Predica rostită de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, joi, 19 februarie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sfintei Împărătese Pulcheria și al Sfântului Mucenic Teodor Tiron, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, a evidențiat puterea exemplului sfinților și chemarea credincioșilor la jertfă, curăție și statornicie în credință.
Pilda Sfintei Pulcheria
Ierarhul a subliniat că sfinții oferă credincioșilor „putere de rugăciune, de jertfire și de dragoste prin pilda vieților lor”, evocând viața Sfintei Pulcheria, care, deși provenea din neam împărătesc și a ajuns augustă, nu s-a lăsat copleșită de puterea primită.
Potrivit predicii, încă din tinerețe, Sfânta Pulcheria a ales curăția pentru a fi mireasa lui Hristos și, chiar după căsătorie, și-a convins soțul să trăiască în aceeași rânduială. Înaltpreasfințitul Teodosie a arătat că, trecând prin încercări și necazuri, sfânta a rămas statornică, având mintea și inima la Hristos și păstrându-și viața ca pe o candelă în care locuiește harul lui Dumnezeu.
Mărturisirea Sfântului Teodor Tiron
Un alt moment central al predicii a fost dedicat Sfântului Mucenic Teodor Tiron, prezentat ca apărător al dreptei credințe și model de fidelitate față de Hristos.
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că sfântul, deși militar apreciat și decorat pentru vitejie, a refuzat să aducă jertfă idolilor, mărturisind înaintea împăratului credința în Hristos: „Eu Îl am pe Dumnezeul meu, Iisus Hristos, de Care nu mă despart niciodată”.
Refuzul său a dus la suferință și moarte mucenicească, însă mărturisirea sa a devenit prilej de întărire pentru credincioși. Ierarhul a reamintit și episodul tradiției colivei, legat de intervenția Sfântului Teodor pentru a salva poporul de pângărirea alimentelor în perioada Postului Mare.
Maica Domnului, acoperământ și mângâiere
Predica a evidențiat și rolul Maicii Domnului, al cărei Acatist amintește durerile trăite pentru Fiul Său și arată purtarea ei de grijă față de credincioși. Înaltpreasfințitul Teodosie a subliniat că rugăciunile Maicii Domnului sunt primite de Hristos, iar viața ei cuprinde atât bucuria nașterii Fiului lui Dumnezeu, cât și durerea Pătimirilor.
Ierarhul a amintit că după durere a venit mângâierea, prin arătarea Mântuitorului după Înviere, moment care arată sensul suferinței trăite în credință.
Chemare la împreună-pătimire cu Hristos
În încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a îndemnat credincioșii să urmeze exemplul sfinților și să trăiască suferința în comuniune cu Hristos, ca drum spre bucuria Învierii.
„Să avem parte de a suferi cu Hristos, de a pătimi împreună cu El, ca să dobândim bucuria darurilor Lui și, prin Învierea lui Hristos, să înviem și noi împreună cu Hristos pentru Împărăția lui Dumnezeu, cea nesfârșită”, a spus ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 19 februarie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Împărătese Pulheria și al Sf. Mc. Teodor Tiron, oficiate de Arhiepiscopul Teodosie în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși.
Iată, sfinți care ne dau putere de rugăciune, de jertfire și de dragoste prin pilda vieților lor.
Sfânta Pulcheria, de neam ales, bogată, sora împăratului, ajunsă și augustă, nu s-a îmbătat de puterea pe care a primit-o prin voia lui Dumnezeu.
Un gând a avut din tinerețe: să rămână curată, să rămână fecioară, ca să fie mireasa lui Hristos, Mirele cel ceresc. S-a căsătorit și l-a convins și pe soț să trăiască în curăție. A trecut prin multe ispite, multe necazuri și nevoi, dar, având mintea și inima la Hristos, niciodată nu a slăbit în lupta sa cu toate ispitele și cu toate aceste frământări ale trupului și și-a ținut trupul ca pe o candelă, știind și simțind că înăuntrul ei, în sufletul ei, locuiește harul lui Dumnezeu, în care este prezent Fiul lui Dumnezeu împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.
