Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, i-a îndemnat pe credincioși să trăiască deplin credința și să-L păstreze permanent pe Dumnezeu în minte și în inimă, în predica rostită luni, 10 august, după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Pornind de la viețile sfinților pomeniți în această zi, ÎPS Teodosie a vorbit despre puterea mărturisirii lui Hristos în timpul persecuțiilor, evocând martiriul Sfântului Xist, Episcopul Romei, al Sfântului Arhidiacon Laurențiu și mărturisirea credinței de către Sfântul Ipolit.
Sfântul Laurențiu, slujirea săracilor și mărturisirea lui Hristos
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că, în timpul împăratului Valerian, creștinii erau persecutați pentru refuzul de a aduce jertfe idolilor. Sfântul Arhidiacon Laurențiu s-a remarcat atât prin ajutorarea celor săraci, cât și prin propovăduirea credinței creștine.
„Sfântul Arhidiacon Laurențiu […] era foarte râvnitor și primea de la creștinii darnici, în ascuns, daruri, ca să le împartă săracilor care nu aveau cu ce să trăiască. În timp ce împărțea aceste daruri, el vorbea și despre Hristos tuturor și mulți păgâni au venit la credința creștină”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că Sfântul Xist, știind persecuțiile care îl așteptau, și-a împărțit averea săracilor, iar apoi, împreună cu Sfântul Laurențiu, a fost întemnițat.
Potrivit relatării prezentate de Arhiepiscopul Tomisului, cei doi au continuat să se roage și în temniță, iar bolnavii care veneau la ei primeau ajutor și vindecare.
Temnicerul Ipolit a ajuns să mărturisească el însuși credința
ÎPS Teodosie a insistat asupra convertirii lui Ipolit, cel care îi păzea pe creștinii întemnițați. Văzând credința acestora și minunile petrecute, temnicerul păgân a ajuns să creadă în Hristos.
„Văzând păgânul Ipolit, stăpân al temniței, atâtea minuni, a crezut și el în Hristos”, a spus ierarhul.
În ciuda chinurilor, Sfântul Xist și Sfântul Laurențiu au refuzat să renunțe la credință și să aducă jertfe idolilor.
„Noi avem Dumnezeu viu și adevărat, Care ne-a răscumpărat din păcat și din moarte. Cum să ne închinăm la obiecte care n-au suflet și voi le numiți zei? Mare minciună este aceasta și înșelare a poporului”, a redat ÎPS Teodosie mărturisirea celor doi.
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că nici amenințarea morții nu i-a determinat să renunțe la Hristos.
„Oricât ne veți chinui, noi cu Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, rămânem, pentru că El este viața noastră. Chinurile acestea duc la moarte, iar moartea ne este ușă deschisă către Împărăția cea cerească”, a continuat ierarhul.
„Faceți ce vreți, că și eu Îl mărturisesc pe Hristos”
După martiriul celor doi, Ipolit și-a mărturisit public credința, deși știa că această alegere îl putea costa viața.
„Nu vedeți că în zadar îi chinuiți pe creștini, că ei au un Dumnezeu viu și adevărat? Am văzut și eu minunile acestui Dumnezeu, că bolnavii se vindecă prin mâna celor ce-I slujesc lui Hristos, Dumnezeul Cel adevărat”, a redat ÎPS Teodosie cuvintele lui Ipolit.
Acesta și-a asumat apoi deschis noua credință: „Faceți ce vreți, că și eu Îl mărturisesc pe Hristos, că am văzut minunile Lui”.
Ipolit a fost arestat și, potrivit relatării prezentate în predică, a primit moarte martirică la trei zile după ceilalți doi sfinți.
ÎPS Teodosie: „Ipolit n-a avut Botezul, dar a avut Botezul sângelui”
Arhiepiscopul Tomisului a explicat că, deși Ipolit nu fusese botezat înainte de moarte, mărturisirea lui Hristos până la sacrificiul suprem a reprezentat „Botezul sângelui”.
„Ipolit n-a avut Botezul, dar a crezut și, primind și el moarte martirică, a avut Botezul sângelui. Și el este între sfinți și se roagă împreună cu ceilalți prin care a venit la dreapta credință”, a afirmat ÎPS Teodosie.
„A-L simți pe Hristos în viața noastră este cel mai mare dar”
În încheierea predicii, Arhiepiscopul Tomisului a arătat că exemplul martirilor nu trebuie privit doar ca un episod al trecutului, ci trebuie să devină un îndemn pentru creștinii de astăzi la trăirea și mărturisirea credinței.
„Să înțelegem și noi și să trăim din plin dreapta credință, pentru că a trăi dreapta credință și a-L simți pe Hristos în viața noastră este cel mai mare dar, de care să nu ne lipsim niciodată”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să păstreze permanent legătura cu Dumnezeu prin rugăciune și mărturisirea credinței, având ca țintă viața veșnică.
„Pe Dumnezeu să-L avem în mintea și în inima noastră în permanență și cu El să rămânem în viața de acum, mărturisindu-L și rugându-ne Lui să ne ierte păcatele, ca să primim și bucuria vieții celei veșnice, de care toți să ne împărtășim”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 10 august, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim, între mai mulți sfinți, pe trei atât de importanți și pilduitori pentru viața noastră.
