Credincioșii din Constanța au participat miercuri, 3 decembrie, la Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. La finalul slujbei, ierarhul a rostit o amplă predică despre prorocii Vechiului Testament pomeniți în această lună și despre viața pilduitoare a Sfântului Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, îndemnând credincioșii la urmarea căii credinței și a jertfei.
Sfântul Proroc Sofonie, vestitorul luminii care avea să vină
În predica sa, ÎPS Teodosie a arătat că această zi îl aduce în cinste pe Sfântul Proroc Sofonie, al treilea proroc pomenit în luna decembrie, după Naum și Avacum.
Ierarhul a amintit că Sofonie a trăit cu aproximativ 600 de ani înainte de nașterea Mântuitorului și a vestit atât robia babiloniană, cât și chemarea la mântuire a tuturor popoarelor:
„Sfântul Proroc Sofonie a vestit cele ce se vor petrece la venirea babilonienilor, în anul 588 înainte de Hristos, dar a prorocit și cele viitoare, arătând că neamurile care sunt în întuneric Îl vor cunoaște pe Dumnezeul cel adevărat și Îl vor primi înaintea lui Israel.”
Sfântul Gheorghe de la Cernica și Căldărușani – întemeietor de vetre monahale
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre viața unuia dintre cei mai mari organizatori ai monahismului românesc.
Sfântul Gheorghe a trecut munții din Ardeal în Țara Românească pentru a rămâne statornic în dreapta credință și a devenit ucenic al unui părinte athonit, cu care a plecat la Sfântul Munte:
„În anul 1752 a fost călugărit la Mănăstirea Sfântului Ilie din Athos și hirotonit ieromonah.”
Revenit în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, a adunat în jurul său o mare obște:
„Aici s-au strâns în jurul lui aproximativ 350 de călugări, pe care i-a învățat rânduiala athonită: post, rugăciune și viață cu rânduială.”
Mai apoi a ajuns la Mănăstirea Secu, iar dorind să revină la Athos a poposit la București, unde a fost rânduit să refacă Schitul Cernica, aflat în paragină:
„În scurt timp a adunat 54 de monahi și a refăcut mănăstirea care era pustie. Și atât de frumos a lucrat, încât Cernica a devenit o mare vatră duhovnicească.”
Ierarhul a amintit că și Mănăstirea Căldărușani a fost reașezată prin osteneala Sfântului Gheorghe, iar cele două vetre au adunat aproape 200 de călugări.
Moștenirea duhovnicească a Cernicăi
ÎPS Teodosie a subliniat importanța pe care Mănăstirea Cernica a avut-o pentru viața Bisericii românești:
„Mănăstirea Cernica este o adevărată oază de spiritualitate. Aici au învățat Patriarhul Teoctist, Sfântul Sofian și atâția alți părinți vrednici. Din această mănăstire Dumnezeu a dăruit Bisericii și pe Sfântul Ierarh Calinic.”
Sfântul Gheorghe a trecut la Domnul la 3 decembrie 1806, după o viață de jertfă și dăruire pentru întărirea monahismului românesc.
Chemarea la viața duhovnicească
În încheierea predicii, Arhiepiscopul Tomisului a chemat credincioșii la urmarea exemplului sfinților pomeniți:
„Îl rugăm pe Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, pe Sfântul Proroc Sofonie și pe toți ceilalți sfinți pomeniți astăzi să mijlocească pentru noi, ca să avem o viață plină de credință, de dragoste și de fapte bune.”
Mesajul central al cuvântului său a fost formulat astfel:
„Să împlinim voia lui Dumnezeu și să ne învrednicim și noi de locașurile cele de sus, unde Dumnezeu ne-a pregătit răsplătire, bucurie și viață veșnică.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 3 decembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși și preacucernici părinți,
Iată, astăzi prăznuim al treilea proroc din luna aceasta. Pe întâi l-am avut pe Sfântul Proroc Naum, pe doi pe Sfântul Proroc Avacum, iar pe trei, astăzi, îl avem pe Sfântul Proroc Sofonie. Și tot în luna aceasta vom avea pomenirea Sfântului Proroc Daniel, mai târziu.
Sfântul Proroc Sofonie a trăit cu 600 de ani înainte de nașterea Domnului. El a avut o viață curată și a fost chemat să vestească poporului cele ce vor urma. A vestit și cele ce se vor petrece la venirea babilonienilor, în anul 588 înainte de Hristos. Iar după aceea a vestit cele viitoare, arătând că neamurile care sunt atunci în întuneric și nu Îl cunosc pe Dumnezeul cel adevărat Îl vor cunoaște și Îl vor lua înaintea lui Israel. Pentru că Dumnezeu, Care Îl va trimite pe Fiul Său, nu va fi primit de Israel decât de puțini dintre ei, dar neamurile Îl vor primi, se vor binecuvânta și vor fi noul Israel.
Prorocul Sofonie a trăit și s-a sfârșit în satul său: a murit în casa sa și a fost înmormântat în grădina sa.
