Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a vorbit despre puterea rugăciunii, lucrarea sfinților și mărturisirea credinței până la jertfă, în predica rostită sâmbătă, 7 februarie, după Sfânta Liturghie oficiată la biserica „Înălțarea Domnului” din satul său natal, Gheorghițeni, județul Suceava.
Întoarcerea într-un loc al începuturilor
Ierarhul a arătat că revenirea sa în biserica din satul natal, unde nu mai slujise de mult timp, a fost rânduită de Dumnezeu în contextul unor „evenimente dureroase”, dar și în așteptarea unui eveniment frumos care urmează să aibă loc. Cuvântul său a fost unul de întărire duhovnicească și de aducere-aminte a sensului profund al suferinței trăite în credință.
Sfântul Partenie, model de rugăciune și sfințenie
În predică, ÎPS Teodosie a evocat viața și lucrarea Sfântul Partenie, prăznuit în acea zi, subliniind caracterul copleșitor al sfințeniei sale. Deși nu a învățat carte din copilărie, Sfântul Partenie s-a remarcat prin viața sa de rugăciune neîncetată, fiind îndemnat mai târziu să învețe și ajungând preot, apoi episcop.
„Ceea ce este foarte folositor să știm este puterea primită de la Dumnezeu prin darul rugăciunii”, a arătat ierarhul, explicând că Sfântul Partenie nu se despărțea niciodată de Dumnezeu, iar rugăciunile sale erau mereu ascultate.
Minunile, rod al credinței și al vieții curate
ÎPS Teodosie a relatat câteva dintre minunile săvârșite de Sfântul Partenie, arătând că acesta vindeca pe cei stăpâniți de duhuri necurate și pe cei bolnavi. Printre exemplele amintite s-au numărat vindecarea unui om chinuit de duh necurat, alungat prin cuvânt și rugăciune, precum și tămăduirea unui om care își pierduse ochiul într-o luptă cu un taur.
„Noi numim pe sfinți făcători de minuni, dar ei sunt credincioși, rugători și trăitori cu Dumnezeu, iar Dumnezeu face minuni prin ei”, a subliniat ierarhul, arătând că minunile sunt lucrarea lui Dumnezeu, săvârșită prin oameni dăruiți Lui.
Mărturisirea credinței până la jertfă
În continuarea predicii, ÎPS Teodosie a vorbit despre persecuțiile îndurate de creștini în primele veacuri, amintind de comunitatea din Nicomidia, unde numărul credincioșilor crescuse atât de mult încât împărații persecutori au hotărât să-i piardă pe toți.
Ierarhul a evocat mărturisirea fermă a creștinilor care, amenințați cu moartea, au ales să rămână statornici în credință, spunând: „Vrem să trăim cu Hristos și, dacă este să murim, să murim pentru Hristos și întotdeauna cu Hristos”.
Credința, cale spre viața veșnică
În încheiere, ÎPS Teodosie a arătat că cei care Îl mărturisesc pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, răstignit și înviat, și care urmează voia Lui chiar și în suferințe și batjocuri, nu își pierd niciodată plata, ci dobândesc viața veșnică.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 7 februarie, după Sfânta Liturghie oficiată la biserica „Înălțarea Domnului” din satul natal, Gheorghițeni, județul Suceava:
”Preacucernici părinți, împreună cu părintele paroh al acestei parohii, preacuvioase maici, stimate domnului primar, iubiți credincioși,
Iată, a rânduit Dumnezeu să fiu astăzi în biserica din satul în care nu am mai slujit demult. Evenimente dureroase, dar curând vom avea și un eveniment frumos, m-au adus aici.
Între sfinții pe care îi prăznuim astăzi, Sfântul Partenie, episcopul Lampsacului, are o ținută a sfințeniei sale cu totul copleșitoare. El, de copil, a început să învețe să se roage, dar n-a învățat carte de mic. Însă se ruga mult și, ajuns ucenic al unui stareț și al apoi al unui episcop, aceștia l-au îndemnat să învețe carte. Și a învățat carte și a fost hirotonit preot și apoi episcop. Ceea ce este foarte folositor să știm este puterea primită de la Dumnezeu prin darul rugăciunii, pentru că nu se despărțea niciodată de Dumnezeu și mereu se ruga, iar rugăciunile sale erau atât de ascultate.
Pe cei cuprinși de duhuri necurate îi vindeca și pe cei cu diferite alte boli și voi aminti din multele sale minuni doar două-trei, ca să ne dăm seama cât de minunat trăia acest sfânt, om ca toți oamenii, dar om dăruit lui Dumnezeu.
Iată, a venit la el un om cuprins de duh necurat și știa ce-l așteaptă. A zis: „Lasă-mă în locașul acesta, să nu mă scoți!”. Locașul era omul chinuit și el i-a spus: „Nu te pot lăsa, de nu pleci la cuvântul meu, atunci te-ai chinui și mai rău. Ieși și lasă-l pe cel pe care l-ai chinuit până acum și du-te în locul pustiei, acolo e locul tău. Să nu te atingi nici de om, nici de animal, pentru că locul tău nu este printre oameni.”. Și a zis: „Pleacă și du-te mai repede”.
Răgândind, a plecat și omul a rămas sănătos și mulțumea lui Dumnezeu și Sfântului Partenie.
Altădată, iată, un om, luptându-se cu taurul, acela i-a scos ochiul. El a venit cu ochiul la Sfântul și l-a vindecat. Noi numim pe sfinți făcători de minuni, dar ei sunt credincioși, rugători și trăitori cu Dumnezeu și Dumnezeu face minuni prin ei.
Acești sfinți ne arată cât de mare este puterea lui Dumnezeu.
Sfântul Luca din Elada a trăit în viață curată și în rugăciune și era ascultat de Dumnezeu și rugăciunile lui au făcut diferite împliniri ale dorințelor lor: și ploaie, și ajutor, și tot felul de momente de bucurie le-a adus.
În Nicomidia, creștinii erau tot mai mulți. De aceea au hotărât împărații persecutori să-i piardă pe toți creștinii. Au venit cu amenințări, cu unelte de tot felul și le-au spus: „Ori veniți să aduceți jertfă zeilor noștri, ori noi vă vom ucide pe toți”.
Și ei au zis: „Noi nu vrem să murim, dar dacă voi vreți să ne omorâți, este socoteala voastră, veți primi mare osândă de la Dumnezeul nostru, iar pe noi ne trimiteți la Cel ce ne așteaptă în ceruri.”
Căci cine-L mărturisește în viața aceasta pe Dumnezeu, Care a coborât din cer Fiul lui Dumnezeu și a luat Trup de Fecioara Maria și ne-a răscumpărat păcatele noastre prin dureri și chinuri, răstignire și moarte, dar a înviat, aceia care mărturisesc adevărul și urmează voia Lui și în suferințe, și în tot felul de batjocură și chinuri, aceia nu vor pierde plata.
Și începeau să strige: „Ce alegeți? Alegeți să trăiți sau să muriți?”. Și i-au răspuns: „Vrem să trăim cu Hristos și, dacă este să murim, să murim pentru Hristos și întotdeauna cu Hristos”.”
