În cadrul predicii rostite după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată miercuri, 11 iunie, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Teodosie, a evocat viețile și jertfa mucenicească a Sfinților Apostoli Bartolomeu și Varnava, precum și viața Sfântului Luca al Crimeii, marele doctor și făcător de minuni.
Apostolii trimisi să propovăduiască între neamuri păgâne
Ierarhul a amintit că, după Pogorârea Sfântului Duh, apostolii au fost rânduiți să propovăduiască Evanghelia în diferite regiuni ale lumii. Sfântului Bartolomeu i-a revenit misiunea de a predica în Siria și în India, unde, alături de Sfântul Varnava, a înfruntat multe prigoane, bătăi și alungări din partea păgânilor. Cu toate acestea, propovăduirea lor a rodit, mulți dintre cei care trăiau în cruzime și necredință au venit la Hristos, devenind oameni cu blândețe și credință.
Sfântul Varnava, colaborator al Sfântului Apostol Pavel
În predica sa, Înaltpreasfințitul Teodosie a arătat rolul important al Sfântului Varnava, care l-a sprijinit pe Sfântul Apostol Pavel în apropierea de ceilalți apostoli, după convertirea sa la credința creștină. Varnava a fost cel care i-a prezentat pe Pavel celorlalți apostoli, facilitând astfel acceptarea sa în Biserică. Sfântul Varnava și-a sfârșit viața prin răstignire cu capul în jos.
Propovăduirea până la mucenicia Sfântului Bartolomeu
Sfântul Bartolomeu a dus mai departe Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, predicând cu râvnă și în India, unde a vindecat mulți bolnavi prin rugăciune și prin chemarea ajutorului lui Hristos. În cele din urmă, fiind prigonit de cei care nu voiau să primească propovăduirea, a fost răstignit cu capul în jos, primind cununa muceniciei.
Viața Sfântului Luca al Crimeii, un model de slujire și vindecare
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre Sfântul Luca al Crimeii, un mare doctor și sfânt al vremurilor recente. Născut în Rusia, educat în filozofie și medicină, Sfântul Luca a ajuns un strălucit chirurg și om de știință, dar și un om al credinței și al rugăciunii. Deși a suferit prigoană și arestări, nu a renunțat nici la știință, nici la slujirea lui Dumnezeu. Hirotonit episcop după trecerea la cele veșnice a soției sale, Sfântul Luca a îmbinat slujirea medicală cu cea duhovnicească, ajutând pe toți cei bolnavi atât prin bisturiu, cât și prin rugăciune.
Canonizarea Sfântului Doctor fără de arginți
Sfântul Luca al Crimeii s-a mutat la Domnul la 11 iunie 1961, iar moaștele sale au rămas nestricate, devenind izvor de vindecare pentru numeroși credincioși. A fost canonizat în anul 1996, iar Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților prin hotărârea Sfântului Sinod în anul 2013. În prezent, moaștele sale se află în mai multe locuri, inclusiv la Biserica Sfântul Nectarie din Constanța și la capela Institutului Parhon din București.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, miercuri, 11 iunie:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși, iată, noi astăzi prăznuim unul din cei doisprezece apostoli și altul din cei șaptezeci de ucenici și pe Sfântul Luca al Crimeii, mare doctor și făcător de minuni.
Sfântul Bartolomeu făcea parte din cei doisprezece apostoli și a fost alături de toți în toate momentele. Și iată, ceea ce este important, a fost la pogorârea Sfântului Duh cu toți ceilalți unsprezece și a venit în chip de limbă de foc harul Sfântului Duh și asupra lui.
Și iată, a căzut sorțul când au fost toți apostolii adunați și chemați să pornească la propovăduire, ca să știe unde să meargă, Bartolomeu, apostolul, a plecat să propovăduiască în Siria și în Asia, și, după ce a propovăduit aici împreună cu Sfântul Varnava, a plecat apoi să propovăduiască și în India, tot împreună cu Sfântul Varnava. Sfântul Bartolomeu a propovăduit cu multă râvnă în Siria și în Asia și erau acolo oameni păgâni, sălbatici, care îi luau și îi goneau cu pietre, dar ei, știind că au o misiune, suportau toate bătăile, batjocoririle și toate chinurile și mergeau mai departe să propovăduiască.
