Sute de credincioși au participat luni, 10 noiembrie, la Slujba Privegherii în cinstea Sfântului Mare Mucenic Mina, ocrotitorul Mănăstirii Văcăreștii Noi. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care a rostit un amplu cuvânt de învățătură despre credința neclintită, martiriul și minunile Sfântului Mina.
„Sfântul Mina, ocrotitor grabnic și făcător de minuni”
În deschiderea predicii, ÎPS Teodosie a subliniat importanța sărbătorii pentru obștea monahală și pentru credincioșii care îl caută pe Sfântul Mina în nevoile vieții:
„Iată, ne aflăm la prăznuirea unuia dintre hramurile acestei Mănăstiri Văcăreștii Noi: pomenirea Sfântului Mare Mucenic Mina, un sfânt atât de însemnat pentru viața sa și pentru minunile care se săvârșesc atunci când mijlocim la Sfântul Mina. Dumnezeu i-a dăruit acest copil, pe care l-a ocrotit mult, iar de mic l-a învățat să creadă, să se roage, să fie bun la suflet.”
De la ostaș în armata Egiptului, la pustnic și mărturisitor al lui Hristos
Arhiepiscopul Tomisului a prezentat viața Sfântului Mina ca exemplu de lepădare de sine și curaj în mărturisirea credinței:
„Sfântul Mina, deși provenea din părinți bogați și a fost primit în armata imperială, iubind credința și locurile în care se putea ruga nestingherit, și-a împărțit toată averea, a lăsat armele și ținuta ostașească și s-a dus în pustiu. Dar, văzând prigoana asupra creștinilor, a părăsit pustia și a venit în lume să apere credința.”
Cuvântul mărturisitor care a întors mulți păgâni la Hristos
Înaltpreasfințitul a relatat cum, în mijlocul persecuțiilor, Sfântul Mina a denunțat închinarea la idoli:
„Sfântul Mina a început să strige: «Iată, m-am arătat celor care nu se așteptau și m-am făcut cunoscut celor care nu întrebau de mine!» Și l-au prins și l-au bătut fără milă, l-au pus în temniță, l-au înfometat, i-au sfâșiat trupul. Dar el mărturisea adevăratul Dumnezeu și se bucura că mulți îl ascultau și se întorceau la credință.”
Martiriul care a strălucit în veacuri și izvorul de minuni
În predică, ÎPS Teodosie a arătat că moartea Sfântului Mina a fost începutul unei lucrări neîncetate de ajutorare:
„L-au ucis tăindu-i capul cu sabia, dar creștinii l-au luat cu cinste și l-au îngropat. Iar la mormântul său au început să se săvârșească minuni fără număr. Mulți din cei păgubiți, celor cărora li s-a furat ceva sau au pierdut ceva, aleargă la el. Sfântul Mina are milă de cei păgubiți. De aceea bisericile lui sunt pline de credincioși.”
Chemare la rugăciune și statornicie în încercări
În final, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să-și încredințeze viața ocrotirii Sfântului Mina:
„Să-L rugăm pe Sfântul Mare Mucenic Mina, făcătorul de minuni, să ne fie și nouă ajutor, mai ales să ne întărească în credință, să nu fim niciodată îndoielnici, să nu ne plângem de greutăți și de dureri. Să-i cerem ajutorul și să ne fie aproape ori de câte ori îi strigăm numele și ne rugăm, iar el să-L roage pe Dumnezeu să ne pregătească și nouă lăcașuri luminoase și pline de bucurie în viața cea veșnică.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 10 noiembrie, după Slujba Privegherii oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Mănăstirea Văcăreștii Noi, din localitatea Lumina, județul Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, cinstiți ctitori, iubiți credincioși,
Iată, ne aflăm la prăznuirea unuia dintre hramurile acestei Mănăstiri Văcăreștii Noi: pomenirea Sfântului Mare Mucenic Mina, un sfânt atât de însemnat pentru viața sa și pentru minunile care se săvârșesc atunci când mijlocim la Sfântul Mina.
Iată, trăitor la sfârșitul veacului al III-lea și începutul veacului al IV-lea, s-a născut în Egipt, la anul 285. Apostolul născut din rugăciunile maicii sale, atât de credincioasă și vrednică, care a dorit mult să aibă copii. Dumnezeu i-a dăruit acest copil pe care l-a ocrotit mult, iar de mic l-a învățat să creadă, să se roage, să fie bun la suflet.
