Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a rostit marți, 31 martie, un cuvânt de învățătură cu puternic accent duhovnicesc, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța. În centrul predicii s-a aflat pilda Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, model desăvârșit de pocăință și întoarcere la Dumnezeu.
Pilda pocăinței totale
ÎPS Teodosie a subliniat caracterul radical al convertirii acestei mari sfinte, arătând că viața ei reprezintă un exemplu unic de lepădare de păcat și de apropiere deplină de Dumnezeu:
„Sfânta Maria Egipteanca este cea mai grăitoare pildă de pocăință, de întoarcere de la rău la bine, de întoarcere totală spre Dumnezeu, cu iubire și cu jertfă deplină pentru răscumpărarea tuturor păcatelor. Ce trebuie să observăm? Să ne oprim de la păcat cât mai repede și cât mai deplin. Pentru că păcatul, dacă intră în firea noastră, intră cu ajutorul celui viclean, care este autorul moral al păcatelor noastre, dar și noi suntem autorii subiectivi ai păcatelor noastre. El ne îndeamnă, dar nu ne silește.”
Ierarhul a evidențiat faptul că păcatul, odată intrat în viața omului, ajunge să stăpânească întreaga ființă, așa cum s-a întâmplat în cazul Sfintei Maria Egipteanca, care timp de 17 ani a trăit în păcat, înainte de momentul decisiv al întoarcerii.
Momentul întâlnirii cu Dumnezeu
Predica a pus în lumină momentul esențial al vieții sfintei, când, ajunsă la Ierusalim, a fost împiedicată în mod tainic să intre și să se închine la lemnul Sfintei Cruci, fapt care a declanșat pocăința profundă:
„Ajungând acolo, nu a putut să intre, pentru că Dumnezeu a oprit-o, ca să-i dea un semn. A oprit-o să se închine lemnului Sfintei Cruci, ca să se oprească și ea de la păcat. (…) Și acum a căutat acest sprijin și i-a zis: «Maica Domnului, îmi dau seama că, din pricina păcatelor mele, nu pot să intru să mă închin lemnului Crucii pe care a fost răstignit Fiul tău, dar îți făgăduiesc să-mi schimb viața total, dacă mă ajuți și pe mine să mă închin lemnului Crucii.»”
Arhiepiscopul Tomisului a descris apoi transformarea radicală a vieții acesteia, marcată de lacrimi, mărturisire și retragere în pustiu, unde a dus o viață de nevoință aspră.
Biruința asupra păcatului
În continuare, ÎPS Teodosie a evidențiat lupta duhovnicească dusă de Sfânta Maria Egipteanca în pustie, unde timp de 17 ani s-a confruntat cu ispite și suferințe, până la dobândirea păcii sufletești și a rugăciunii neîncetate:
„Și iată, dacă 17 ani a păcătuit, 17 ani s-a rugat cu lacrimi, iar demonii au însoțit-o în pustiu și nu au lăsat-o până când au fost biruiți de stăruința ei în rugăciune și în căință. (…) dar apoi 30 de ani a avut rugăciune încât și trupul, în timpul rugăciunii, se ridica de la pământ, nu numai sufletul.”
Viața ei, întinsă pe 76 de ani, dintre care 47 petrecuți în pustiu, rămâne, potrivit ierarhului, cea mai înaltă mărturie a puterii pocăinței.
Modele de credință și mărturisire
În aceeași zi, Biserica îl cinstește și pe Sfântul Macarie Mărturisitorul, pe care ÎPS Teodosie l-a prezentat drept un mare făcător de minuni și apărător al dreptei credințe:
„A fost un om atât de rugător și de jertfelnic, încât rugăciunile sale ajutau pe toți bolnavii. (…) a avut și de pătimit, pentru că a trăit în vremea unor prigoane și mult a suferit, dar nu s-a oprit din mărturisirea credinței.”
Ierarhul a încheiat îndemnând credincioșii să urmeze aceste exemple de viață duhovnicească și să ceară ajutorul sfinților în lupta cu păcatul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 31 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi noi o prăznuim pe Sfânta Maria Egipteanca. O vom prăznui și mâine, la biserica de la intrarea în Mamaia, căci ziua ei este mâine, dar noi am făcut Vecernia pentru ziua de mâine și îl prăznuim și pe Sfântul Cuvios Macarie Mărturisitorul.
Sfânta Maria Egipteanca este cea mai grăitoare pildă de pocăință, de întoarcere de la rău la bine, de întoarcere totală spre Dumnezeu, cu iubire și cu jertfă deplină pentru răscumpărarea tuturor păcatelor. Ce trebuie să observăm? Să ne oprim de la păcat cât mai repede și cât mai deplin. Pentru că păcatul, dacă intră în firea noastră, intră cu ajutorul celui viclean, care este autorul moral al păcatelor noastre, dar și noi suntem autorii subiectivi ai păcatelor noastre. El ne îndeamnă, dar nu ne silește.
De aceea, iată, vedem din pilda Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca că păcatul, dacă intră în om, stăpânește firea acestuia. Sfânta Maria Egipteanca, care de la 12 ani până la 29 de ani a trăit în păcat, era frumoasă, era atractivă pentru bărbați, păcătuia cu tineri și cu bătrâni și, timp de 17 ani, nu s-a oprit din acest păcat al desfrâului, al beției, al lăcomiei de mâncare. Și iată, 17 ani a trăit într-o nelegiuire atât de adâncă.