De aceea a sfârșit într-o lumină atât de curată, sfântă și sfințitoare; de asemenea, a apărat dreapta credință.
Sfântul Mucenic Teodor Tiron a fost și el un mare apărător al dreptei credințe. Credincios din copilărie, a ajuns să fie în armata împăratului, dar mai mult Îl iubea pe Împăratul nevăzut, ceresc, în Care credea cu tărie și Căruia voia să-I rămână credincios mai mult decât celui pământesc. Pe cel pământesc îl respecta și îi aducea slujirea sa, iar în luptele sale s-a arătat viteaz; de aceea și împăratul l-a distins cu diferite ordine împărătești.
Dar a venit vremea să aducă jertfe idolilor, începând cu cei ai casei imperiale și cu soldații. Nu a ieșit Sfântul Teodor Tiron din locul său și s-a mirat împăratul, care a venit el însuși să aducă jertfe, cum nu respectă cel ce i-a fost atât de fidel în lupta pentru hotarele imperiului și apărarea de cei potrivnici.
La momentul cel mai important, socotea împăratul, refuză, cu toate că era mai ușor să aducă jertfă decât luptele pe care le-a purtat cu atâta dârzenie și jertfire de sine. Și, chemat cu forța prin soldați, a venit Sfântul Teodor și i-a spus împăratului: „Eu nu aduc jertfă celor neînsuflețiți, care sunt demoni și nu zei, cum îi numiți. Eu Îl am pe Dumnezeul meu, Iisus Hristos, de Care nu mă despart niciodată; de aceea nici jertfă nu pot să aduc, pentru că, trăind în mine Hristos, El mă bucură.”
„Dar vei pătimi”, a zis împăratul.
„Orice aș pătimi, și moartea o primesc, că dacă mor pentru Hristos, voi trăi în veci, iar dacă mă lepăd de Hristos, voi ține moartea în veci.”, a spus Teodor.
Ostașul Teodor Tiron a mărturisit pentru dreapta credință atât de mult și, în cele din urmă, a murit ca mucenic. Dar Dumnezeu l-a iubit atunci când poporul a șchiopătat și, din icoană, l-a trimis la ierarhul Constantinopolului să scape poporul de pângărirea idolească, pentru că, pe jertfele idolești care se aduceau cu sânge de animale, a hotărât împăratul să fie stropite cu acest sânge toate bucatele din piață.
Chiar în săptămâna întâi a Postului celui Mare, Sfântul Teodor ne-a adus tradiția colivei și îl vom cinsti nu numai acum, l-am cinstit și marți â, și îl vom cinsti și sâmbătă, în săptămâna întâi a Postului, cu colivă, ca să ne aducem aminte de jertfa și dragostea lui Dumnezeu și de povățuirea Sfântului Teodor Tiron, care se roagă pentru noi.
Iar Maica Domnului, al Cărei Acatist, cu cele șapte săgeți ale durerilor sale simțite pentru Fiul Său, ne povățuiește atât de limpede și ne arată că este acoperământ și purtătoare de grijă nouă tuturor și că rugăciunile ei sunt primite de Fiul Său, pentru că o iubește atât de mult pe Maica Sa, care a devenit Maica cea mai fericită, că a născut pe Fiul lui Dumnezeu cu trup, și Maica cea mai îndurerată.
Dar după durere a urmat iarăși bucuria, că i S-a arătat după Înviere; după ce S-a arătat întâi Mariei Magdalena, S-a arătat Iisus înviat Maicii Sale și a mângâiat-o pentru toate suferințele pe care le-a avut în timpul Pătimirilor Sale.
Și noi să avem parte de a suferi cu Hristos, de a pătimi împreună cu El, ca să dobândim bucuria darurilor Lui și, prin Învierea lui Hristos, să înviem și noi împreună cu Hristos pentru Împărăția lui Dumnezeu, cea nesfârșită.
Amin.”
