Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit sâmbătă, 23 mai, despre puterea căinței, iubirea lui Dumnezeu față de oameni și semnificația duhovnicească a sărbătorii Înălțării Domnului, în predica rostită după Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea Stejaru din localitatea Saraiu, județul Constanța.
Ierarhul a explicat că Înălțarea Domnului reprezintă ridicarea firii omenești la cea mai înaltă demnitate, prin șederea Mântuitorului de-a dreapta Tatălui, și a subliniat că omul este singura făptură creată după chipul lui Dumnezeu.
Înălțarea Domnului și demnitatea omului
„Domnul, înălțându-Se la cer, a șezut de-a dreapta Tatălui cu firea noastră omenească și ne ajută și pe noi să ne suim la cer. De aceea S-a suit la cer: ca să arate că firea noastră a fost ridicată la cea mai înaltă demnitate, de-a dreapta Tatălui, deasupra îngerilor, pentru că Fiul a luat firea omenească și omului i-a dat cea mai mare demnitate. Chipul Său i l-a dat Dumnezeu”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a explicat și taina Sfintei Treimi, arătând că Dumnezeu este unul în ființă și întreit în Persoane.
„Nu sunt trei dumnezei, ci un Dumnezeu, dar fiecare Persoană care are ființa aceea comună este Dumnezeu. Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Duhul Sfânt este Dumnezeu, dar un singur Dumnezeu este, că cele trei Persoane dumnezeiești au o singură ființă”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Niciun păcat nu întrece iubirea lui Dumnezeu
În cadrul cuvântului de învățătură, ierarhul a insistat asupra importanței pocăinței sincere și a arătat că niciun păcat nu poate depăși iubirea și iertarea lui Dumnezeu.
„Oricât de mult am greșit, dacă ne pare rău și ne întoarcem cu sinceritate, ne cerem iertare, ne îndreptăm și păzim legea lui Dumnezeu, Dumnezeu ne iartă, pentru că nu este păcat care să întreacă bunătatea lui Dumnezeu, prin care El ne iartă.
De aceea trebuie să avem încredere în bunătatea lui Dumnezeu, dar să luăm asupra noastră și smerenia, și căința, și lucrarea faptelor bune. Aceste trei trebuie să le avem în permanență”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Pilda tâlharului pocăit
Părintele Arhiepiscop a oferit drept exemplu de pocăință pe tâlharul răstignit alături de Mântuitorul Hristos, care a primit făgăduința Raiului după ce și-a mărturisit căința pe cruce.
„Cea mai înaltă pildă de iertare pentru smerenie și pentru căință a arătat-o Mântuitorul Hristos prin tâlharul care a ucis, a jefuit, dar s-a căit pe cruce, în dreapta Mântuitorului, și a zis: «Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta».
A spus-o din tot sufletul. Dacă ar mai fi trăit, n-ar mai fi repetat acele hoții și răutăți pe care le-a făcut în viață. Dar a murit curând și în sufletul său căința era deplină. De aceea Mântuitorul i-a și spus: «Astăzi vei fi cu Mine în Rai»”, a spus ierarhul.
Sfânta Liturghie, actualizarea jertfei lui Hristos
ÎPS Teodosie a vorbit și despre legătura dintre Sfânta Liturghie și lucrarea mântuitoare a lui Hristos, afirmând că toate momentele pătimirii, morții, învierii și înălțării Domnului se actualizează în cadrul fiecărei Sfinte Liturghii.
„Tatăl cel Ceresc ni L-a lăsat pe Fiul mijlocitor în ceruri. Și, de câte ori săvârșim Sfânta Liturghie, Fiul este mijlocitor pentru noi înaintea Tatălui Ceresc, pentru că toate patimile, moartea, învierea și înălțarea Domnului se înnoiesc în fiecare Sfântă Liturghie”, a precizat Arhiepiscopul Tomisului.
Îndemn la viață trăită cu Dumnezeu
În încheiere, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să trăiască permanent în comuniune cu Dumnezeu și să caute Împărăția cerurilor prin împlinirea voii divine.
„Trebuie să-L iubim cel mai mult pe Dumnezeu, apoi pe părinții noștri, pe copiii noștri, pe frații noștri, pentru că Dumnezeu este Stăpânul vieții noastre și al tuturor, și pe El să-L avem în mintea și în inima noastră în permanență. Cu El să trăim, cu El să rămânem totdeauna, ca să fim cu El și la ceasul sfârșitului nostru, ca El să ne hărăzească viața cea viitoare, de care să avem parte cu toții”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 23 mai, după Sfânta Liturghie oficiată Arhiepiscopul Tomisului la Mănăstirea Stejaru din localitatea Saraiu, jud. Constanța:
„Preacuvioase părinte vicar, preacuvioase părinte exarh, preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioasă maică stareță, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Iată, astăzi am poposit la această mănăstire care are ca ocrotitoare sărbătoarea Înălțării Domnului. Dar Înălțarea Domnului este o sărbătoare care ține până vineri, săptămâna viitoare. Atunci se încheie această sărbătoare, căci este o sărbătoare foarte mare.
