Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit luni, 11 mai, despre exemplul marilor mucenici ai Bisericii și despre continuitatea credinței ortodoxe pe teritoriul Dobrogei, în predica rostită după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a subliniat că sfinții reprezintă „frații noștri mai mari și rugătorii noștri în ceruri”, îndemnând credincioșii să urmeze jertfelnicia și dragostea lor pentru Hristos.
„Să fim mulțumitori că avem atâția sfinți străvechi și avem și sfinții mai noi ai noștri. Să ne rugăm sfinților pe care îi pomenim să ne fie și nouă ajutători și mijlocitori pentru iertarea păcatelor noastre, pentru ca și noi să râvnim dragostei și jertfei lor pentru Hristos, ca să avem parte de iertare și de mântuire cu toții”, a spus ÎPS Teodosie.
Martiriul Sfântului Mochie
În prima parte a cuvântului său, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața și martiriul Sfântului Mucenic Mochie din Roma, prăznuit împreună cu mucenicii Arghir și Dioscor.
ÎPS Teodosie a amintit că Sfântul Mochie, preot în vremea împăratului Dioclețian, a refuzat să aducă jertfă idolilor, mărturisindu-L pe Hristos „cu multă tărie”, chiar și în fața chinurilor cumplite.
„S-au mâniat guvernatorii și l-au supus pe Mochie la multe chinuri, dar el pe toate le răbda. Era plin de răni, dar el, rugându-se necontenit, Dumnezeu îi vindeca rănile și rămânea mai departe mărturisitor”, a afirmat ierarhul.
Potrivit predicii, mucenicul a fost supus torturilor, aruncat la fiare și, în cele din urmă, ucis pentru credința sa, împreună cu ceilalți doi mărturisitori ai lui Hristos.
Sfinții Chiril și Metodie, „creștinătorii bulgarilor”
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre Sfinții Chiril și Metodie, numiți „creștinătorii bulgarilor” și mari misionari ai slavilor.
ÎPS Teodosie a amintit că alfabetul chirilic a fost folosit timp îndelungat și în spațiul românesc, inclusiv în cărțile de cult.
„Până la anul 1890, toate cărțile noastre de slujbă erau scrise cu alfabetul chirilic, deși era limba română”, a spus ierarhul.
Acesta a subliniat și specificul apostolic al creștinismului românesc, făcând referire la istoria Dobrogei și la legăturile vechi cu sudul Dunării.
„Dobrogea noastră era mult mai extinsă, era până la Varna, dar suntem acum în hotarele pe care le-a îngăduit Dumnezeu”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Îndemn la cinstirea sfinților
La finalul predicii, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să rămână aproape de sfinți și de mărturia lor de credință, pentru a dobândi „iertare și mântuire”.
„Să ne rugăm sfinților pe care îi pomenim să ne fie și nouă ajutători și mijlocitori pentru iertarea păcatelor noastre”, a spus ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 11 mai, Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, Sfânta Biserică ne pune înainte chipuri ale sfinților, care sunt frații noștri mai mari și rugătorii noștri în ceruri pentru noi toți.
Astăzi îl prăznuim pe Sfântul Mucenic Mochie din Roma, împreună cu alți doi mucenici, Arghir și Dioscor. El era preot. Iată, era vremea împăratului Dioclețian, care dăduse o poruncă aspră ca toți creștinii să fie aduși la judecată și cei care nu vor aduce jertfă idolilor să fie pedepsiți aspru.
Și iată, aceștia trebuiau să dea socoteală. Mochie, fiind preot și slujitor al Dumnezeului Celui Viu, mărturisea pe Hristos cu multă tărie. De aceea, a fost prins de unul dintre slujitorii împăratului și dus la judecată. Fiind adus la judecată, el a mărturisit pe Hristos cu tărie. Era ziua unui zeu pe care îl cinsteau cu multă pompă, cu multe jertfe pe care i le aduceau între alți idoli. De data aceasta era ziua idolului pe care îl cinsteau romanii atât de intens, Dionis, și l-au pus pe Mochie, preotul, să aducă jertfă acestui zeu. Dar acesta s-a rugat și toți idolii au căzut și s-au sfărâmat.
