Predica a fost rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 4 februarie, după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Sfinți pilduitori pentru viața creștină
În cuvântul de învățătură, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre sfinții pomeniți în această zi, subliniind rolul lor ca modele vii de credință, rugăciune și curăție a vieții. Între aceștia, un loc central l-a ocupat Sfântul Isidor Pelusiotul, nevoitor și apărător al dreptei credințe.
„Sfântul Isidor a iubit curăția vieții, rugăciunea și credința cea vie și curată. Crescut în dreapta credință, a devenit doritor de învățătură curată și de viață morală desăvârșită”, a arătat ierarhul.
Apărător al dreptei credințe și sprijinitor al marilor ierarhi
ÎPS Teodosie a amintit că Sfântul Isidor s-a nevoit în muntele Pelusiumului, unde a aprofundat învățătura Bisericii din scrierile sfinte ale vremii. Rudenia sa cu mari ierarhi ai Alexandriei, între care Sfântul Ierarh Chiril al Alexandriei, i-a întărit lucrarea teologică și misionară.
În contextul tulburărilor provocate de ereziile care contestau cele două firi ale Mântuitorului, Sfântul Isidor a scris numeroase epistole și lucrări dogmatice, contribuind decisiv la lămurirea credinței. El l-a îndemnat pe împăratul Teodosie cel Mic să convoace Sinodul al Treilea Ecumenic, unde și Mitropolia Tomisului a avut reprezentant.
Totodată, ierarhul tomitan a subliniat sprijinul oferit de Sfântul Isidor Sfântului Ioan Gură de Aur, prigonit și alungat în exil, ca dovadă a curajului său mărturisitor.
Mărturia până la jertfă a Sfântului Avramie
În continuare, ÎPS Teodosie a vorbit despre Avramie din Egipt, cuvios ajuns episcop, care a apărat dreapta credință într-o vreme de prigoană, într-un context păgân în care soarele era cinstit ca zeu.
Chemați la judecată de împăratul Persiei, ierarhul Avramie a refuzat lepădarea de Hristos, mărturisind cu fermitate credința în Dumnezeul Creator al tuturor. Pentru această statornicie, el a îndurat chinuri și, în cele din urmă, moarte martirică.
„Fără Hristos, viața mea este moarte”, a amintit Arhiepiscopul Tomisului cuvintele Sfântului Avramie, subliniind puterea mărturisirii până la jertfa supremă.
Chemare la mărturisire vie a credinței
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să ia exemplu de la sfinții pomeniți, să-i cinstească și să-i aibă în rugăciunile lor, amintind că aceștia mijlocesc pentru oameni în Împărăția Cerurilor.
„Să ne pregătim în viața aceasta cu hotărâre, ca să avem puterea să-L mărturisim pe Hristos cu mintea, cu inima și cu toată viața noastră”, a spus Arhiepiscopul Tomisului, subliniind că adevărata credință se arată prin trăire, jertfă și statornicie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 4 februarie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, și astăzi prăznuim sfinți atât de pilduitori în viața noastră.
Primul dintre cei pomeniți este Sfântul Isidor Pelusiotul. Acesta și-a primit acest nume de la locul în care s-a nevoit atât de mult. El a iubit foarte mult curăția vieții, rugăciunea, credința cea vie și curată. De aceea, părinții săi, care l-au învățat dreapta credință, l-au făcut să fie doritor și de învățături curate și bogate, dar și de viață morală desăvârșită.
De aceea, iată, acesta s-a dus în muntele Pelusiumului și acolo s-a nevoit mult. El era iubitor de dreapta credință; de aceea a învățat dreapta credință din toate cărțile cele sfinte de până atunci. Era rudă cu doi ierarhi ai Alexandriei și aceștia, cu adevărat, i-au fost sprijinitori, și anume Sfântul Ierarh Chiril al Alexandriei, care a fost un mare ierarh, ce a scris cărți de învățătură atât de folositoare și a precizat dreapta credință. Având această pornire să apere dreapta credință, a scris multe scrisori și cărți folositoare pentru toți creștinii. Fiind mare tulburare în popor pentru noile erezii care au apărut, acestea fiind împotriva celor două firi ale Mântuitorului, Sfântul Isidor a scris lucrări atât de frumoase și l-a îndemnat pe împăratul Teodosie cel Mic să adune sinodul cel binevestit, al treilea Sinod Ecumenic, la care și Mitropolia Tomisului a avut reprezentant. Și iată, a contribuit mult la lămurirea și întărirea credinței cu scrierile sale atât de limpezi și de frumoase. Și nu numai atât, a fost ierarhul care l-a susținut și l-a apărat pe Sfântul Ioan Gură de Aur, cel prigonit și alungat în exil.
De aceea, Sfântul Isidor este pomenit ca un apărător al dreptei credințe și este cinstit atât de mult în Biserica noastră, ca unul care a iubit dreapta credință, rugăciunea curată și viața cea atât de necesară să fie frumoasă, ca să poată aduce jertfă lui Dumnezeu.
Astăzi prăznuim și un cuvios, Avramie din Egipt. Acesta a ajuns și episcop.
Și iată, el apăra mult dreapta credință în vremea în care credința creștină era prigonită. Acolo unde se afla el era cinstit mai ales soarele, fiind socotit un zeu. Și auzind marele împărat al Persiei că Avramie răspândește credința și mulți veneau la credința creștină prin râvna ierarhului Avramie, l-au chemat la judecată.
Chemându-l la judecată, i-au spus: „Dacă te lepezi de Hristos, atunci te iertăm, dar dacă nu te lepezi, vei primi pedeapsă aspră.” Și Avramie le-a spus celor care îl judecau: „Voi cinstiți soarele. Soarele este o făptură. Eu cinstesc pe Făcătorul tuturor, al nostru, al oamenilor și al tuturor făpturilor văzute și nevăzute. Cu ce greșesc eu că cinstesc pe Dumnezeul cel adevărat?”
Dar acel împărat de atunci n-a vrut să primească cuvintele Sfântului Ierarh Avramie și i-a spus: „De nu vei asculta de porunca mea, mari chinuri vei suferi.”
Și a zis Avramie: „Mai mare suferință decât a avut Hristos, Care a suferit răstignire și moarte pentru păcatele noastre și ne-a răscumpărat de robia păcatului și a morții, nu voi putea suferi, că El a suferit cel mai mult și a suferit pentru noi toți. Faceți ce vreți cu viața mea. Eu vreau să trăiesc cu Hristos. Fără Hristos, viața mea este moarte. De aceea, luați aminte că și soarele, și luna, și stelele, toate sunt făpturi ale Dumnezeului celui adevărat și atotputernic, Care a făcut toate și Care stăpânește peste noi toți.”
Și atunci l-au bătut, l-au chinuit și, neascultând, tot îl întrebau să se lepede de Cel pe Care Îl mărturisea, iar el spunea: „Niciodată nu mă voi lepăda.”
Iată, i-au tăiat capul și așa s-a sfârșit episcopul Avramie din Persia, care a mărturisit cu multă hotărâre și cu multă jertfire pe Hristos, Dumnezeul nostru, al tuturor.
Să avem și noi acest exemplu atât de viu și de curat, să cinstim și noi sfinții, să-i avem întotdeauna în rugăciunile noastre, pentru că ei sunt cei ce mijlocesc pentru noi în Împărăția cea Cerească, de care să ne facem și noi părtași, pregătindu-ne în viața aceasta cu hotărâre, ca să avem puterea să-L mărturisim pe Hristos cu mintea, cu inima și cu toată viața noastră.”
