul Sava Stratilat.
Acești mucenici, Pasicrat și Valentin, au fost mărturisitori ai dreptei credințe în veacul al III-lea. Au fost amenințați să înceteze mărturisirea lui Hristos și să aducă jertfă idolilor, dar nu s-au supus. Dimpotrivă, au mărturisit și mai mult pe Hristos. De aceea au fost muceniciți, fiind decapitați, și astfel s-au încununat și au ajuns în ceruri.
Sfântul Sava Stratilat, așa cum îi arată și numele, era căpetenie de oștire. Era credincios și a fost chemat să aducă jertfă idolilor, dar el era creștin. Fiind conducător peste 70 de soldați, a ales să renunțe la rangul său și să mărturisească: „Eu Îl mărturisesc pe Hristos și nu pot să mă lepăd de El, pentru că El este viața mea.”
A fost supus la chinuri grele. El spunea: „Suport orice chin, pentru că nu sunt singur. Hristos, Care a primit moartea pentru noi pe cruce, ne întărește pe noi, cei ce Îl mărturisim.”
Și atunci l-au supus la chinuri groaznice. El le-a spus: „Suport orice chin, pentru că nu sufăr singur. Hristos a primit moarte pentru noi prin răstignire pe cruce, iar pe noi, cei ce Îl mărturisim în suferință, ne întărește. Suferim împreună cu El, Cel care a suferit pentru noi.”
Și iată, l-au pus la munci grele, l-au bătut și l-au rănit. După aceea, l-au aruncat într-un vas cu smoală și pucioasă fierbinte, dar el a ieșit de acolo nevătămat. L-au bătut atât de mult încât trupul său era numai răni, dar el s-a rugat, iar Dumnezeu a trimis îngerul Său și l-a vindecat.
Soldații săi, văzând aceasta, au devenit și ei creștini. Iar ighemonul i-a întrebat: „Voi ce ziceți? Iată, el este condamnat la moarte. Voi să vă despărțiți de el, dacă vreți să trăiți.” Dar ei au răspuns: „Noi nu am fost creștini, dar, după ce am văzut minunile, acum credem și noi în Hristos, precum căpetenia noastră, Sava.”
Și astfel, celor 70 de soldați li s-au tăiat capetele, iar Sfântul Sava Stratilat a fost aruncat în apă, cu o piatră legată de gât. S-a rugat și astfel și-a dat sufletul lui Dumnezeu, iar îngerii au venit și i-au luat sufletul.
Sfânta Cuvioasă Elisabeta a fost născută din părinți credincioși, după multe rugăciuni. Din copilărie a fost credincioasă și dorea să postească, hrănindu-se doar cu ierburi. Deși provenea din părinți înstăriți, iubindu-L pe Hristos, și-a făcut o haină din păr aspru și s-a dus la mănăstire, unde a viețuit în nevoință.
În viața ei nu a gustat vin și nici mâncare cu untdelemn. A fost o mare postitoare și a ținut posturi îndelungate, inclusiv de 40 de zile, în mai multe rânduri.
De aceea, Dumnezeu i-a dat daruri mari, pentru că nu-și înceta niciodată rugăciunea. Toți bolnavii care veneau la ea primeau ajutor: ea se ruga, iar aceștia se vindecau.
Astfel, Sfânta Elisabeta, în cele din urmă, s-a retras într-un munte, unde a viețuit în rugăciune neîncetată. Îngerul era cu ea, iar creștinii care veneau la ea primeau alinare și bucurie, iar bolnavii – vindecare. Trei ani de zile nu a privit la cer; se ruga privind, în smerenie, doar pământul, dar cu ochii sufletului vedea cele cerești.
Și-a cunoscut sfârșitul și u venit fecioarele și monahiile care o iubeau mult și au asistat-o atunci când ea și-a prevăzut plecarea. Au văzut o lumină mare coborând asupra ei, iar ea s-a bucurat. A fost pentru prima dată când a zâmbit, iar cele care erau cu ea au văzut aceasta: a zâmbit pentru că îngerii trimiși de Dumnezeu veniseră să-i ia sufletul.
