În predica rostită miercuri, 3 septembrie, după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre sfinții prăznuiți în această zi și despre puterea lor de a întări credința creștină în vremuri de prigoană.
Mărturisirea credinței în fața persecuțiilor
Ierarhul a amintit de viața Sfântului Antim al Nicomidiei, care a trăit în vremea împăraților Dioclețian și Maximian, considerați printre cei mai cruzi persecutori ai creștinilor.
„El se ascundea într-o peșteră, ca să rămână aproape de credincioși, și le trimitea scrisori și delegați, întărindu-i să nu se lepede de Hristos, pentru că aceasta a fost cea mai cumplită perioadă de persecuție din primele trei secole”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfântul Antim a fost descoperit, chemat să jertfească idolilor, însă a răspuns răspicat: „Cum să mă lepăd de Acela pe care eu Îl port în sufletul meu, Căruia Îi slujesc necontenit și cu El petrec în fiecare zi?”
Refuzul său i-a adus condamnarea la moarte prin tăierea capului, devenind astfel mucenic și model de mărturisire pentru creștinii de atunci și de astăzi.
Sfinți pustnici și viețuitori ai rugăciunii
Arhiepiscopul Tomisului i-a evocat și pe Sfântul Cuvios Teoctist din Țara Sfântă, apropiat de Sfântul Eftimie, care a dus o viață de post și rugăciune neîncetată. „Trupul său a devenit plin de daruri duhovnicești, aducând tămăduiri și împliniri credincioșilor”, a subliniat ierarhul.
De asemenea, ÎPS Teodosie a vorbit despre sfinții Neofit și Meletie, ucenici de la Mănăstirea Stănișoara, cunoscuți pentru râvna postului și a privegherii. Descoperirea moaștelor lor și canonizarea din anul 2016 i-au așezat în rândul sfinților, spre bucuria credincioșilor.
Îndemn la rugăciune și nădejde
„Să-i rugăm și noi pe Sfântul Antim, Episcopul Nicomidiei, pe Sfântul Cuvios Teoctist și pe sfinții Meletie și Neofit să ne fie mijlocitori și rugători pentru viața noastră, ca să dobândim cu toții împărăția cea cerească”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 3 septembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi, noi prăznuim sfinți atât de importanți: pe Sfântul Ierarh Antim de la Nicomidia. Acesta a trăit în vremea împăraților Dioclețian și Maximian, cei mai cruzi persecutori ai creștinilor. El se ascundea într-o peșteră, ca să poată rămâne aproape de credincioși, să-i întărească, și le trimitea scrisori și delegați ai săi tuturor creștinilor, ca să nu se lepede de Hristos, pentru că aceasta a fost cea mai cumplită perioadă de persecuție din primele trei secole.
Împăratul Dioclețian a fost cel mai crud persecutor al creștinilor. Atunci au murit și în zona noastră, la Dunăre, la Durostorum, mulți dintre creștini – ierarhi și preoți – care au devenit mucenici. De aceea, iată, noi astăzi prăznuim pe acești ierarhi care, cu grijă, își păstoreau credincioșii.
Dar a venit vremea să fie căutat și găsit în peșteră, și s-a lăsat descoperit Sfântul Antim al Nicomidiei. A fost chemat să jertfească idolilor, să se lepede de Hristos. Dar el a răspuns răspicat: „Cum să mă lepăd de Acela pe care eu Îl port în sufletul meu, Căruia Îi slujesc necontenit și simt puterea și dragostea Lui și cu El petrec în fiecare zi?”
De aceea, Sfântul Episcop Antim a fost chemat înaintea împăratului, care l-a pus să se lepede de Hristos. El însă L-a mărturisit pe Hristos și mulți au îndrăznit atunci să continue să se închine lui Hristos și să-și facă misiunea lor de creștini mai departe. Și astfel Sfântul Antim, după ce a fost judecat aspru, a fost pedepsit să i se taie capul cu sabia. Și iată, așa s-a sfârșit marele Ierarh Antim, Episcopul Nicomidiei.
Tot astăzi prăznuim un mare trăitor din Țara Sfântă, Teoctist, apropiat de un alt trăitor, Eftimie, care ducea o viață de pravilă, de post și de rugăciune. Trăind astfel de viață curată și sfântă, el și-a încheiat viața în postire, în rugăciune și în închinare lui Dumnezeu, iar trupul său a devenit cu adevărat plin de daruri duhovnicești, aducând tămăduiri și împliniri credincioșilor prin rugăciunile Sfântului Antim și ale Sfântului Teoctist.
Sfântul Teoctist a rămas în amintirea tuturor pustnicilor, călugărilor și creștinilor care îl căutau. A fost cu adevărat binecuvântat de Dumnezeu să fie pomenit în această zi de 3 septembrie, în care s-a sfârșit.
Astăzi mai prăznuim și doi părinți de la Stănișoara. Aceștia au fost ucenici ai unor părinți de la Turnu și și-au întemeiat aici loc de priveghere și de rugăciune. Erau atât de râvnitori, încât posteau toată săptămâna, iar sâmbăta și duminica gustau câte ceva. Iată, viața lor a fost pilduitoare: sfinții Neofit și Meletie.
Când s-au sfârșit, cineva a găsit trupul Sfântului Neofit și l-a luat să-l aducă, dar i s-a arătat să-l ducă înapoi, în peștera din care l-a luat. S-a arătat și ierarhului de la Râmnic și i-a spus: „Să nu mă luați de la locul unde m-am nevoit, ci să luați aminte, să rămâneți în rugăciune în permanență.”
Acești doi sfinți, Neofit și Meletie, erau cunoscuți pentru sfințenia lor. De aceea, în 3 septembrie 2016 au fost canonizați și au trecut în rândul sfinților. Iar acum, sfintele lor moaște sunt un odor scump, la care se închină creștinii și se bucură de sfințenia și de mijlocirea lor înaintea lui Dumnezeu.
Să-i rugăm și noi pe Sfântul Antim, Episcopul Nicomidiei, pe Sfântul Cuvios Teoctist și pe sfinții Meletie și Neofit să ne fie mijlocitori și rugători pentru viața noastră, ca să dobândim cu toții împărăția cea cerească. Amin.”