Dar iată, astăzi mai prăznuim și un sfânt viețuitor din secolul al XVIII-lea și de la începutul secolului al XIX-lea: pe Sfântul Gheorghe de la Cernica și Căldărușani. Originar din părțile Sibiului, pentru că erau vremuri tulburi, când unii voiau să-i cheme pe ortodocși la uniație, adică la unirea cu catolicii, a trecut munții din Ardeal și a venit în Țara Românească.
Aici a întâlnit un părinte venit de la Sfântul Munte și a devenit ucenicul lui. Născut în anul 1730, în jurul anilor 1750–1752 a fost hirotonit diacon și apoi a plecat împreună cu părintele său la Sfântul Munte. Acolo, în 1752, a fost călugărit la Mănăstirea Sfântului Ilie și a fost hirotonit ieromonah.
După aceea a venit în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna. Aici, în jurul său, s-au adunat aproximativ 350 de călugări, pe care i-a învățat rânduiala athonită: viață cu postire, cu rugăciune și cu multă rânduială.
Pentru că vremurile au devenit tulburi, în anul 1775 a mers la Mănăstirea Secu, fiind urmat de mulți dintre ucenici, și a îmbogățit obștea acestei mănăstiri. Dorind însă să se întoarcă din nou la Sfântul Munte, împreună cu starețul Paisie, a poposit la București. Aici l-a întâlnit pe Mitropolitul Ungrovlahiei de atunci, care avea Schitul Cernica — nu mai era mănăstire, ci un schit părăsit — și s-a hotărât ca Sfântul Gheorghe să se așeze acolo.
A adunat în jurul său o obște și, într-un timp scurt, a strâns 54 de monahi, refăcând mănăstirea care era pustie. Atât de mult și de frumos a lucrat încât a adunat o mare obște. Așijderea, pentru că și Mănăstirea Căldărușani era pustie, a reașezat și acolo viața monahală.
Deși la Cernica s-a îmbolnăvit și lăsase o diată, o rânduială pentru călugări — cum să se roage, cum să lucreze și cum să fie în comuniune — Dumnezeu l-a întărit și s-a însănătoșit, iar apoi a mai trăit încă 25 de ani.
Astfel, a făcut din Mănăstirea Cernica și din Mănăstirea Căldărușani două adevărate oaze de spiritualitate. A cerut mitropolitului să îi dea voie să rânduiască egumeni la ambele mănăstiri.
Și iată, Sfântul Gheorghe a așezat călugări la aceste mănăstiri, iar viața lui a fost plină de jertfă. Aproape 200 de călugări s-au adunat, într-un timp scurt, la aceste așezăminte care erau pustii și părăsite. Dumnezeu l-a ajutat să se ridice din boală, să fie iarăși vrednic și să săvârșească multe lucruri frumoase. A trăit până la 3 decembrie 1806, când și-a luat rămas-bun de la toți părinții și frații din aceste mănăstiri.
Sfântul Gheorghe de la Cernica și Căldărușani este un părinte atât de pilduitor, pentru că, oriunde a mers, a adus bogăție duhovnicească. A plecat din Ardeal în Țara Românească, din Țara Românească la Sfântul Munte; de acolo a venit la Dragomirna, de la Dragomirna a mers la Secu; de la Secu a trecut și pe la Neamț, apoi iarăși a ajuns la Sfântul Munte, unde și-a vizitat starețul și părinții săi în anul 1781.
Când se întorcea din nou spre Sfântul Munte, Mitropolitul Ungrovlahiei l-a rânduit stareț la Cernica și, mai apoi, și la Căldărușani. Iată acest drum duhovnicesc, această cale a jertfei și a dragostei pe care Sfântul Cuvios Gheorghe a urmat-o. Prin viața sa plină de dăruire, el a ajuns să fie cu adevărat cinstit de toți cei pe care i-a îndrumat, i-a zidit și i-a însuflețit.
Astăzi este mare sărbătoare la Mănăstirea Cernica, pentru că Sfântul Gheorghe a făcut să renască această mănăstire, care a ajuns o adevărată mănăstire de referință. Aici a funcționat și un seminar, unde s-au format atâția părinți vrednici. Aici au învățat vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, Sfântul Sofian și mulți alți mari duhovnici. Mănăstirea Cernica este cu adevărat o oază de spiritualitate, care a dat și pe Sfântul Ierarh Calinic și pe mulți alți trăitori de mare vrednicie, luminători ai creștinătății noastre românești.
Îl rugăm pe Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, pe Sfântul Proroc Sofonie și pe toți ceilalți sfinți pomeniți astăzi să mijlocească și pentru noi, ca să avem o viață plină de credință, de dragoste și de fapte bune, să împlinim voia lui Dumnezeu și să ne învrednicim și noi de locașurile cele de sus, unde Dumnezeu ne-a pregătit răsplătire, bucurie și viață veșnică, de care să avem parte cu toții.
Amin.”
