ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit joi, 9 aprilie, un cuvânt de învățătură profund, după Denia celor 12 Evanghelii, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, în care a tâlcuit patimile Mântuitorului Hristos și sensul lor pentru viața credincioșilor.
Patimile Domnului, culmea iubirii și a smereniei
Ierarhul a arătat că Denia din Joia Mare introduce credincioșii în cea mai dureroasă zi din istoria mântuirii, când sunt rememorate suferințele Domnului, de la prindere până la punerea în mormânt:
„Sfintele Evanghelii, cele 12 din această seară, ne descriu patimile Domnului (…) Fiul lui Dumnezeu, Care a devenit Fiul Omului, este Cel care a răbdat cele mai multe dureri și moartea cea mai dureroasă”
ÎPS Teodosie a subliniat că Hristos a purtat asupra Sa păcatele întregii omeniri, arătând prin jertfa Sa iubirea desăvârșită și smerenia absolută.
Mândria, cauza căderii și a orbirii duhovnicești
Arhiepiscopul Tomisului a explicat că respingerea lui Hristos de către farisei și căpeteniile preoților își are originea în mândrie, care întunecă rațiunea:
„Mândria întunecă cel mai mult rațiunea (…) Hristos a fost condamnat la moarte făcând bine, pentru prea mult binele pe care l-a făcut”
El a arătat că, deși cunoșteau Scripturile și știau unde Se va naște Mesia, liderii religioși ai vremii nu L-au recunoscut, din pricina împietririi inimii.
Trădarea lui Iuda și pericolul vicleniei
Un punct important al predicii a fost trădarea lui Iuda, prezentată ca o dramă a dedublării sufletești:
„Iuda era și ucenic, și vânzător”
Ierarhul a evidențiat gravitatea faptului că acesta s-a apropiat de Sfânta Împărtășanie fără pregătire, având deja în inimă gândul trădării:
„După ce a luat împărtășania, satana a intrat în el”
În acest context, credincioșii au fost îndemnați la atenție și responsabilitate în apropierea de Sfintele Taine.
Semnele răstignirii și mărturisirea adevărului
ÎPS Teodosie a amintit și semnele cutremurătoare care au însoțit răstignirea: întunericul peste pământ, ruperea catapetesmei templului și învierea unor morți, subliniind că acestea confirmă dumnezeirea lui Hristos.
De asemenea, a evidențiat mărturisirea sutașului:
„Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era omul acesta”
Iubirea, testamentul lăsat de Hristos
În partea finală a cuvântului său, Arhiepiscopul Tomisului a transmis esența mesajului evanghelic al acestei seri:
„Să iubim pe Dumnezeu mai presus de toate și să ne iubim unii pe alții, pentru că în această seară iubirea a fost lăsată ca testament”
El a subliniat că iubirea trebuie trăită ca o realitate continuă, nu ca un simplu îndemn, deoarece viața în Hristos începe încă din această lume și se continuă în veșnicie:
„Cel care trăiește cu Dumnezeu aici, pe pământ, va trăi cu El și în viața viitoare”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 9 aprilie, după Denia celor 12 Evanghelii, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Este joi seara, Denia pentru ziua de vineri, cea mai dureroasă zi pentru Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Sfintele Evanghelii, cele 12 din această seară, ne descriu patimile Domnului: de când a fost prins și până când a fost condamnat, răstignit, a murit pe Cruce, a fost îngropat. Vorbim, așadar, până la îngropare. Fiul lui Dumnezeu, Care a devenit Fiul Omului, este cu adevărat Cel care a răbdat cele mai multe bătăi, dureri și moartea cea mai dureroasă. Singurul om purtând firea omenească doar cu afectele de durere din pricina păcatului. El nu S-a zămislit firește ca ceilalți oameni, ci zămislirea Sa a fost mai presus de fire și a purtat rănile păcatelor noastre, ale tuturor, cum spune Sfânta Evanghelie.
De aceea, moartea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu și toate patimile până la Cruce arată cât de mult S-a smerit, cât de mult ne-a iubit, că putea să Se oprească, așa cum L-au sfătuit apostolii: „Să nu Ți se întâmple Ție aceasta”. Iar El a răspuns: „Pentru aceasta am venit”. A venit să sufere și să moară, ca să ne răscumpere păcatele noastre.
Și iată ce vedem: mândria, care a fost pricina păcatului lui Lucifer și a cetei sale, precum și a păcatului Evei, întunecă cel mai mult rațiunea. Hristos a fost condamnat la moarte făcând bine, pentru prea mult binele pe care l-a făcut. Cum spuneau fariseii și căpeteniile preoților: „Prea multe minuni face și oamenii se duc după El”.
Fariseii, care citeau Scripturile, și învățătorii de lege trebuiau să știe că El este Mesia, pentru că ei l-au lămurit pe Irod, la nașterea Domnului, că Mesia Se va naște în Betleem. Dar acum, la patimă, nu mai lămuresc pe nimeni, pentru că rațiunea lor s-a întunecat.
Creștinii care nu trăiesc cu Hristos nu pot să înțeleagă, să tâlcuiască suferințele Lui și moartea Sa pe Cruce.
Pe Cruce, Hristos a vorbit de șapte ori, iar aceste cuvinte au adus asupra întregii omeniri adeverirea că toți oamenii pot fi mântuiți. Dacă i-a iertat pe cei care L-au răstignit, cum să nu-i ierte pe ceilalți?
Numai pe cei vicleni nu i-a iertat, pe cei care vorbeau în două feluri. Iuda era și ucenic, și vânzător. S-a dus și L-a vândut, iar apoi a venit cu sărutarea vicleană: „Bucură-Te, Învățătorule!”, semnul prin care trebuia să fie prins. Pentru aceasta a luat treizeci de arginți.
Iar Mântuitorul i-a spus: „Iuda, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul Omului?”
Și iată, chiar de la Cina cea de Taină, Hristos știa ce avea să se petreacă. Iuda nu trebuia să se grăbească să se împărtășească, pentru că era cu gândul să-L predea. Îl vânduse deja cu o zi înainte, iar după ce a luat împărtășania, satana a intrat în el.
De aceea, să ne păzim și să ne pregătim cum primim Sfânta Împărtășanie. Nu trebuie să dăm, cum spune Mântuitorul, cele sfinte câinilor și mărgăritarele înaintea porcilor, ci cele sfinte se dau celor ce s-au curățit, s-au spovedit și au primit iertare.
Semne mari s-au făcut: timp de trei ceasuri a fost întuneric peste tot pământul. Catapeteasma templului s-a rupt, pietrele s-au despicat, iar mulți morți au înviat și s-au arătat în cetatea Ierusalimului.
Iar sutașul păgân a spus: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era omul acesta”, numindu-L om după firea Sa omenească.
Și noi trebuie să rămânem cu aceste învățături din Evangheliile acestei seri, să le păstrăm în minte și în inimă și să rămânem cu Hristos, în iubirea Sa.
Să iubim pe Dumnezeu mai presus de toate și să ne iubim unii pe alții, pentru că în această seară iubirea a fost lăsată ca testament. Avem datoria să o trăim intens și neîntrerupt, pentru că cel care trăiește cu Dumnezeu aici, pe pământ, va trăi cu El și în viața viitoare.
Amin.”
