Joi, 2 octombrie 2025, după Acatistele Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, ale Sfinților Cuvioși Chiriac și Iosif și ale Sfântului Ciprian, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură despre puterea rugăciunii, biruința sfinților și nesfârșita milostivire a lui Dumnezeu.
Puterea rugăciunii și biruința sfinților
Ierarhul a amintit viața Sfântului Ciprian, cel care, deși la început a fost vrăjitor, a fost rușinat și biruit de rugăciunile curate ale Sfintei Iustina. „Oricât au încercat demonii să o corupă, au fost alungați de credința și de semnul crucii acestei fecioare. Ciprian, uimit de puterea ei, s-a întors la Hristos și a devenit episcop, arzând toate cărțile de vrăjitorie și întorcându-i pe mulți de la slujirea diavolilor la slujirea lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
„Nu este păcat care să biruiască milostivirea lui Dumnezeu”
ÎPS Teodosie a subliniat că exemplul Sfinților Ciprian și Iustina arată cum Dumnezeu primește pe orice păcătos care se pocăiește sincer. „La Dumnezeu nimic nu este cu neputință și El primește pe tot omul păcătos care I-a fost potrivnic, dacă se întoarce. Nu este păcat care să biruiască milostivirea lui Dumnezeu, dar trebuie să se întoarcă omul cu tot sufletul, cu toată inima, având credința lumină călăuzitoare și dragostea statornică”, a spus ierarhul.
Moaște, procesiuni și ajutor duhovnicesc
Arhiepiscopul a amintit și despre procesiunile din București, unde credincioșii s-au închinat la moaștele Sfinților Ciprian și Iustina, cerând ajutor în necazuri. „Mult ajutor putem primi și noi, dacă ne întoarcem cu totul către Dumnezeu, așa cum ei au fost stăpâniți de dorul după El”, a subliniat ierarhul.
Sfinți din pământ românesc
În continuarea predicii, Înaltpreasfințitul Teodosie a vorbit despre Sfinții Iosif și Chiriac, mari rugători și făcători de minuni, sprijiniți în vremea lor chiar și de voievodul Ștefan cel Mare. „Pământul nostru a odrăslit mulțime de sfinți – din Dobrogea, Moldova, Transilvania și Țara Românească. Toți s-au înfrățit în ceruri, iar noi trebuie să urmăm calea lor”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Îndemn la sfințenie
„Fără sfințenie, nimeni nu-L va putea vedea pe Domnul, spune Sfântul Apostol Pavel. Să fim dornici de întâlnirea cu Dumnezeu, să ne rugăm necontenit și harul Lui să rămână în noi pentru totdeauna”, a fost îndemnul final al ierarhului către credincioșii prezenți.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, joi, 2 octombrie, după Acatistele Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului, al Sf. Cuv. Chiriac si Iosif si al Sf. Ciprian:
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Sfinți ale căror acatiste, dacă le-am trăit din plin, ne-au copleșit, ne-au răscolit și ne-au făcut să vibrăm împreună cu ei, care s-au rugat mereu cât au trăit pe pământ și acum se roagă necontenit, căci sfinții nu dorm. Sfinții sunt cu sufletele la cer, iar sufletele nu au nevoie de somn, ci priveghează și se roagă pentru noi.
Sfântul Ciprian, care la început a fost mare vrăjitor și credea că are cele mai mari puteri, insuflat de diavolul că nu-i stă nimeni împotrivă, că e mai puternic decât oricine și decât Dumnezeu. Dar a fost rușinat Ciprian, împreună cu diavolii săi, de o fecioară curată, firavă, dar plină de sfințenie: Iustina. Oricât au încercat demonii și slujitorii lor să o corupă pe Iustina, să o cucerească, au fost biruiți.
Mai întâi Aglaid, acel scolastic, a dorit-o pentru că era deosebit de frumoasă și de înțeleaptă. Dar Iustina s-a rugat să cunoască adevărul, și nu numai că a rămas curată, ci i-a adus la credință și pe părinții ei, făgăduind fecioria lui Hristos Dumnezeu.
Ciprian, cu vrăjitorii și demonii lui, voia să o corupă pe Iustina și să o facă soția lui. A trimis de trei ori demonii asupra ei, dar aceștia, dimpotrivă, au fost rușinați. Atunci Ciprian i-a întrebat: „Dar ce aveți, că până acum toate le puteați face, atâția i-ați adus la mine și i-ați făcut slujitori ai meșteșugului acesta?”. Iar demonii i-au răspuns: „N-am întâlnit până acum atâta putere”.
De aceea s-a dus să se convingă însuși Ciprian și a fost rușinat și umilit de rugăciunile Iustinei, de semnul crucii pe care ea îl făcea și de care demonii se înspăimântau și fugeau, căci se ardeau de credința și de rugăciunea ei, de postul ei. Și astfel a fost biruit Ciprian și a venit și el la credință. Atât de mult s-a lipit de Dumnezeu încât nu numai credincios a fost, ci a ajuns episcop al Cartaginei. Toate cărțile de vrăjitorie le-a ars și a batjocorit pe demoni. Iar pe cei pe care îi făcuse slujitori ai diavolilor, i-a întors și i-a făcut slujitori ai lui Dumnezeu.
Vedem în aceștia doi, prin puterea lui Hristos, că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință și că El primește pe tot omul păcătos care I-a fost potrivnic, dacă se întoarce. Nu este păcat care să biruiască milostivirea lui Dumnezeu, dar trebuie să se întoarcă omul cu tot sufletul, cu toată inima, având credința lumină călăuzitoare și dragostea statornică.
Astfel, Sfântul Ciprian și Sfânta Iustina au rămas luceferi ai credinței și ajutători ai creștinilor. La biserica unde se află sfintele lor moaște, în București, a fost permanent procesiune, cu oameni care așteptau să se închine și să se roage pentru ajutor.
Mult ajutor putem primi și noi, dacă ne întoarcem cu totul către Dumnezeu, așa cum ei au fost stăpâniți de dorul după Dumnezeu și de dorința vie ca la judecata cea din urmă să aibă parte de latura de-a dreapta a Mântuitorului Hristos, întru strălucirea cu sfinții și cu îngerii.
Ceilalți sfinți prăznuiți, Iosif și Chiriac, sunt sfinți ai noștri din Moldova. Sfântul Iosif a mers în Țara Sfântă și a urmat Botezătorului lângă Iordan, unde s-a rugat în loc pustiu și multă sfințenie a dobândit. Sfântul Chiriac a luminat prin viața sa monahală și prin minunile sale. El a primit pe toți creștinii și monahii care veneau la el și a fost sprijinit și de marele voievod Ștefan cel Mare.
Acești sfinți au fost veghetori, rugători și iubitori de Hristos, iar trupurile lor au rămas nestricăcioase, aducând mireasmă de sfințenie. Ei sunt rugători neconteniți pentru noi.
Pământul nostru a odrăslit mulțime de sfinți: primii din Dobrogea, apoi în mileniul al doilea din Moldova, din Transilvania, din Țara Românească. Toți s-au înfrățit în ceruri, iar noi trebuie să urmăm calea lor.
„Fără sfințenie, nimeni nu-L va putea vedea pe Domnul”, spune Sfântul Apostol Pavel. De aceea să fim dornici de întâlnirea cu Dumnezeu, de petrecerea cu El, pentru că nu există bucurie mai mare. Să ne rugăm necontenit, să avem în minte ceasul sfârșitului și al judecății, și harul lui Dumnezeu să rămână în noi pentru totdeauna.”
