Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a rostit marți, 3 martie, un cuvânt de învățătură după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
În predica sa, ierarhul a vorbit despre viața Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan, dar și despre mărturisirea de credință a Sfinților Mucenici Pavel și Iuliana, îndemnând credincioșii să rămână statornici în credință și să trăiască în pace și unitate.
Pilda Sfântului Gherasim de la Iordan
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a amintit că Sfântul Gherasim a iubit credința încă din copilărie și a ales viața ascetică în pustia Tebaidei, unde s-a dedicat rugăciunii și nevoinței.
„Aici se ruga stăruitor și era bucuros că poate să vorbească cu Dumnezeu. Simțea purtarea de grijă a lui Dumnezeu și însoțirea Lui în rugăciune”, a spus ierarhul.
Prin viața sa sfântă și prin puterea rugăciunii, cuviosul a îmblânzit chiar și fiarele sălbatice, iar un leu i-a devenit credincios însoțitor.
Mai târziu, sfântul s-a așezat lângă râul Iordan, unde îi primea pe pelerini în chilia sa și îi ajuta cu apă, într-o regiune unde apa potabilă era greu de găsit.
Arhiepiscopul Tomisului a relatat episodul cunoscut din viața sfântului, când un măgar folosit pentru aducerea apei a fost luat de niște călători, iar Sfântul Gherasim a crezut că leul l-a mâncat. Drept urmare, l-a pus pe leu să facă munca animalului dispărut.
„Leul era foarte ascultător și mergea să aducă apă, împlinind ascultarea pe care o primise”, a spus ierarhul.
După un timp, leul a recunoscut măgarul și l-a adus înapoi la chilia sfântului, iar acesta a înțeles că animalul fusese luat fără voia leului.
Credincioșia leului față de sfânt
ÎPS Teodosie a amintit și momentul de mare sensibilitate din viața sfântului, când leul a rămas credincios stăpânului său până la moarte.
După trecerea la Domnul a Sfântului Gherasim, leul a fost dus de ucenici la mormântul acestuia și a rămas acolo până când a murit și el.
Ierarhul a subliniat că mănăstirea închinată Sfântului Gherasim de la Iordan este și astăzi un loc binecuvântat, cunoscut de pelerinii care ajung în Țara Sfântă.
„Toți cei care am fost la Ierusalim și la Iordan știm locul unde se află această mănăstire, o oază frumoasă. Și astăzi există un obicei: cei care trec pe acolo sunt întâmpinați cu o bucată de pâine și cu un suc, în amintirea milosteniei pe care o făcea Sfântul Gherasim de la Iordan”, a spus ierarhul.
Mărturisirea Sfinților Mucenici Pavel și Iuliana
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana, doi frați care au trăit în vremea unui împărat păgân și care au propovăduit credința în Hristos.
Pentru că au refuzat să se închine idolilor și au mărturisit credința creștină, ei au fost supuși la chinuri și întemnițați. Chiar și în temniță au continuat să le vorbească celor din jur despre Hristos.
„Noi cinstim pe Cel ce a fost omorât, pentru că a înviat și ne-a răscumpărat din păcat și din moarte. De aceea Îl vom mărturisi cât vom trăi și cât vom avea glas și limbă să vorbim”, au mărturisit sfinții în fața împăratului.
În cele din urmă, aceștia au primit moarte mucenicească prin decapitare.
Chemare la credință și unitate
În încheierea cuvântului de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să urmeze pilda sfinților și să rămână statornici în credință.
„Să ne întărim și noi în credință și să avem bucuria de a trăi în pace și în unitate, mărturisind dreapta credință aici pe pământ, pentru ca să dobândim viața cea veșnică pe care ne-a hărăzit-o bunul Dumnezeu tuturor”, a spus ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 3 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim un sfânt atât de cunoscut de toți cei care au fost, mai ales, în Țara Sfântă: Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan. Acesta, din copilărie, a iubit credința și era foarte evlavios. Iar după ce a mai crescut, fiind încă adolescent, s-a dus să se roage în pustiul Tebaidei.
Aici se ruga stăruitor și era bucuros că poate să vorbească cu Dumnezeu. Simțea purtarea de grijă a lui Dumnezeu și însoțirea Lui în rugăciune. A reușit să îmblânzească și fiarele sălbatice prin rugăciune. Toate erau apropiate de el, dar un leu s-a atașat în mod deosebit de dânsul și îl însoțea peste tot unde se ruga.
Mai târziu a venit lângă râul Iordan, iar aici, rugându-se, leul îl însoțea. În acele locuri veneau mulți oameni. Sfântul avea un catâr cu care se aproviziona cu apă, pentru că își făcuse o chilie și îi primea în chilia sa pe cei trecători și îi înviora cu apă, căci era greu de găsit apă potabilă în acel ținut.
