Miercuri, 20 august, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța. La final, ierarhul a rostit o predică dedicată prorocului și judecătorului Samuel și psalmistului David, scoțând în evidență puterea credinței și rolul acestora în istoria biblică.
„Samuel, ultimul dintre judecătorii lui Israel”
„Astăzi, noi prăznuim pe ultimul dintre judecătorii lui Israel. A fost condusă Țara Sfântă de judecători care aveau o legătură atât de strânsă cu Dumnezeu. Dar poporul cârtitor a început să spună: «Toate popoarele au împărați, noi de ce să nu avem împărat?».
Și acest Samuel, care a trăit cu 1.000 de ani înainte de venirea Mântuitorului, a fost un judecător înțelept și bun. Pentru că poporul a cerut să aibă împărat, a fost ales cel dintâi împărat, Saul, care era un om foarte înalt și domina poporul prin ținuta sa. L-a uns rege chiar Samuel, ultimul judecător, după porunca primită de la Dumnezeu. Dar Saul a început să se amestece cu obiceiurile păgâne. De aceea Dumnezeu a vrut să-l înlăture pe Saul, ca să nu se pângărească poporul cu obiceiurile păgâne ale zeităților.”
„David, uns rege de Dumnezeu”
Arhiepiscopul Tomisului a arătat cum David a fost ales și pregătit de Dumnezeu pentru a fi împăratul cel drept al lui Israel:
„Pentru că el a început să ducă o viață imorală, Dumnezeu i-a luat lui Saul harul Său și a pregătit un alt rege, pe David. Saul, văzând că nu mai poate vorbi cu Dumnezeu, s-a dus la vrăjitoarea din Endor și acolo a vrut să se sfătuiască, ca să i-l aducă înainte chiar pe Samuel, care între timp murise. Dar înainte de a muri, Samuel l-a uns rege în ascuns pe David, pe care l-a luat de la turma de oi, l-a uns rege și l-a pus să aștepte plinirea vremii ca să primească această demnitate în locul lui Saul.”
„Saul a înfrânt mii, dar David zeci de mii”
ÎPS Teodosie a amintit și de biruințele lui David, care l-au făcut vestit în întregul Israel:
„Când filistenii au venit asupra poporului, a mers și Saul la luptă, dar a mers și David. În fața lui David filistenii toți cădeau. Poporul, văzând această vitejie a lui David, a proclamat: «Saul a înfrânt mii, dar David zeci de mii», și îl aclamau pe David să fie rege, neștiind că acesta fusese deja uns rege de proorocul Samuel cu mai multă vreme înainte.”
„Psalmistul David, model de credință”
În încheiere, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul psalmistului David și să citească psalmii săi, care cuprind rugăciuni pentru toate nevoile vieții:
„Îl rugăm pe bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile prorocului și psalmistului David, care a avut o istorie atât de frumoasă și un rol atât de important în viața poporului evreu, să ne dăruiască și nouă o credință statornică și să citim și noi psalmii lui, care răspund tuturor dorințelor noastre de pace, de iertare și de mântuire în viața aceasta, arvunind totodată viața cea veșnică.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 20 august, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi, noi prăznuim pe ultimul dintre judecătorii lui Israel. A fost condusă Țara Sfântă de judecători care aveau o legătură atât de strânsă cu Dumnezeu. Dar poporul cârtitor a început să spună: „Toate popoarele au împărați, noi de ce să nu avem împărat?”.
Și acest Samuel, care a trăit cu 1.000 de ani înainte de venirea Mântuitorului, a fost un judecător înțelept și bun. Pentru că poporul a cerut să aibă împărat, a fost ales cel dintâi împărat, Saul, care era un om foarte înalt și domina poporul prin ținuta sa. L-a uns rege chiar Samuel, ultimul judecător, după porunca primită de la Dumnezeu. Dar Saul a început să se amestece cu obiceiurile păgâne. De aceea Dumnezeu a vrut să-l înlăture pe Saul, ca să nu se pângărească poporul cu obiceiurile păgâne ale zeităților.
Pentru că el a început să ducă o viață imorală, Dumnezeu i-a luat lui Saul harul Său și a pregătit un alt rege, pe David. Saul, văzând că nu mai poate vorbi cu Dumnezeu, s-a dus la vrăjitoarea din Endor și acolo a vrut să se sfătuiască, ca să i-l aducă înainte chiar pe Samuel, care între timp murise. Dar înainte de a muri, Samuel l-a uns rege în ascuns pe David, pe care l-a luat de la turma de oi, l-a uns rege și l-a pus să aștepte plinirea vremii ca să primească această demnitate în locul lui Saul.
Samuel a trăit o viață frumoasă și aspră și poporul a avut mare încredere în el. A fost război, așa cum a proorocit, și în acel război au căzut și fiii lui Eli, preotul care era un om foarte bun, dar copiii săi au început să aducă jertfe străine. Și Samuel a fost aproape de David și i-a spus să aibă răbdare.
Când filistenii au venit asupra poporului, a mers și Saul la luptă, dar a mers și David. În fața lui David filistenii toți cădeau. Poporul, văzând această vitejie a lui David, a proclamat: „Saul a înfrânt mii, dar David zeci de mii”, și îl aclamau pe David să fie rege, neștiind că acesta fusese deja uns rege de proorocul Samuel cu mai multă vreme înainte.
Samuel, pentru evlavia sa și pentru grija față de Legea lui Dumnezeu și față de popor, a rămas în istoria lui Israel ca ultimul judecător. După el, regele adevărat care a urmat a fost David, cel care a adus cea mai mare biruință a neamului israeliților împotriva popoarelor din jur.
De aceea este vestit proorocul și regele David, pe care l-a vestit Samuel prin vitejia sa, pentru că toate le-a înfăptuit cu puterea lui Dumnezeu, s-a lăsat în brațele Lui și cu adevărat a fost biruitor și împotriva amaleciților și împotriva lui Goliat, acel viteaz oștean, deși David era mic de statură, iar Goliat avea o ținută impunătoare.
De aceea, îl rugăm pe Sfântul Proroc și judecător Samuel să ne dea și nouă darul și bucuria de a înțelege rodul preoției lui David, pe care el l-a pregătit să ia scaunul de împărat, pentru că Dumnezeu l-a ales pentru aceasta.
Îl rugăm pe bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile prorocului și psalmistului David, care a avut o istorie atât de frumoasă și un rol atât de important în viața poporului evreu, să ne dăruiască și nouă o credință statornică și să citim și noi psalmii lui, care răspund tuturor dorințelor noastre de pace, de iertare și de mântuire în viața aceasta, arvunind totodată viața cea veșnică. Amin.”
