Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit miercuri, 1 aprilie, un cuvânt de învățătură cu puternic mesaj duhovnicesc, după Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfințite, oficiată la Biserica „Buna Vestire” și „Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca” – Capela Tinerilor din Mamaia, Constanța.
În predica sa, ierarhul a pus în centrul reflecției exemplul Sfintei Maria Egipteanca, prezentată drept una dintre cele mai puternice pilde de întoarcere la Dumnezeu din întreaga tradiție creștină.
Sfânta Maria Egipteanca, model de convertire totală
ÎPS Teodosie a arătat că viața Sfintei Maria Egipteanca ilustrează dramatic căderea omului, dar și puterea nelimitată a pocăinței:
„Sfânta Maria Egipteanca este cea mai strălucită pildă de căință, de îndreptare și de întoarcere spre Dumnezeu, după ce a slujit păcatului și patimilor omenești.”
Arhiepiscopul Tomisului a rememorat episodul decisiv al convertirii, când, ajunsă la Ierusalim cu gânduri necurate, Maria nu a putut intra în biserică, fiind oprită de o putere nevăzută:
„A încercat o dată, de două ori, de trei ori. De fiecare dată, un zid nevăzut o oprea.”
Momentul întâlnirii cu icoana Maicii Domnului a schimbat radical viața acesteia:
„Știu că am trăit în păcat atât de mult. Ajută-mă să intru, să iau putere de la Fiul Tău și de la Crucea Lui și făgăduiesc Ție, Maica Domnului, că voi face de acum înainte viața mea curată.”
Lupta cu păcatul și biruința prin nevoință
După această convertire, Sfânta Maria Egipteanca a intrat într-o perioadă de aspră nevoință în pustiu, unde a luptat timp de 17 ani cu patimile:
„Cât a trăit în păcat, atât a trebuit să lupte cu păcatul. Și șaptesprezece ani au fost ani de luptă, de chin.”
Ulterior, ea a trăit încă 30 de ani în rugăciune neîncetată, într-o comuniune profundă cu Dumnezeu:
„A rămas în pustiu cu Dumnezeu și treizeci de ani s-a rugat fără încetare și a trăit cu Dumnezeu aievea.”
Lecția dată părintelui Zosima
Predica a evidențiat și întâlnirea dintre Sfânta Maria Egipteanca și bătrânul Zosima, un monah experimentat care credea că nu mai are nimic de învățat.
Dumnezeu i-a descoperit însă că există măsuri mai înalte de nevoință, iar întâlnirea cu Maria l-a smerit profund:
„S-a minunat și a văzut că sunt oameni și mai buni și mai căiți decât el.”
Rugăciunea și căința, drum sigur spre Dumnezeu
În concluzie, ÎPS Teodosie a subliniat că viața Sfintei Maria Egipteanca reprezintă dovada vie că orice om se poate ridica din păcat prin pocăință sinceră și rugăciune statornică:
„Sfânta Maria Egipteanca este, cu adevărat, cea care oferă cea mai puternică pildă de căință… dar rugăciunea nu i-a încetat niciodată.”
Mesajul central al predicii a fost formulat limpede:
„Rugăciunea și căința sunt, cu adevărat, căile prin care omul ajunge înaintea lui Dumnezeu.”
Cuvântul ierarhului se înscrie în contextul perioadei Postului Mare, când Biserica propune credincioșilor modele de pocăință profundă și de transformare interioară, pregătind sufletul pentru întâlnirea cu Învierea lui Hristos.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 1 aprilie, după Sfânta Liturghie a Darurilor mai Înainte Sfințite oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, la Biserica Buna Vestire si Sf. Cuv. Maria Egipteanca- Capela Tinerilor din Mamaia, Constanța:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
„Mare este taina credinței.”
Iubiți părinți, iubiți credincioși, iată biserica aceasta a tinerilor are ocrotirea Maicii Domnului, cu hramul Bunei Vestiri, dar și pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca.
Sfânta Maria Egipteanca este cea mai strălucită pildă de căință, de îndreptare și de întoarcere spre Dumnezeu, după ce a slujit păcatului și patimilor omenești.
De la 12 ani a părăsit casa părintească, s-a dus în Alexandria și a început viața de desfrâu, de beție, și era nesățioasă în împlinirea poftelor, atrăgea bărbați tineri și bătrâni și a stors toate plăcerile timp de 17 ani.
Dar Dumnezeu, iată, cum privește îndreptarea! Și anume, la Ierusalim se cinstea Sfânta Cruce și mergeau creștini din toate părțile. Au venit acolo și cei din Alexandria. Văzând că mulți se grăbesc și caută să ajungă la Ierusalim, s-a dus și ea, tot cu gânduri necurate.
Au întrebat-o: „Cu ce plătești?” Și ea le-a spus: „Cu trupul meu”.