Ce înseamnă această sărbătoare? Mântuitorul Hristos, stând cu ucenicii Săi, mereu le-a spus: „Eu trebuie să Mă întorc la Tatăl Meu, că, dacă Mă întorc la Tatăl, Mă pregătesc și vouă loc în locașurile Tatălui Meu”.
Unii se întristau auzind că pleacă dintre ei. Se întristau unii dintre apostoli, că fără El erau înfricoșați și întristați. Dar Mântuitorul i-a lămurit și le-a zis: „Vă este de folos să merg la Tatăl Meu, că, dacă nu voi merge la Tatăl Meu, Duhul Sfânt nu va veni asupra voastră. De Mă voi duce la Tatăl Meu, Îl voi trimite vouă, ca să nu rămâneți singuri. Dacă Eu plec, vă trimit alt Mângâietor, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede și va rămâne cu voi pururea”.
Cu adevărat, Mântuitorul Hristos ne-a adus cea mai strălucitoare lumină, lumina adevărului credinței noastre, pentru că pe Dumnezeu, cum spune Sfântul Evanghelist Ioan, nimeni dintre oameni nu L-a văzut, nici nu poate să-L vadă, că Dumnezeu este spiritual, este netrupesc. Fiul a luat trup omenesc și El ni L-a făcut cunoscut pe Tatăl.
Oamenii din vremea aceea, mai ales iudeii, din mijlocul cărora a răsărit Mântuitorul lumii, nu prea înțelegeau taina Sfintei Treimi. Ei știau că Dumnezeu este Unul. Cu adevărat, Unul este, o singură ființă are Dumnezeu, dar această ființă are trei Persoane. Nu sunt trei dumnezei, ci un Dumnezeu, dar fiecare Persoană care are ființa aceea comună este Dumnezeu. Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Duhul Sfânt este Dumnezeu, dar un singur Dumnezeu este, că cele trei Persoane dumnezeiești au o singură ființă.
Aceasta vom tâlcui mâine, duminică, că este Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic, care s-a ținut și a fost convocat de Sfântul Împărat Constantin, ca să lămurim, după cum ne-a dezvăluit Însuși Dumnezeu, care este ființa și care sunt Persoanele Sale.
Domnul, înălțându-Se la cer, a șezut de-a dreapta Tatălui cu firea noastră omenească și ne ajută și pe noi să ne suim la cer. De aceea S-a suit la cer: ca să arate că firea noastră a fost ridicată la cea mai înaltă demnitate, de-a dreapta Tatălui, deasupra îngerilor, pentru că Fiul a luat firea omenească și omului i-a dat cea mai mare demnitate. Chipul Său i l-a dat Dumnezeu.
De aceea, să ne bucurăm de această bucurie pe care ne-a dezvăluit-o Dumnezeu, că îngerilor le-a dat mai puțin decât oamenilor. Îngerii sunt ființe personale, spirituale, care stau lângă Dumnezeu, dar nu au chipul lui Dumnezeu. Numai omul are chipul lui Dumnezeu prin cele trei puteri ale sufletului: minte, voință și simțire, care închipuiesc Sfânta Treime: pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh.
Iubiți credincioși, Înălțarea la cer a Domnului, Care a fost așezat de Tatăl de-a dreapta Sa, ne arată câtă iubire are Dumnezeu pentru noi, oamenii, și cum ne iartă Dumnezeu greșelile dacă ne căim pentru ele.
Oricât de mult am greșit, dacă ne pare rău și ne întoarcem cu sinceritate, ne cerem iertare, ne îndreptăm și păzim legea lui Dumnezeu, Dumnezeu ne iartă, pentru că nu este păcat care să întreacă bunătatea lui Dumnezeu, prin care El ne iartă.
De aceea trebuie să avem încredere în bunătatea lui Dumnezeu, dar să luăm asupra noastră și smerenia, și căința, și lucrarea faptelor bune. Aceste trei trebuie să le avem în permanență.