A propovăduit de asemenea și sora Sfântului Filip, o femeie cu multă râvnă pentru Hristos, care a pornit și ea la propovăduire. Și iată, mulți din cei ce erau atât de cruzi și se loveau între ei și se băteau au venit la Hristos și au devenit oameni cu blândețe. Se bucurau apostolii de această bucurie pe care le-o făcea Duhul Sfânt și Mântuitorul Hristos, care i-a trimis la propovăduire.
Dar iată, după o vreme, s-au despărțit cei doi. Varnava, care era din cei șaptezeci de ucenici, era din Cipru, originar. El a fost învățăcel împreună cu Sfântul Apostol Pavel la picioarele marelui învățat Gamaliel. Și iată, a devenit și ucenic al Sfântului Apostol Pavel. Varnava a fost cel care a dat încredințare apostolilor că Pavel, care a prigonit la început Biserica, apărând legea veche, neînțelegând la început că a venit Mesia, căci el încă Îl aștepta, l-a introdus la ceilalți apostoli care îl cunoșteau pe Varnava. L-a dus și la Petru și la Ioan, și la Andrei, și la ceilalți. Și iată, Varnava a avut un rol atât de important cu Sfântul Apostol Pavel. Varnava s-a sfârșit după ce a fost răstignit cu capul în jos.
Dar Bartolomeu a plecat mai departe, luând cu sine Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Matei. Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, la anul 41, a fost primul care a scris Evanghelia și iată, cu această Evanghelie a pornit Sfântul Bartolomeu și la cei din India s-a dus să le propovăduiască Evanghelia. Și acolo erau oameni foarte sălbatici. Dar Sfântul Bartolomeu pe mulți dintre ei i-a făcut să-l asculte. Erau și oameni bolnavi și cu ajutorul și mijlocirea lui Hristos, pe care Îl chema în ajutor, pe mulți i-a vindecat, iar vindecându-i, au început să-l asculte mulți și, ascultându-l, el a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu.
Dar până la urmă, cei foarte cruzi, care erau îndemnați de cel viclean să-l oprească din propovăduire, l-au răstignit cu capul în jos. Și așa și-a sfârșit în mucenicie propovăduirea Evangheliei Sfântul Bartolomeu, care a propovăduit în India și acolo a adus mulți oameni la Hristos.
Astăzi însă prăznuim și un mare sfânt, pe Sfântul Luca al Crimeii. Acesta a fost un om înzestrat de Dumnezeu cu daruri duhovnicești. El s-a născut în Rusia și mama sa era o femeie credincioasă și iată, l-a învățat dreapta credință. El a luat credința în sufletul său și s-a dus să învețe și carte. A citit întâi filozofia. Îl citea foarte mult pe Lev Tolstoi. S-a născut în 1887 și, citindu-l pe Lev Tolstoi, îl socotea un mare gânditor și ajunsese să fie un fel de interpret și îl promova.
Dar după ce Tolstoi a căzut într-o erezie, a lepădat această învățătură și cel mai mult s-a lipit de Sfintele Scripturi și de învățăturile Sfinților Părinți. Dar a iubit și medicina, și iată, a făcut medicina și a început s-o practice cu multă râvnă și era un iubitor al științei medicale. A ajuns să fie medic iscusit și să scrie atât de frumos despre chirurgie. S-a axat pe chirurgie și a fost un om al științei, dar și al credinței.
S-a căsătorit cu Ana și, iată, după aceea a întâmpinat vremuri vitrege, a fost arestat de mai multe ori și a fost apoi izolat, dar de știința medicinei nu s-a lăsat. A învățat și teologia și era râvnitor întru cinstirea sfinților și în participarea la sfintele slujbe.
De aceea, după ce la început a fost prigonit, iată, în cele din urmă, cu învoirea patriarhului, doi episcopi, doi ierarhi, l-au hirotonit episcop și a fost recunoscută hirotonia lui. Dar aceasta s-a produs după ce Ana, soția sa, s-a îmbolnăvit și a murit, iată, el a rămas văduv și a primit această treaptă de episcopat. A trecut prin multe vremuri grele. De trei ori a fost arestat și eliberat. A trecut prin toate vremurile grele și, iată, în cele din urmă, a trebuit să plece, să se roage izolat pentru că a trebuit să plece din rangul arhieresc, dar el și-a ținut mai departe rugăciunea și pravila neîncetat.
