În predica de astăzi, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre tăria credinței și jertfa mucenicilor care au înfruntat moartea pentru Hristos, îndemnându-i pe credincioși să fie statornici în credință, asemenea sfinților pe care i-a pomenit Biserica în această zi.
„Astăzi prăznuim doi frați mucenici care au murit în timpul împăratului Maximian, un împărat persecutor care a înspăimântat, cu poruncile sale, pe toți creștinii care se ascundeau ca să scape de moartea cea cumplită”, a spus ierarhul la începutul predicii.
ÎPS Teodosie a povestit cum Sfântul Evlampie, tânăr plin de râvnă pentru Dumnezeu, nu s-a ascuns, ci a fost prins rugându-se și dus înaintea împăratului ca să aducă jertfă idolilor.
„El s-a împotrivit cu toată puterea sa, însă dregătorul îl silea să aducă jertfă zeului Marte. În loc să aducă jertfă, Evlampie s-a rugat, iar idolul s-a prăbușit și s-a sfărâmat în bucăți”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
Credința care înfruntă moartea
La rândul ei, Sfânta Evlampia, sora lui Evlampie, a venit și a mărturisit fără teamă credința în Hristos:
„Și eu sunt creștină și eu slujesc aceluiași Dumnezeu — Dumnezeului celui viu și adevărat, Iisus Hristos —, cum slujește și fratele meu.
Văzând atâta curaj, s-au adăugat lor încă 200 de creștini care au mărturisit: Noi credem în Iisus Hristos și nu aducem jertfă unor zei care nu există, ci aducem jertfă Dumnezeului celui viu, care ne poartă de grijă și ne-a răscumpărat din păcat și din moarte.”
Toți acești mărturisitori au fost uciși cu sabia, primind cununa muceniciei și rămânând mărturie vie a biruinței credinței asupra fricii și morții.
Modelul Sfântului Vasian și comunitatea rugăciunii
În continuare, ierarhul a evocat și pe Sfântul Vasian, originar din părțile Siriei, care, venind la Nicomidia, a întemeiat o mică obște de rugăciune și credință.
„A găsit un om credincios și bogat, care, văzând evlavia lui, i-a făcut un lăcaș în care să se închine lui Dumnezeu, iar împreună cu el se rugau mulți alți creștini”, a arătat Arhiepiscopul Tomisului.
„Sfântul Vasian a adunat în jurul său o mare comunitate de credincioși și îi învăța tainele credinței, întărindu-i în dragoste și în răbdare. Jertfa sa duhovnicească a fost pentru mulțimea creștinilor însetați și dornici după Dumnezeu Cel viu și adevărat.”, a mai spus el.
Chemare la statornicie și nădejde
În încheiere, ÎPS Teodosie a rostit un îndemn plin de forță duhovnicească, adresat tuturor celor care se confruntă cu încercări:
„Acestora și noi să le urmăm credința și mărturisirea, și, orice primejdii am avea, să rămânem statornici în Dumnezeu, căci El ne izbăvește din toate cursele vrăjmașilor văzuți și nevăzuți și ne ajută să intrăm împreună cu toți sfinții și aleșii Lui în Împărăția cea cerească, de care să avem parte cu toții.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 10 octombrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi prăznuim doi frați mucenici care au murit în timpul împăratului Maximian, un împărat persecutor care a înspăimântat, cu poruncile sale, pe toți creștinii care se ascundeau ca să scape de moartea cea cumplită.
Dar iată, un tânăr, Evlampie, nu s-a ascuns și a fost găsit rugându-se lui Hristos. A fost adus în fața împăratului ca să aducă jertfă idolilor.
El s-a împotrivit cu toată puterea sa, însă dregătorul îl silea să aducă jertfă zeului Marte, ighemonul pus de împărat. În loc să aducă jertfă, Evlampie s-a rugat și îndată idolul a căzut și s-a sfărâmat.
Văzând aceasta, dregătorul a poruncit să fie dus la grea pedeapsă, la moarte, după porunca împăratului.
A venit atunci și sora sa, Evlampia, care, văzând atâta nedreptate, ură și cruzime, s-a cutremurat. Văzând că fratele ei este chinuit și bătut cu plumb, Evlampia a spus cu tărie:
„Și eu sunt creștină și eu slujesc aceluiași Dumnezeu — Dumnezeului celui viu și adevărat, Iisus Hristos —, cum slujește și fratele meu.”
Văzând atâta curaj, s-au adăugat lor încă 200 de creștini, care au mărturisit cu putere:
„Noi credem în Iisus Hristos și nu aducem jertfă unor zei care nu există, ci aducem jertfă Dumnezeului celui viu, care ne poartă de grijă și ne-a răscumpărat din păcat și din moarte.”
Și astfel, Sfântul Evlampie, Sfânta Evlampia și ceilalți 200 de mărturisitori au fost îndată uciși cu sabia, primind cununa muceniciei. Așa s-au sfârșit acești binecredincioși care au avut îndrăzneala de a mărturisi pe Hristos.
Dar prăznuim astăzi și pe Sfântul Vasian, care era din părțile Siriei. Venind la Nicomidia, el se ruga acolo neîncetat. A găsit un om credincios și bogat, care, văzând evlavia lui, i-a făcut un lăcaș în care să se închine lui Dumnezeu, iar împreună cu el se rugau mulți alți creștini.
Sfântul Vasian a adunat în jurul său o mare comunitate de credincioși și îi învăța tainele credinței, întărindu-i în dragoste și în răbdare.
Jertfa sa duhovnicească a fost pentru mulțimea creștinilor însetați și dornici după Dumnezeu Cel viu și adevărat, iar acea comunitate a trăit mulți ani în pace, până când o nouă persecuție a venit peste ei și le-a curmat bucuria și închinarea.
Acestora și noi să le urmăm credința și mărturisirea, și, orice primejdii am avea, să rămânem statornici în Dumnezeu, căci El ne izbăvește din toate cursele vrăjmașilor văzuți și nevăzuți și ne ajută să intrăm împreună cu toți sfinții și aleșii lui Dumnezeu în Împărăția cea Cerească, de care să avem parte cu toții.
Amin.”