Cea mai mare smerenie ne-a arătat-o Fiul lui Dumnezeu, Care a coborât din sânul Tatălui, fiind necuprins, neajuns, fiind pretutindeni, S-a sălășluit într-o Fecioară și a luat trup din Fecioară și S-a născut ca om. Deci smerenia Domnului întrece orice smerenie.
Dar, în același timp, noi, care nu putem avea smerenia Domnului, trebuie să avem căință pentru păcate, să ne smerim, să înțelegem că suntem păcătoși. Cea mai înaltă pildă de iertare pentru smerenie și pentru căință a arătat-o Mântuitorul Hristos prin tâlharul care a ucis, a jefuit, dar s-a căit pe cruce, în dreapta Mântuitorului, și a zis: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta”.
A spus-o din tot sufletul. Dacă ar mai fi trăit, n-ar mai fi repetat acele hoții și răutăți pe care le-a făcut în viață. Dar a murit curând și în sufletul său căința era deplină. De aceea Mântuitorul i-a și spus: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai”.
Mântuitorul ne așteaptă și pe noi să ne căim. Toți avem nevoie să ne smerim, să ne vedem cele dinăuntrul nostru, care sunt goale, că n-am umplut sufletul nostru de darurile lui Dumnezeu și am slujit cu trupul nostru, de multe ori, plăcerilor celor vremelnice. De aceea trebuie să ne căim pentru toate acestea și să cerem Mântuitorului permanent iertare. El ne iartă de câte ori cerem cu căință, nu fără căință. Căința este cea mai plăcută stare a noastră înaintea lui Dumnezeu. Când ne pare rău, și Maica Domnului mijlocește pentru noi, și Însuși Mântuitorul ne iartă și ne primește prin căință să fim cu El în Împărăția aceea cerească.
De aceea Mântuitorul S-a suit la cer, ca să arate cât de mare iubire a dat Tatăl cel Ceresc omului, că pe Fiul Său L-a trimis să Se smerească, să Se nască om din Fecioara Maria, să pătimească, să moară pe cruce, să fie îngropat și apoi să învieze.
Tatăl cel Ceresc ni L-a lăsat pe Fiul mijlocitor în ceruri. Și, de câte ori săvârșim Sfânta Liturghie, Fiul este mijlocitor pentru noi înaintea Tatălui Ceresc, pentru că toate patimile, moartea, învierea și înălțarea Domnului se înnoiesc în fiecare Sfântă Liturghie.
De aceea suntem datori să venim și să fim părtași la Sfânta Liturghie, adică la momentele în care Domnul S-a născut, că noi cântăm „Unule-Născut”; Domnul a învățat, că ascultăm Sfânta Evanghelie; Domnul a venit și a intrat în Ierusalim, căci iese preotul cu Cinstitele Daruri și suntem pomeniți aici, înaintea Sfântului Altar, și intră Cinstitele Daruri în Sfântul Altar.
Sfânta Masă este mormântul Domnului, căci Domnul a pătimit, a murit pe cruce și a fost îngropat ca să răscumpere păcatele noastre. La fiecare Sfântă Liturghie să ne îmbogățim din darurile lui Hristos, Care a venit să ne mântuiască și, dacă noi ne răscumpărăm păcatele, vom avea parte ca, la sfârșitul acestei vieți pământești, sufletul nostru să se înalțe acolo unde S-a înălțat Mântuitorul Hristos, și cu sufletul, și cu trupul, căci Dumnezeirea Sa era cu Tatăl, dar acum S-a înălțat cu sufletul, cu trupul și cu Dumnezeirea, Care a îmbrăcat și trupul luat din Fecioara Maria și stă de-a dreapta Tatălui și ne ajută și pe noi să facem acest suiș duhovnicesc până la ceruri, încât, dacă primii oameni au pierdut raiul pământesc, urmașii lor, prin Hristos Mântuitorul, dobândesc raiul cel ceresc, casa bucuriilor și a bunătăților pe care Tatăl le-a pregătit celor care sunt răscumpărați prin Fiul Său, Iisus Hristos.
Să avem și noi această bucurie și să ne aflăm și noi chemați de Dumnezeu la Împărăția cea cerească, făcând aici, pe pământ, voia lui Dumnezeu, căci trebuie să-L iubim cel mai mult pe Dumnezeu, apoi pe părinții noștri, pe copiii noștri, pe frații noștri, pentru că Dumnezeu este Stăpânul vieții noastre și al tuturor, și pe El să-L avem în mintea și în inima noastră în permanență. Cu El să trăim, cu El să rămânem totdeauna, ca să fim cu El și la ceasul sfârșitului nostru, ca El să ne hărăzească viața cea viitoare, de care să avem parte cu toții.
Amin.”