După ce i-au îngropat trupul, la mormântul ei s-au săvârșit multe minuni, iar mulți bolnavi au venit și s-au vindecat, chiar și după plecarea ei din această viață.
Astăzi prăznuim și mari ierarhi din Transilvania: sfinții mărturisitori Ilie Iorest și Sava Brancovici, mitropoliții Transilvaniei, precum și pe Sfântul Iosif, ierarhul Maramureșului.
Acești sfinți s-au născut la începutul secolului al XVII-lea. Unul dintre ei s-a născut în părțile Năsăudului, altul în inima Transilvaniei, aproape de capitala istorică Alba Iulia, iar altul în Maramureș.
Ilie a fost numele de botez al Sfântului Ilie Iorest, Mitropolitul Transilvaniei. Acesta a venit la Mănăstirea Putna, unde a primit numele de Iorest și a devenit călugăr. Era foarte râvnitor în a cunoaște învățăturile credinței și în a se ruga așa cum se cuvine.
Transilvania era, în acea vreme, puternic încercată de mișcarea calvină a protestanților, care încercau să-i atragă pe creștinii ortodocși la această erezie, promovând învățături precum predestinația și interpretarea simbolică a tainelor, nu lucrarea lor reală.
De aceea, acești ierarhi au fost mari mărturisitori ai dreptei credințe. De asemenea, Sfântul Sava Brancovici, care din botez s-a numit Simeon, iar în călugărie a primit numele Sava, a fost și el un mare mărturisitor. Au fost închiși, bătuți și chinuiți, dar nu s-au lepădat de credință.
Ei sunt mărturisitorii dreptei credințe și îi avem ca mijlocitori în ceruri, pe cei care au apărat dreapta credință și au străbătut sate și orașe, învățându-i pe creștini să nu primească o altă credință și să rămână statornici în credința părinților lor.
La fel a făcut și mărturisitorul Iosif, ierarhul Maramureșului. Era din Ineu, a primit la botez numele Ioan, iar în călugărie s-a numit Iosif. A fost un mare mărturisitor și a întărit pe maramureșeni să rămână statornici și să nu cedeze în fața ispitelor și presiunilor venite din partea autorităților de la Viena, care urmăreau nu doar stăpânirea teritoriului, ci și schimbarea credinței.
Acești ierarhi au trezit conștiința credincioșilor, pentru ca neamul transilvănenilor și al maramureșenilor să rămână neîntinat în credință.
Deși, între anii 1698–1701, s-a produs o uniație forțată, mulți dintre transilvăneni au rămas ortodocși în inimă, chiar dacă, formal, erau trecuți la Biserica unită cu Roma.
De aceea, în anul 1948, sub Patriarhul Iustinian Marina, care a mers la Alba Iulia, s-a refăcut unitatea de credință a transilvănenilor, iar Biserica a revenit la matca sa, cea ortodoxă. Greco-catolicii au rămas doar 1%.
De aceea ne bucurăm că acești mărturisitori, care s-au rugat în ceruri pentru nepoții și strănepoții lor, au avut un rod atât de mare, încât, în anul 1948, Biserica s-a reîntregit sub Patriarhul Iustinian Marina, care a fost un mare luptător pentru dreapta credință.
Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute pe toți să fim mărturisitori ai dreptei credințe. Iar Sfântul Sava Stratilat, Sfânta Cuvioasă Elisabeta, sfinții mucenici Pasicrat și Valentin, precum și mărturisitorii Ilie Iorest, Sava Brancovici, Simion Ștefan și Sfântul Iosif din Maramureș să ne fie nouă rugători în ceruri, pentru a nu iubi nimic mai mult decât dreapta credință, care este comoara cea mai scumpă a sufletelor noastre.”