S-au mâniat guvernatorii și l-au supus pe Mochie la multe chinuri, dar el pe toate le răbda. Atât de mult l-au bătut mai mulți ostași! Era plin de răni, dar el, rugându-se necontenit, Dumnezeu îi vindeca rănile și rămânea mai departe mărturisitor. Nu înțelegeau cei ce îl băteau atât de mult de ce nu sunt în stare să poată răpune un singur om, că erau vreo zece care îl băteau.
S-a supărat ighemonul și a zis:
„Voi veți fi pedepsiți! Să vină alții!”
Și astfel au pus trei rânduri de soldați să-l bată pe Mochie, iar el, rugându-se lui Dumnezeu, a rămas nevătămat. De aceea l-au dat și la fiarele pe care le înfometaseră, dar fiarele nu s-au atins de el.
Ce să-i mai facă? Nu știau ce să-i mai facă.
Mochie le spunea:
„Iată, dacă ar fi zeii voștri vii, cum îi numiți voi, deși sunt făpturi omenești, făcute de mâini omenești, ar putea și ei să reacționeze. Pentru că eu m-am lepădat de ei ca de niște lucruri făcute de mâini omenești. Nu înțelegeți că sunteți fără minte cinstind astfel de obiecte pe care le numiți zei?”
Și se tot mânieau cei ce cinsteau zeii, dar mulți păgâni au început să-L cinstească pe Hristos Dumnezeu, pe Care Îl mărturisea Mochie, împreună cu ceilalți doi care îl urmau, Arghir și Dioscor.
Dar n-au putut să facă nimic. Aceștia au mărturisit adevărul, Hristos îi întărea pe ei și, până la urmă n-au avut altă cale decât să-l spânzure pe Mochie. După ce i-au făcut toate chinurile, strujindu-l cu unghii de fier, au trebuit să-i taie capul. Și pentru că și ceilalți doi mărturiseau pe Hristos, și lor le-au fost tăiate capetele și așa s-au săvârșit acești mucenici.
Iar Sfântul Împărat Constantin, după ce a ajuns în fruntea Imperiului Roman, auzind de pătimirea lui Mochie și aflând unde au fost îngropate sfintele sale moaște, a ridicat în locul acela o biserică măreață.
Astăzi îi prăznuim și pe creștinătorii bulgarilor, frații noștri de la sud. Cine au fost aceștia? Doi misionari: Metodie și Chiril.
De atunci s-a adoptat alfabetul chirilic și în țara noastră, dar noi eram creștini. Însă, era scrisă slujba în literele acestea slave. Până la anul 1890, toate cărțile noastre de slujbă erau scrise cu alfabetul chirilic, deși era limba română.
Aceștia au fost mari râvnitori să aducă Evanghelia la frații noștri din sudul Dunării.
Și iată, au adus această Evanghelie și i-au creștinat pe slavi, iar ei îi au pe acești părinți ai lor, care i-au creștinat în secolul al IX-lea.
De aceea nu se confundă creștinismul nostru apostolic cu al celor din sudul țării noastre. Sigur, Dobrogea noastră era mult mai extinsă, era până la Varna, dar suntem acum în hotarele pe care le-a îngăduit Dumnezeu.
Să fim mulțumitori că avem atâția sfinți străvechi și avem și sfinții mai noi ai noștri.
Să ne rugăm sfinților pe care îi pomenim să ne fie și nouă ajutători și mijlocitori pentru iertarea păcatelor noastre, pentru ca și noi să râvnim dragostei și jertfei lor pentru Hristos, ca să avem parte de iertare și de mântuire cu toții. Amin.”