Și iată, mergea la toți bolnavii și îi ajuta și a ajuns să fie doctor militar. Și ca doctor militar, pentru că au fost multe războaie, i-a ajutat pe toți răniții, căci era un chirurg strălucit și ajuta pe oamenii care n-aveau putință să meargă la medici. Dar cu rugăciunea, nu numai cu bisturiul său, ajuta pe oameni să se vindece. Și învăța pe toți despre Doctorul cel suprem, Mântuitorul Hristos.
Și iată, a peregrinat în multe părți și a fost cu adevărat un om care a fost ajutorul celor oprimați și al celor năpăstuiți și se ruga pentru toți, iar mulți se vindecau cu rugăciunea, pentru că era un mare rugător. Nu-și întrerupea rugăciunea niciodată. Oricând venea înaintea unui bolnav, întâi se ruga îndelung și apoi căuta, dacă avea răni, să-i panseze rănile, să se vindece. Și astfel, ca un rugător, era mai mult doctor fără de arginți decât chirurg, dar îmbina și una și cealaltă.
Sfântul Luca al Crimeii este numit așa, căci a fost în cele din urmă ales să fie și în Crimeea. El a ajutat părinții, frații, monahii, creștinii săraci, pe toți cei ce aveau nevoie de ajutorul lui. Și astfel, niciodată nu se odihnea decât foarte puțin, ca să fie de folos celor mulți.
Și iată, în 1957 s-a retras și acolo se ruga tot timpul și veneau la el toți cei bolnavi. El le dădea învățături și a scris multe tratate. Operele lui au fost premiate. Este un mare chirurg care este recunoscut pe plan internațional și cu adevărat un mare înțelept în chirurgie și în toate cele ce a făcut, respectând regulile medicinei. Întotdeauna a pus pecetea lui Hristos, Doctorul Suprem, pe toate scrierile sale. Că omul face și începe lucrările de medic, dar Doctorul Suprem, Hristos, care este Atotputernic și Doctorul sufletelor și al trupurilor, El este Cel care desăvârșește sănătatea tuturor bolnavilor.
Și pe toți bolnavii îi îndemna să creadă și spunea: „Eu fac cu mâinile ceea ce fac și cu rugăciunea, dar Cel ce desăvârșește lucrarea mea de medic este Hristos, Doctorul Suprem.”
De aceea, iată, fiind bolnav, din 1957 până în 1961 a primit la el pe toți bolnavii, iar în 1961, fiind în luna iunie și fiind mulți ucenici lângă el, le-a spus cu câteva zile mai înainte: „Să nu vă așteptați că voi rămâne prea mult cu voi. Vremea plecării mele din această lume s-a apropiat. De aceea, vă mulțumesc că mi-ați fost aproape” și le-a dat sfaturi să nu facă nimic fără Dumnezeu și să nu rămână fără Dumnezeu niciodată.
Și, așa povățuindu-i, în ziua de 11 iunie 1961 și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, dar pomenirea lui a rămas permanentă. De aceea, iată, i-au pus trupul cum a dorit el, iar trupul lui a rămas fără să putrezească și la mormântul lui veneau mulți și găseau alinare și vindecare. De aceea, a fost scos din mormânt și a fost canonizat în anul 1996.
Biserica Ortodoxă Română recunoscându-l, l-a trecut în rândul sfinților prin hotărârea Sfântului Sinod în anul 2013, și de atunci este în calendarul Bisericii noastre. Iată, se face pomenirea Sfântului Doctor fără de arginți, căci el a vindecat pe mulți și nu le-a luat nicio plată, ci le-a spus să se roage lui Hristos ca să fie cu toții împreună în comuniune cu slujitorii și cu medicii.
Și iată, din moaștele lui se află în mai multe părți. Avem și noi în biserica Sfântului Nectarie, dar o parte din moaște se află mai demult la capela Institutului Parhon, pentru că este un medic iscusit, doctor real, dar și doctor duhovnicesc, doctor fără de arginți, sfânt rugător, care prin rugăciunile sale vindecă pe mulți oameni.
De aceea și noi îl rugăm pe Sfântul Luca al Crimeii, pe cei doi apostoli, Bartolomeu și Varnava, să se roage pentru noi neîncetat, ca să fim și noi primiți în cetatea lui Dumnezeu, în Împărăția cea cerească. Să ne pregătim pentru aceasta în fiecare zi, să rămânem cu Dumnezeu în rugăciunile noastre, în viața noastră și în toate cele ce avem de împlinit în viața aceasta. Să le primească Bunul Dumnezeu sfintele rugăciuni. Amin.”
