În predica rostită luni, 26 ianuarie, după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre chemarea fundamentală a creștinului la sfințenie trăită în familie, în slujire și în iubirea concretă față de aproapele, subliniind că apropierea autentică de Dumnezeu nu poate fi despărțită de responsabilitatea față de oameni.
Ierarhul a pus în lumină pilda unei familii sfinte, precum și exemplul luminos al Sfântului Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, arătând că viața creștină se împlinește prin jertfă, milostenie și slujire statornică.
O familie care a devenit întreagă sfințită
ÎPS Teodosie a amintit viața sfinților Xenofont și Maria, împreună cu fiii lor, Ioan și Arcadie, ca exemplu de educație în credință și de încredere deplină în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Cei doi tineri, plecați cu corabia spre Fenicia, au fost surprinși de o furtună puternică, iar corabia s-a sfărâmat. Crezându-și fiii pierduți, părinții i-au căutat îndelung. În mod minunat, tinerii au scăpat din apele mării prin rugăciune și făgăduință de slujire lui Dumnezeu, ajungând monahi într-o mănăstire.
„Văzând aceasta și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cei doi părinți au zis: «Iată, copiii ne-au dat nouă lecție; să fim și noi monahi împreună cu ei, ca să ne mântuim»”, a arătat ierarhul. Întreaga familie și-a dăruit averea săracilor și a ales viața monahală, devenind, printr-o viețuire pilduitoare, o familie de sfinți.
Sfântul Iosif cel Milostiv, chip al slujirii și al dărniciei
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre Sfântul Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, născut în Basarabia, în anul 1818, rămas orfan de mic și format duhovnicește în mănăstirile din Basarabia, Iași și Focșani.
Sub îndrumarea Episcopului Chesarie, a urmat Seminarul de la Buzău și Academia Teologică din București, fiind hirotonit diacon, apoi preot, iar mai târziu ales ierarh la Curtea de Argeș și Mitropolit al Moldovei.
Ca mitropolit, a finalizat Catedrala din Iași și a mutat Sfintele Moaște de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi la Catedrală. Mai presus de realizările administrative, însă, a strălucit prin milostenie: tot ce dobândea oferea săracilor, îngrijea bolnavii și sprijinea pe cei lipsiți.
„Prima era slujirea lui Hristos și apoi slujirea tuturor celor care aveau nevoie de ajutorul lui”, a subliniat ierarhul, arătând că milostenia a devenit semnul distinctiv al vieții sale.
Apropierea de Dumnezeu se verifică prin iubirea față de oameni
În încheiere, ÎPS Teodosie a evidențiat că adevărata viață duhovnicească nu se poate reduce la o relație abstractă cu Dumnezeu, ci se confirmă prin faptele iubirii și ale slujirii aproapelui.
„Sfântul Iosif cel Milostiv strălucește ca un ierarh atât de important pentru noi, fiind cu adevărat un om al lui Dumnezeu, atât de apropiat de Dumnezeu și de oameni. Nu poate cineva să fie aproape de Dumnezeu și să fie departe de oameni”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a amintit că Dumnezeu este Cel mai mare purtător de grijă al oamenilor și că apropierea de El presupune împlinirea voii Sale prin slujirea semenilor și săvârșirea faptelor bune, ca expresie vie a credinței.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 26 ianuarie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi strălucesc patru sfinți care sunt din aceeași familie: părinți și copii.
Aceștia erau Xenofont și soția sa, Maria, care au avut doi fii. I-au crescut frumos pe cei doi fii în credință, cum erau și ei credincioși. Cei doi fii, Ioan și Arcadie, au primit o educație atât de frumoasă și au plecat cu corabia spre Fenicia.
Dar o furtună mare s-a iscat, încât corabia a fost sfărâmată. S-a auzit despre această furtună și i-au tot căutat cei doi părinți, Xenofont și Maria, pe fiii lor, Ioan și Arcadie, și, căutându-i îndelung, crezând că au murit și ei în acea furtună, pentru că multe victime a făcut acea furtună. Într-adevăr, corabia s-a sfărâmat și ei au rămas în apă.