După ce Dumnezeu, în mod indirect, a chemat-o și i-a dat un semn de întoarcere – ea rămânând fără mamă, iar mama vitregă neavând grijă de ea –, a plecat în Alexandria și acolo și-a început viața pătimașă, cu păcate grele. Dar, ajungând la 29 de ani la Ierusalim, unde se făcea închinarea la lemnul Sfintei Cruci, ea nu știa ce este cu mulțimea care merge acolo și le-a spus corăbierilor: „N-am cu ce să vă plătesc, decât cu trupul meu.”
Ajungând acolo, nu a putut să intre, pentru că Dumnezeu a oprit-o, ca să-i dea un semn. A oprit-o să se închine lemnului Sfintei Cruci, ca să se oprească și ea de la păcat. Și, văzând icoana Maicii Domnului, nu înțelegea de ce este un zid nevăzut care o oprește. Singura care era oprită era ea. Ceilalți toți mergeau și se întorceau bucuroși, cu lacrimi de bucurie pe chipurile lor.
Și, iată, văzând-o pe Maica Domnului, și-a adus aminte de povețele mamei sale, care, înainte de a muri, a învățat-o toată dreapta credință, dar ea, ducându-se și începând viața de păcat, a uitat de cele ale mamei sale. Acum, văzând icoana Maicii Domnului, și-a adus aminte că mama ei i-a spus: „Vezi că eu voi pleca din viața aceasta, că sunt bolnavă. Să o ai mamă pe Maica Domnului și ea te va sprijini și te va ajuta.”
Și acum a căutat acest sprijin și i-a zis: „Maica Domnului, îmi dau seama că, din pricina păcatelor mele, nu pot să intru să mă închin lemnului Crucii pe care a fost răstignit Fiul tău, dar îți făgăduiesc să-mi schimb viața total, dacă mă ajuți și pe mine să mă închin lemnului Crucii.”
Și a plâns mult, s-a dus, s-a închinat, a simțit fiorul care i-a pătruns din sfințenia Crucii, s-a mărturisit, a luat cu ea trei pâini și, după ce duhovnicul care a spovedit-o i-a dat binecuvântare să meargă în pustiu, a mers în pustiu. Și iată, dacă 17 ani a păcătuit, 17 ani s-a rugat cu lacrimi, iar demonii au însoțit-o în pustiu și nu au lăsat-o până când au fost biruiți de stăruința ei în rugăciune și în căință.
Și, după 17 ani, punându-se în cumpănă viața ei de păcat cu viața ei de îndreptare și de căință, iată, a avut rugăciune liberă, că primii 17 ani a avut o rugăciune cu zbucium, cu durere, cu multă greutate, dar apoi 30 de ani a avut rugăciune încât și trupul, în timpul rugăciunii, se ridica de la pământ, nu numai sufletul. Sufletul îl ținea tot timpul la Dumnezeu, în cer, dar și trupul se ridica, pentru că ea se ruga continuu.
Bătrânul Zosima așa a găsit-o, a văzut-o, nu știa cine este și a început să strige: „Cine ești?” Și Maria, aflând prin șoapta Duhului Sfânt, l-a chemat pe nume pe Zosima și a avut grijă să-i dea și ultima împărtășanie și să o îngroape după ce a murit, după 47 de ani de pustiu, de căință, de rugăciune și de lacrimi. Viața ei a fost de 76 de ani și rămâne cea mai înaltă pildă de căință pentru toate timpurile și este în mare cinste ținută această sfântă în Biserica noastră.
De aceea și duminica trecută a avut cinstirea ei; alaltăieri a fost închinată Duminica a cincea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.
Dar tot astăzi prăznuim un sfânt de înaltă ținută duhovnicească, pe Sfântul Macarie Mărturisitorul. Acesta s-a numit din botez Hristofor, iar apoi a primit la călugărie numele de Macarie. A fost un om atât de rugător și de jertfelnic, încât rugăciunile sale ajutau pe toți bolnavii.
S-a dus vestea despre el. Era și vreme de secetă, și, știind creștinii cum se roagă Sfântul Macarie, au venit și l-au rugat, iar la rugăciunea sa a pogorât ploaie pe pământ și pământul s-a adăpat, ca să dea roade. Auzind despre rugăciunile lui, și Sfântul Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, a trimis la el, pentru că venise la patriarh un patrician foarte bolnav. De aceea, Sfântul Patriarh Tarasie l-a chemat pe Sfântul Macarie la palatul patriarhal, iar acesta a venit și, cu rugăciunile sale, patricianul s-a vindecat.
Mulți oameni s-au folosit de viața sa curată, frumoasă, plină de daruri duhovnicești și de rugăciuni împlinite. Și iată, Sfântul Macarie este socotit între marii sfinți făcători de minuni. A avut și de pătimit, pentru că a trăit în vremea unor prigoane și mult a suferit, dar nu s-a oprit din mărturisirea credinței. De aceea este numit Mărturisitorul și multe chinuri a suferit, dar glasul nu i s-a oprit și tot timpul a fost propovăduitor al adevărului și a îndepărtat toată deșertăciunea și minciuna de la oameni și i-a învățat pe toți să țină dreapta credință.
De aceea, îl rugăm și noi pe Sfântul Macarie și pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca să ne fie mijlocitori și rugători înaintea lui Dumnezeu, ca să avem parte și noi de dragoste, de bucurie, de înțelepciune și de jertfa vieții noastre, ca să fim și noi moștenitori ai vieții celei nestricăcioase, întru Hristos Iisus, Domnul nostru. Amin.”