Dar, într-o zi, au trecut pe acolo niște călători care aveau cămile și au luat cu ei măgarul. Sfântul Gherasim nu a știut ce s-a întâmplat și a crezut că măgarul a fost mâncat de leul care stătea lângă el. Atunci l-a pus pe leu să împlinească ceea ce făcea măgarul. I-a pus vasele pentru apă și leul mergea să aducă apă. Iar leul era foarte ascultător.
După o vreme, cei care luaseră măgarul s-au întors, trecând din nou pe acolo cu cămilele lor. Leul a recunoscut măgarul și a mers în întâmpinarea lor, iar aceia au fugit de frică. Leul a luat măgarul, apucând cu lăbuța lui frânghia cu care era legat, iar de măgar erau legate și cămilele. S-a dus la ușa stăpânului său și cu coada a bătut în ușă.
Când a văzut aceasta, stăpânul s-a minunat și i-a spus leului:
„Iată, te-am pedepsit crezând că tu ai mâncat măgarul, dar el a fost luat fără voia ta. De aceea, mergi unde dorești, că de acum înainte mă voi sluji de măgarul acesta.”
Totuși, leul venea o dată pe săptămână să-și întâlnească stăpânul, pe cel care îl ajutase, îl hrănise și se rugase pentru el. Astfel, leul a rămas credincios celui care îi fusese stăpân, Sfântului Gherasim.
Măgarul a murit, iar după aceea a murit și Sfântul Gherasim. Leul a venit atunci, iar ucenicul Sfântului, văzându-l, i-a spus că stăpânul său a murit și l-a dus la mormânt. Leul a stat la mormânt și nu s-a despărțit de acel loc până când a murit și el acolo, la mormântul celui care îi fusese stăpân și călăuzitor.
Toți cei care am fost la Ierusalim și la Iordan am văzut locul unde se află această mănăstire închinată Sfântului Gherasim de la Iordan, care este înfățișat și în icoană împreună cu leul ce l-a însoțit. Este un loc frumos, o oază binecuvântată. Și există și astăzi un obicei: toți cei care trec pe acolo sunt întâmpinați cu o bucată de pâine și cu un suc, în amintirea milosteniei pe care o făcea Sfântul Gherasim de la Iordan. Este o bucurie că această tradiție nu s-a sfârșit.
Dar astăzi noi prăznuim și pe doi sfinți frați, Pavel și Iuliana. Aceștia au trăit pe vremea împăratului, fiul lui Heraclie, care era păgân. Cei doi sfinți frați erau însă credincioși. De aceea au hotărât să propovăduiască adevărul lui Hristos.
Împăratul a auzit că ei vestesc pe Hristos și, fiind cinstitor de idoli, le-a cerut să cinstească și ei idolii. Ei au refuzat și, dimpotrivă, i-au spus împăratului:
„De ce cinstești pe cei neînsuflețiți și pe Cel ce a coborât din cer, a luat trup și ne-a răscumpărat nu-L cinstești, ci Îl prigonești și îi prigonești pe cei ce Îl iubesc și Îl cinstesc?”
Atunci împăratul i-a dat pe mâna călăilor să fie bătuți, împreună cu alți creștini. Dar oricât i-au bătut, ei au rămas sănătoși. Atunci s-a poruncit să fie închiși.
În temniță, Pavel și Iuliana le-au vorbit și celorlalți întemnițați despre Hristos. După o vreme, împăratul i-a scos din temniță și i-a întrebat:
„Mai stăruiți în hotărârea voastră de a nu cinsti zeii și de a cinsti pe Cel care a fost omorât?”
Ei au răspuns:
„Noi cinstim pe Cel ce a fost omorât, pentru că a înviat și ne-a răscumpărat din păcat și din moarte. De aceea Îl vom mărturisi cât vom trăi și cât vom avea glas și limbă să vorbim.”
Atunci au fost bătuți din nou foarte mult, dar au rămas nevătămați. În cele din urmă, împăratul a poruncit să fie decapitați. Li s-au tăiat capetele și astfel au primit moartea mucenicească.
Iată, așadar, ce sfinți pilduitori avem astăzi: pe Sfântul Gherasim, pe Sfinții Pavel și Iuliana, sora sa, și împreună cu ei și alți mucenici. De aceea să ne întărim și noi în credință și să avem bucuria de a trăi în pace și în unitate, mărturisind dreapta credință aici pe pământ, pentru ca să dobândim viața cea veșnică pe care ne-a hărăzit-o bunul Dumnezeu tuturor.
Amin.”