Și a ajuns acolo, a mers unde toată mulțimea se înghesuia să intre în biserică și, iată, toți ieșeau din biserică plini de bucurie, cu lacrimi de bucurie. A întrebat: „Ce-i asta?”
I-au spus, și a zis: „Să intru și eu”.
S-a dus în pridvor și, vrând să intre, n-a putut trece de pragul intrării în biserică. A încercat o dată, de două ori, de trei ori. De fiecare dată, un zid nevăzut o oprea.
Și a zis: „Ce-o fi aceasta?”
S-a dus și s-a uitat să vadă, în pridvorul bisericii, ce imagini sunt, și era chipul Maicii Domnului, despre care vorbise mama sa.
Și, iată, s-a rugat la Maica Domnului, cu multă căință, și s-a trezit fiorul întoarcerii spre Dumnezeu. Și, iată, a început să plângă și I-a făgăduit Maicii Domnului: „Știu că am trăit în păcat atât de mult. Ajută-mă să intru, să iau putere de la Fiul Tău și de la Crucea Lui și făgăduiesc Ție, Maica Domnului, că voi face de acum înainte viața mea curată.”
Când s-a dus să intre, nu numai că nu era niciun zid, ci ceva dinlăuntru o chema să intre mai repede.
S-a dus și s-a închinat și a făgăduit și Mântuitorului Hristos, la Crucea Sa, s-a căit pentru tot ce a făcut și a zis: „Ajută-mă să vin la Tine, Iisuse”.
S-a dus și s-a mărturisit și a cerut cale de căință duhovnicului. Ea a fost hotărâtă și a spus: „Nu mă mai întorc la păcat niciodată, că am văzut minunea și dragostea Maicii Domnului. Unde să merg? Vreau să merg în pustiu, să nu fie nimeni lângă mine.”
Și i-a dat duhovnicului binecuvântare să meargă și i-a spus cum să țină postul aspru. A luat cu ea trei pâini și a trecut Iordanul ca pe uscat și a mers în pustiu. Și acolo a început nevoința ei timp de șaptesprezece ani.
Cât a trăit în păcat, atât a trebuit să lupte cu păcatul. Și șaptesprezece ani au fost ani de luptă, de chin. Ea se ruga, dar duhurile rele voiau să o oprească, o ispiteau în toate felurile, dar n-au reușit.
După șaptesprezece ani, a petrecut alți treizeci de ani, pentru că Dumnezeu a ajutat-o ca rugăciunea ei a devenit atât de puternică, încât demonii. A rămas în pustiu cu Dumnezeu și treizeci de ani s-a rugat fără încetare și a trăit cu Dumnezeu aievea.
Aici a fost trimis bătrânul Zosima, un om care făcuse multe nevoințe și credea că nu mai are nimic de învățat. Toate nevoințele, zicea Zosima în inima sa, le-am făcut, Doamne. Mai am de învățat de la cineva ceva? Nu cred.
Și iată, Dumnezeu i-a spus: „Nu te rătăci! Să vezi că sunt și nevoitori mai mari decât tine.”
Petrecuse în mănăstire cincizeci și trei de ani, în post, în rugăciune, în căință, în dragoste. Și iată, fiind dus în pustiu, a văzut-o pe Maria. S-a dus să vadă ce nălucă este.
Maria a strigat: „Părinte Zosima, nu te apropia de mine, că sunt femeie și sunt goală. Aruncă-mi o haină, ca să mă acopăr și să pot vorbi cu tine.”
Și i-a aruncat o haină și, iată, au vorbit, iar ea i-a spus viața ei. Aici i-a venit și ceasul sfârșitului.
Anul următor i-a spus lui Zosima să fie acolo și, venind anul următor, a venit și sfârșitul ei.
Zosima s-a mirat și a zis: „Hai să ne rugăm împreună.” Și, când se rugau împreună, trupul Mariei era ridicat de la pământ de un cot. S-a minunat și a văzut că sunt oameni și mai buni și mai căiți decât el.
Și Maria, cea care fusese păcătoasă și s-a căit, i-a dat pildă Părintelui Zosima, arătând cât de mare este căința și smerenia, că Dumnezeu iartă totul atunci când omul se întoarce cu adevărat și își mărturisește păcatele.
Și iată, ea s-a săvârșit după patruzeci și șapte de ani de pustie, iar un leu i-a săpat locul de îngropare, iar Zosima a îngropat-o.
Sfânta Maria Egipteanca este, cu adevărat, cea care oferă cea mai puternică pildă de căință, pentru că, în cei patruzeci și șapte de ani, a mâncat foarte puțin, s-a hrănit din cele găsite în pustiu și din frunze, dar rugăciunea nu i-a încetat niciodată.
Ne arată astfel că rugăciunea și căința sunt, cu adevărat, căile prin care omul ajunge înaintea lui Dumnezeu.”