Părinții Sfântului Mina erau bogați, dar iată, soarta lui a fost neașteptat de grea. Tatăl său a murit când el avea 10 ani, apoi a murit și mama sa, când avea 14 ani, în anul 299. A rămas orfan și a hotărât ca averea ce i-a rămas să o împartă săracilor, iar el să meargă acolo unde se cuvine, deoarece tatăl său fusese ostaș în armata imperială din capitala provinciei în care se născuse.
Astfel, Sfântul Mina a fost primit să fie și el ostaș în armata egipteană. O vreme a fost ostaș, sub marele comandant Firmilian. Însă, iubind foarte mult credința și locurile în care se putea ruga nestingherit, și-a împărțit toată averea, a lăsat armele și ținuta ostașească și s-a dus în pustiu. A rămas acolo mai mulți ani.
Dar a auzit că în lume era mare frământare din pricina unei erezii, iar poporul credincios era mult încercat. De aceea, a părăsit pustia cea plăcută sufletului și a venit acolo unde se făceau ospețe și se aduceau jertfe idolești, iar creștinii erau amenințați și chiar uciși pentru că nu aduceau jertfe idolilor.
Era vremea celor mai cruzi împărați persecutori, Dioclețian și Maximian, care aveau și în Egipt puterea lor. Iată, atunci Sfântul Mina a venit din pustiu și s-a așezat într-un loc înalt, unde se aduceau jertfe, și a început să strige:
„Iată, m-am arătat celor care nu se așteptau și m-am făcut cunoscut celor care nu întrebau de mine!”
Și a strigat aceasta cu glas mare.
Toți se întrebau: „Cine este acesta care rostește astfel de cuvinte?”
Și unii dintre cei care fuseseră în oaste împreună cu Sfântul Mina l-au recunoscut și au spus: „Acela este ostașul nostru, cel al lui Firmilian!”
Și atunci a întrebat Sfântul Mina: „De ce este această prigoană? Ce au făcut creștinii de sunt pedepsiți astfel?”
Creștinii erau închiși în temniță, înfometați, bătuți și uciși dacă nu se încumetau să aducă jertfele idolești.
Atunci, Sfântul Mina, cu glasul său puternic și cu convingerile sale neclintite, nu a încetat mărturisirea lui Hristos și arăta cât de deșerți sunt zeii, cum îi numeau cei care îi cinsteau, pentru că nu aveau viață și nu erau făpturi reale, ci doar închipuiri ale oamenilor.
De aceea, Sfântul Mina a fost prins ca să fie pedepsit aspru. Mai întâi a fost bătut puternic cu vine de bou. Se mirau cum poate suferi și îl sileau să se lepede de credința lui și să accepte credința împăraților.
Dar unul dintre cei ce se aflau acolo a zis:
„Nu vă mirați, așa sunt creștinii: ei se bucură atunci când sunt chinuiți și bătuți, mai mult decât atunci când sunt liberi și trăiesc fără durere.”
Acela a spus un adevăr, o constatare din ceea ce vedea. Sfântul Mina a continuat să rabde. L-au pus în temniță, l-au înfometat, dar nu s-a înspăimântat. L-au scos din temniță, l-au pus iarăși să aducă jertfe idolilor, iar el iarăși a refuzat. Atunci l-au bătut și l-au chinuit, încât nu mai era ceva sănătos pe trupul său: tot trupul îi devenise o rană. Dar el mărturisea adevăratul Dumnezeu și se bucura că mulți îl ascultau.
Mulți păgâni veneau la credință prin mărturisirea Sfântului Mina, pentru că el aducea lumina credinței cu o convingere copleșitoare și vorbea despre minunile Mântuitorului: cum Dumnezeu, fiind mai presus de ceruri, a coborât pe pământ ca să izbăvească omenirea de păcate și de moarte; cum S-a lăsat prins și chinuit și răstignit pe cruce; cum a murit, a fost îngropat și a înviat.