În timpul împăratului Valerian, între anii 253-260, la Roma a fost un ierarh, Ștefan, care a murit martir. După aceea a fost ales un altul, originar din Atena, Xist.
Acesta avea mai mulți slujitori, între care pe Sfântul Arhidiacon Laurențiu, care era foarte râvnitor și primea de la creștinii darnici, în ascuns, daruri, ca să le împartă săracilor care nu aveau cu ce să trăiască. În timp ce împărțea aceste daruri, el vorbea și despre Hristos tuturor și mulți păgâni au venit la credința creștină.
De aceea s-a auzit la împăratul Valerian aceasta și a trimis să facă ordine aici, știind împăratul că cei ce fac aceasta vor face ca jertfele aduse așa-zișilor zei, idolilor lor, să nu mai fie luate în seamă și idolii să fie trecuți cu vederea.
De aceea, Sfântul Laurențiu, împărțind toate acestea, a venit poruncă să fie prins.
Episcopul Xist, știind ce-l așteaptă și pe el, mai întâi a împărțit averea săracilor, ca să fie liber și să poată să mărturisească credința.
Au fost închiși în temniță și unul, și altul: și Arhidiaconul Laurențiu, și Episcopul Xist al Romei, originar din Atena.
Aici, în temniță, au fost supuși la diferite chinuri, dar ei se rugau tot timpul. Și cereau unii oameni bolnavi să intre, iar temnicerul era Ipolit, care era păgân.
Văzând cum se roagă cei doi, a dat voie bolnavilor să vină în temniță, cerând să fie ajutați de Episcopul Xist și de Arhidiaconul Laurențiu. Văzând păgânul Ipolit, stăpân al temniței, atâtea minuni, a crezut și el în Hristos.
Au venit mulți dintre păgânii bolnavi și au fost vindecați și au primit credința în Hristos, iar aceasta s-a auzit la împăratul Valerian, care a trimis pe soldații săi să-i pedepsească și pe Arhidiaconul Laurențiu, dar mai ales pe Episcopul Xist.
Și aceștia au fost întâi bătuți și chinuiți, puși să se lepede de credință și să aducă jertfă idolilor. Dar ei mărturiseau: „Noi avem Dumnezeu viu și adevărat, Care ne-a răscumpărat din păcat și din moarte. Cum să ne închinăm la obiecte care n-au suflet și voi le numiți zei? Mare minciună este aceasta și înșelare a poporului”.
Auzind acestea, mai tare i-au chinuit, iar ei au spus: „Oricât ne veți chinui, noi cu Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, rămânem, pentru că El este viața noastră. Chinurile acestea duc la moarte, iar moartea ne este ușă deschisă către Împărăția cea cerească, pe care Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a deschis-o în Împărăția Dumnezeului Celui Veșnic, Tatăl Său”.
Văzând că nimic nu pot să folosească spre a-și împlini scopul de a-i întoarce pe cei doi la idoli, au hotărât să le taie capetele și așa s-au sfârșit.
Dar temnicerul, care era păgân, a crezut cu tot sufletul și cu toată inima sa în Hristos Dumnezeu, pe Care Îl mărturiseau Episcopul Xist și Arhidiaconul Laurențiu.
Și a spus și el tuturor celor ce-i chinuiau pe creștini: „Nu vedeți că în zadar îi chinuiți pe creștini, că ei au un Dumnezeu viu și adevărat? Am văzut și eu minunile acestui Dumnezeu, că bolnavii se vindecă prin mâna celor ce-I slujesc lui Hristos, Dumnezeul Cel adevărat. De aceea și eu cred în acest Dumnezeu adevărat, Hristos, pe Care Îl mărturisesc cei pe care voi i-ați pedepsit și i-ați ucis, dar i-ați trimis la Dumnezeul Cel adevărat. Faceți ce vreți, că și eu Îl mărturisesc pe Hristos, că am văzut minunile Lui”.
Și atunci au hotărât ce să facă. Însuși paznicul temniței, care trebuia să-i păzească pe cei socotiți vinovați că nu aduc jertfă idolilor, a fost arestat, iar unul dintre soldații împăratului a început să păzească temnița.
Ipolit, la trei zile, a fost ucis după cei doi, dar este pomenit împreună cu ei, pentru că a mărturisit credința prin mărturisirea Episcopului Xist și a Arhidiaconului Laurențiu.
Și iată cum Dumnezeu a lucrat prin minunile Sale. Ipolit n-a avut Botezul, dar a crezut și, primind și el moarte martirică, a avut Botezul sângelui. Și el este între sfinți și se roagă împreună cu ceilalți prin care a venit la dreapta credință.
Să înțelegem și noi și să trăim din plin dreapta credință, pentru că a trăi dreapta credință și a-L simți pe Hristos în viața noastră este cel mai mare dar, de care să nu ne lipsim niciodată. Dimpotrivă, pe Dumnezeu să-L avem în mintea și în inima noastră în permanență și cu El să rămânem în viața de acum, mărturisindu-L și rugându-ne Lui să ne ierte păcatele, ca să primim și bucuria vieții celei veșnice, de care toți să ne împărtășim.
Amin.”