Rugându-se lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a ajutat să scape din apă. Și ei s-au rugat și au zis: „Doamne, dacă ne izbăvești de această primejdie, de moartea năprasnică, venim la Tine să-Ți slujim.” Și iată, cei părinți, care erau și milostivi și credincioși, atât i-au căutat până când i-au găsit pe cei doi copii ai lor și aceștia erau monahi într-o mănăstire.
Le-au istorisit părinților cum au scăpat cu ajutorul lui Dumnezeu, că fără ajutorul lui Dumnezeu n-ar fi scăpat. Ei nu știau să înoate, dar Dumnezeu i-a scos din adâncul apei și, pentru că ei au făgăduit cel mai frumos gând al lor, de a fi slujitori ai lui Dumnezeu, au ajuns monahi.
Văzând aceasta și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cei doi părinți, Xenofont și Maria, au zis: „Iată, copiii ne-au dat nouă lecție; să fim și noi monahi împreună cu ei, ca să ne mântuim.” Și așa tot ce au avut au dăruit săracilor, s-au dus la mănăstire, iar viața lor a fost atât de frumoasă și atât de pilduitoare, încât toți patru au devenit sfinți. Iată sfinți dintr-o familie cu toții: doi părinți și doi copii.
Dar astăzi prăznuim și un sfânt român: Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, născut în Basarabia, la 15 iulie 1818. La 10 ani a rămas orfan, dar unchiul său, Teofilact, l-a dus la o Mănăstire Frumoasa din Basarabia și acolo și-a început ucenicia în călugărie. Apoi a venit la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. Din Iași a venit la Focșani, unde era o mănăstire frumoasă, și aici era un stareț înțelept și un ierarh înțelept.
Episcopul Chesarie, cunoscând calitățile acestui tânăr atât de curat — Ioan era numele lui din familie —, l-a trimis să învețe la Seminarul de la Buzău; după aceea a urmat Academia Teologică din București. Episcopul Chesarie l-a călugărit și l-a hirotonit diacon. După aceea a fost hirotonit preot și, iată, a ajuns ierarh la Curtea de Argeș, iar apoi a fost ales Mitropolit al Moldovei.
Ca Mitropolit al Moldovei, a avut o misiune atât de frumoasă: a terminat Catedrala din Iași și a mutat și Sfintele Moaște de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi la Catedrală. Dar ceea ce l-a făcut atât de cunoscut și iubit de credincioși a fost dragostea sa față de oameni. Se înconjura de toți săracii și tot ce dobândea, tot ce avea, le dădea acestora. De aceea are și numele acesta: Sfântul Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei.
Cu adevărat, și administrația a fost o calitate a sa: era bun organizator, dar milostivirea față de cei săraci i-a copleșit pe toți. De aceea a primit numele de Mitropolitul Iosif cel Milostiv, pentru că nu își lăsa creștinii săraci să sufere de foame, nici pe cei bătrâni și neputincioși.
Și, cu adevărat, la Buzău a avut grijă și de un spital; i-a iubit pe toți bolnavii și i-a ajutat. Bolnavii și săracii erau în preocuparea cea mai importantă a sa după slujire. Prima era slujirea lui Hristos și apoi slujirea tuturor celor care aveau nevoie de ajutorul lui.
Sfântul Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, strălucește ca un ierarh atât de important pentru noi. Joi seara îi vom citi și Acatistul său, pentru că este o pildă de credință, de rugăciune, de dragoste și de jertfă pentru toți ierarhii, preoții și credincioșii, fiind cu adevărat un om al lui Dumnezeu, atât de apropiat de Dumnezeu și de oameni. Nu poate cineva să fie aproape de Dumnezeu și să fie departe de oameni.
Dumnezeu este Cel mai mare purtător de grijă al nostru; de aceea, dacă ne apropiem de Dumnezeu, nu putem să nu împlinim voia Lui: să slujim și semenilor noștri și să facem faptele cele plăcute lui Dumnezeu.”