Toți ascultau cu sete cum vorbea Sfântul Mina despre aceste adevăruri și mulți doreau să rămână aproape de el, ca să-i învețe mai departe. Văzând că atât de mulți păgâni îl ascultă, mai-marele cetății Pir și guvernatorul de atunci au hotărât să-l supună unor torturi și mai mari, iar dacă nu se va lepăda de credința lui, să fie ucis.
Și iată, l-au torturat foarte mult: l-au înțepat cu sulițe, i-au făcut răni pe tot trupul, i-au frecat rănile cu păr aspru. Iar el lăuda pe Hristos și mulțumea pentru aceste chinuri.
Păgânii nu înțelegeau nimic: „Cum poate fi atât de răbdător și pentru ce rabdă atât?”
Ei nu aveau ținta credinței pe care o avea Sfântul Mina. Dar el a adus pe mulți la credință. După el au pățimit și alții, dorind să-L aibă pe Hristos, pe Care Sfântul Mina Îl purta ca pe o comoară în sufletul său și Îl dăruia și celor care îl ascultau. Aceștia au prins putere, lumină și înțelepciune, pentru că el se ruga ca toți cei sinceri să înțeleagă cuvintele sale, care nu erau de la el, ci de la Hristos.
Și iată, mulți au venit la credință, însă până la urmă au hotărât să îi taie capul – singura modalitate prin care credeau că îl pot opri să mai vorbească mulțimilor care veneau tot mai mult alături de Sfântul Mina, la credința cea adevărată în Hristos.
Și astfel s-a sfârșit, fiindu-i tăiat capul cu sabia.
Niște creștini l-au luat cu cinste, i-au recuperat trupul și l-au îngropat cu evlavie.
Iar la mormântul său au început să se săvârșească minuni de tot felul.
Toți cei care veneau și îi aduceau mulțumiri că i-a învățat dreapta credință și cereau ajutorul lui, mijlocirea către Dumnezeu, primeau îndată alinare și ocrotire. A rămas vestit, mai ales, ca ajutător al celor păgubiți, cărora le este milă Sfântului Mina.
Mulți dintre cei cărora li s-a furat ceva sau au pierdut ceva aleargă la el, îi citesc acatistul, îi fac rugăciuni și, cu ajutorul lui Dumnezeu, își găsesc lucrurile pierdute. De aceea, mulți creștini aleargă la Sfântul Mina: la moaștele sale, la icoana sa, la bisericile care îi poartă hramul.
Mă bucur că și această mănăstire a ales să îl aibă ocrotitor pe Sfântul Mina, atât de apropiat de oameni și atât de grabnic ajutător al tuturor creștinilor credincioși.
Dacă acum v-am vorbit în general despre viața lui, mâine, la Sfânta Liturghie, vă voi împărtăși câteva dintre minunile lui. Minunile săvârșite asupra celor care s-au rugat și au cerut mijlocirea Sfântului Mina sunt sute și mii; însă câteva, dintre cele mai grăitoare, le voi istorisi mâine.
Un cronicar spune că, dacă s-ar nota toate minunile făcute de Sfântul Mina, s-ar vedea că în fiecare an a săvârșit tot mai multe; sunt zeci de mii de minuni săvârșite de Sfântul Mare Mucenic Mina, purtător al biruinței prin adevăr, curaj, credință, dragoste și statornicie – toate acestea cu care L-a mărturisit pe Hristos.
Iar Hristos i-a răsplătit toată jertfa, credința, rugăciunea și dragostea, dăruindu-i putere mare pentru ajutorarea creștinilor care îi cer ajutorul.
Să-L rugăm pe Sfântul Mare Mucenic Mina, făcătorul de minuni, să ne fie și nouă ajutor, mai ales să ne întărească în credință, să nu fim niciodată îndoielnici, să nu ne plângem de greutăți și de dureri.
Să-i cerem ajutorul și să ne fie aproape de câte ori îi strigăm numele și ne rugăm, iar el să-L roage pe Dumnezeu să ne pregătească și nouă, nu doar aici pe pământ daruri și bucurii, ci mai ales în viața viitoare să ne dăruiască lăcașuri luminoase, frumoase, pline de bucurie, de lumină, de înțelepciune și de fericire, în viața cea cerească, de care să ne învrednicim cu toții.
Amin.”
